1,387 matches
-
om prea delicat ca să mă ia peste picior, cum poate aș fi meritat. Pentru că e adevărat că în excursia din Maramureș mai mult am băut horincă decât am admirat ce era de admirat. Sunt convins că Sanda Stolojan sau alți exilați conștiincioși în patriotismul lor turistic au vizitat cu insistență toate aceste meleaguri pe care le-am cunoscut mai mult în vis. Și nu s-au apucat să scrie romane fără o documentare temeinică, aceasta fiind mama literaturii realiste, așa cum au
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
a fost arsă de un astru rebel izvorât din pedeapsa divină, iar eu sunt unicul damnat la o moarte ce nu mai moare, la un declin-prăbușire ce nu se termină nicicând. Asumându-mi statutul de muribund abandonat de viață, de exilat între pereți ce îmi dictează îngustimile mersului meu stingher, conștiința mea deșertificată, secătuită de luciditate practică, de curaj, răbdare și dragoste, este pătrunsă înlocuitor de o nouă vibrație afectivă: revoltarea. În miezul nenorocirii mele, captiv într-un labirint ce îmi
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
neamu-lui nobil ce scoboară din zei, ți-o pretinde aceasta insuși Eumolpus preastrălucitul autor al neamului, ți-o pretinde aceasta însuși Erichtonius, înaintea lui Eumol-pus... Si tu chiar Cotys, odraslă demnă de părintele tău, dă o mînă de ajutor unui exilat ce se găsește în tabăra ta. Întind brațele rugătoare către tine, ca poet către poet - Ad vadem oratia brachia tendo!” Ovidiu spune că Eumolpos este strămoșul ancestral al neamului lui Cotiso, adică al geților și nimeni nu l-a acuzat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
histories / Sinuciderea victoriană: crime nebunești și istorii triste (apud Friend 2003: 124). Maria Losada Friend a conchis în acest sens următoarele: [S]uicidul dramatic al lui Chatterton a ridicat în slăvi imaginea individului romantic și a întărit cliché-ul romantic al exilatului social. Suicidul său a devenit un simbol al spiritului neînfricat care a triumfat asupra morții și a fost cumva conceput ca o victorie a individului împotriva adversității. (Friend 2003: 124) Din această perspectivă, ne putem întreba cît din caracterul lui
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
fără a lăsa o urmă de mângâiere urmașilor, credința, lumină de neclintit pentru care legionarii au îndurat monstruozități unice. Am dat morți fără de număr, am dat valori spirituale și culturale, am fost surghiuniți în propria țară, am fost alungati și exilați pe pământuri străine. Unora le-a fost dat să moară acolo cu istoria Patriei în inimă și în suflet, cu Crucea lui Hristos la piept. Orice om lucid la minte și de bunăcredință de se va învrednici să citească cartea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
unde reconstituirea realistă are cea mai mare amploare comparată cu alte scrieri ale lui Ț., ar fi, în intenție, un român total, o cronică a epocii totalitare, obținută prin radiografia câtorva biografii reprezentative (de la un ideolog de partid la un exilat), un bazar epic în care policier-ul, romanțul sentimental, invazia fantasticului și dilatarea onirica a perspectivei se îmbină cu eseul (acesta din urmă, excesiv). În Zoia se include și un tratat metaforic de poetica a românului oniric. Viața personajelor ar
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
Curentul”, 1980, 5 938; Ioan Petru Culianu, „L´Apocalypse d´un adolescent de bonne famille”, „Limite”, 1981, 32-33; Virgil Tănase, „Curentul”, 1982, 5 954; Șerban Cristovici, „Portret de om cosind în peisaj marin”, „Ethos”, 1982, 3; Ion Cristofor, Confesiunile unui exilat, TR, 1990, 23; Ion Negoițescu, Despre proza lui Virgil Tănase, RL, 1990, 27; Convorbiri: Eugen Simion -Virgil Tănase, CC, 1991, 10-12; Ion Vlad, Coborând în Infern, TR, 1993, 17; Constantin Cubleșan, Apocalipsa după Virgil Tănase, ĂLA, 1993, 177; Ileana Comănescu
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
copii ai săi sînt peste Ocean. Discutăm despre școală, viață, mentalități, despre disidenți economici și politici, realități și imagini propagandistice, despre călătoriile sale din ultimii ani (în Spania, Portugalia, Grecia, RFG, Austria, Polonia, Italia, SUA). Cînd s-a referit la exilații români din Canada, nu și-a ascuns antipatia față de preotul Valerian Trifa. Îl consideră nociv, periculos, o „bestie neagră”, cu care ar vrea să se răfuiască. Evit să-l întreb despre rostul zbaterilor sale: n-ar fi lucrat, oare, mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Lumei [N.D. Cocea], „C. Disescu”, în „Facla”, nr. 25, 18 iunie 1911, p. 425). *Sînt sigur că toți „amicii” știu acum „noua formulă redacțională”. Dar nici unul n-a reacționat încă; telefonul stă mut; nici o protestare, formală barem. Se verifică versul exilatului la Tomis: Donec eris felix, multos numerabis amicos. Am discutat cu Nicu. Cum m-a consolat? „E bine că poți să-ți exerciți continuitatea în muncă. Puteau să-ți pună cine știe ce pe seamă!...” Vorbe de om prudent... „Stegarii” tac și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din România, pentru că acesta este adevăratul omagiu adus femeilor în număr atât de mare care au fost condamnate politic, și nu ziua de 8 martie, creată fals de regimul care oprimă pe femeia română. Cu mulțumiri Un grup de români exilați, [noiembrie-decembrie] 1983, difuzată la 25 decembrie 1983 Mult stimate domnule președinte, De ani și ani de zile colindați lumea în lung și în lat, împreună cu alți tovarăși din conducerea de partid. Ați putut constata pe viu modul de viață de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
prozei mele În strofele poetei și, ulterior, În drum invers, dinspre New York spre București, ca semnătură-cod În finalul acelor câtorva rânduri care solicitaseră volumul Mutilarea. Deși nu era Pesah, Încercam să urmez indicația pusă de autoare, cu aldine, spre știința exilatului, imediat sub titlu: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
translată În afara omenescului, ci scrutată În ciclurile și cicloanele interiorității, deopotrivă sacră și profană. În căutarea vieții, a „adevărului”, expediția este un exod și un exil. Ea debutează printr-o evadare, dacă nu cumva printr-o izgonire din rutina somnolențelor. Exilatul taie nu doar aerul, strada, zidul, câmpul, apa, piatra, lumina, ci și „iarba grădinii”. Grădina Ghetsemani succedă Grădinii Paradisului, Gan-Edenul, din care cuplul primordial se trezise catapultat În aventura cunoașterii: „Scoate-mă din biografia asta Întâmplător de femeie/ din istoria
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
revistă. Aici dau eu bătălia cea mai grea, căci așa suntem noi românii: prea puțini Înțeleg că eu vreau să fac o revistă extrem de serioasă (cu atâtea condeie exilate se pot face minuni!), de cel mai Înalt nivel: nu pentru exilați, ci pentru cultura română. Aceasta cere sacrificiu din partea fiecăruia: sincer interes, timp de lucru. Aș dori ca românii noștri de renume, din generațiile trecute prin infernul de acasă, să trimită la Dialog materiale care le-ar destina mai bucuros unei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acaparantă dăruire jurnalismului, conectat oră de oră la metronomul social-politic agitat al țării și lumii. Tema Înstrăinării și a exilului refuză clișeele: soția germană a intelectualului român refugiat În străinătăți nu pare posesoarea unei existențe mai fericite decât cea a exilatului, chiar dacă otrava nostalgiei des-țăratului, a dorului după ceea ce nu mai poate fi recuperat se adaugă tributului de cruzime cerut de imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
blasfemiei” și a tendințelor centripete naționaliste și mistice În tranziția Europei Răsăritene de la societatea până mai ieri Închisă a așa-numitului „socialism real” la cea În curs de deschidere spre democrația pieței libere capitaliste, ca și relația deloc pacificată dintre exilat și țara sa de origine, dialoghează astăzi cu spectacolul prea puțin Încurajator al nu totdeauna veselului carnaval planetar, la actuala frontieră dintre secole și milenii. La peste 50 de ani de la Holocaust, noutățile nu par epuizate, nici controversele. Nu altfel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și nu vreau să fiu altceva”, repetase, adesea. Ar putea părea surprinzător că Franz Kafka nu a menționat și o a cincea imposibilitate, cea mai kafkiană dintre toate: imposibilitatea exilului sau imposibilitatea operetei, dacă ar fi să-l cităm pe exilatul român Emil Cioran, care credea că este mai bine să compui operete decât să Încerci a scrie Într-o limbă străină. Mai sugestiv, am putea-o numi totuși „imposibilitatea melcului”: imposibilitatea de a continua scrisul În exil, chiar când scriitorul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unde atât de ne-kafkianul evreu vienez Stefan Zweig și-a pus capăt zilelor, pentru a autentifica una dintre torsiunile cele mai expresive ale secolului Îndoliat nu doar de Holocaust și Gulag. Chiar imaginându-l pe Kafka În capitala mondială a exilaților, New York, În New York-ul personajului său Karl Rossman, sau la doi pași alături, În Newark, „Într-o cameră din casa unei bătrâne doamne evreice, pe ponosita parte de jos din Avon Avenue”, cum sugera Philip Roth, nu am obține vreun
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cameră din casa unei bătrâne doamne evreice, pe ponosita parte de jos din Avon Avenue”, cum sugera Philip Roth, nu am obține vreun adaos important la ceea ce știm despre situația lui sau a noastră. În nocturna sa Încăpere din Praga, exilatul prin excelență fusese deja prin aceste locuri și În multe altele, depărtate sau non-existente. Și totuși, și imposibilitatea melcului, chiar dacă nemenționată ca atare, va bântui, ca atâtea alte presimțiri ale lui Kafka, printre umbrele neliniștitoarei sale posterități carnavalești. Posteritatea kafkiană
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
multe altele, depărtate sau non-existente. Și totuși, și imposibilitatea melcului, chiar dacă nemenționată ca atare, va bântui, ca atâtea alte presimțiri ale lui Kafka, printre umbrele neliniștitoarei sale posterități carnavalești. Posteritatea kafkiană a extins condiția de evreu asupra multor categorii de exilați, fără a izbăvi Însă „imposibilitatea evreiască”. Primo Levi s-a salvat, la Auschwitz, prin limba germană. Paul Celan a scris, după Holocaust, În limba călăilor mamei sale. Patria lui Mandelștam a rămas, până la capăt, limba rusă, În care Stalin Îi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Franz Kafka a depășit, fără a depăși, imposibilitățile, supraviețuind nu doar În limba germană a Înstrăinării sale, reamintește Însă epocii noastre fără memorie speranța fără speranță a modelului său irepetabil. Ne-am putea Întreba de ce și cum tocmai Franz Kafka, exilatul esențial, și termenul „kafkaesc”, esențial pentru limba Înstrăinării și exilului, au devenit inseparabile de timpul nostru. Unii ar prefera probabil să creadă, copilărește, că ar fi o dovadă că scrisul, ca rugăciune laică, Își mai poate găsi un loc În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fascinaseră și Îl determinaseră să și scrie o carte despre el, din care Îmi trimitea, spre lectură și comentariu, fiecare nou capitol. Aflasem, Între timp, de prelungita agonie senilă, ferită de luciditate, În care somnola, senin, fostul iconoclast și cinic. Exilatul care domicilia de mult În limba franceză, considerat printre stiliștii ei cei mai străluciți, Își părăsise, brusc, refugiul lingvistic de decenii și Începuse a vorbi, din nou, românește, limba pe care fusese bucuros, cândva, s-o abandoneze. O nouă formă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
amuțită Rinocerul Dascăl, urletul de fier și vorbele de fiere și fier mă micșorau, În bancă, rușinat de rușinea colegului de la tablă și Îngrozit de spaima să nu mi se Întâmple, cumva, curând, la fel. Unul dintre drepturile pe care exilatul Îl descoperise În America era chiar acesta: dreptul la... „prostie”. Prostie, ignoranță, candoare, inocență culturală, politică, socială și de toate felurile. Siguranța cu care se proclamă aberante convingeri, sentimente, experiențe? Justificarea sacrosanctă: „asta este părerea mea!...”. Vidul plin de „self-esteem
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
revelații (chiar și aceea că „prostia” nu este totdeauna atât de prostească precum pare...). Neobosita energie de autorealizare marchează chiar „specificul” și succesele democrației americane. Populară democrație (cum altfel?), deci și „vulgară” și „proastă”, dar nestăvilită În dinamismul ei Înnoitor. Exilatul nu uitase cuvintele poetului Întors În România socialistă după o ședere de un an În America... Întrebat ce anume i s-a părut unic, incomparabil, un singur lucru, doar unul, spusese, În cele din urmă, copleșit: „Situația femeii urâte. Singurul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
semiluna „fundamentaliștilor”, ci și În ideologizarea extremă a oricăror diferențe. Trecuseră 7 ani, ca În aventurile fatidice. Rătăcitul se află, iată, tot la Bard. Rinocerii verzi și cei roșii se tot depărtaseră, cum se depărtase și Patria tot mai Îndepărtată. Exilatul se afla În același loc, dar mai puțin exilat ca Înainte. Depărtarea de fosta sa biografie se confirma, nu o dată, benefică, exilatul Eugen Ionescu avusese dreptate. Nici clasa de studenți de la Bard nu mai avea, În 1996, structura celei din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la Bard. Rinocerii verzi și cei roșii se tot depărtaseră, cum se depărtase și Patria tot mai Îndepărtată. Exilatul se afla În același loc, dar mai puțin exilat ca Înainte. Depărtarea de fosta sa biografie se confirma, nu o dată, benefică, exilatul Eugen Ionescu avusese dreptate. Nici clasa de studenți de la Bard nu mai avea, În 1996, structura celei din urmă cu 7 ani. Colegiul inițiase, curând după prăbușirea comunismului În Europa de Est, un program de contacte universitare, În cadrul căruia un număr de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]