1,252 matches
-
de dezvoltare anormală printr-un proces de învățare neadecvat în care sunt incluse următoarele: a) sensibilizarea; b) formele inadecvate ale comportamentul ui învățat. II) Tulburările psihice primare cu o dublă condiționare (exogenă sau endogenă) care cuprind; 1) Predispoziția la tulburările exogene reprezentate prin: a) tulburări organice cerebrale; b) tulburări simptomatice. 2) Predispoziția la tulburările endogene în care sunt incluse: a) manifestări incipiente, b) manifestări tardive. Teoria clasificării sistematice a bolilor psihice după P. Berner este cuprinsă în schema din pagina 227
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pagina 229???. fig. p. ms. 229 III) Reacții psihice și dezvoltării anormale la evenimentele vieții trăite (nevroze) II) Structuri psihice anormale (constituții anormale, tulburări de personalitate) : psihopatii, arierații mintale Psihice Psihice NEVROZE STĂRI DE ARIERAȚIE MINTALĂ PSIHOPATII Dispoziții Influențe externe (EXOGENE) (ENDOGENE) Materiale și biologice Biologice PSIHOZELE I) Tulburări psihice grave (psihoze): - exogene - endogene I) Cercul de jos cuprinde grupa psihozelor endogene (psihozele afective și grupa schizofreniilor) și exogene. Psihozele exogene sunt condiționate de influențele patogene externe (fizice și biologice) cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la evenimentele vieții trăite (nevroze) II) Structuri psihice anormale (constituții anormale, tulburări de personalitate) : psihopatii, arierații mintale Psihice Psihice NEVROZE STĂRI DE ARIERAȚIE MINTALĂ PSIHOPATII Dispoziții Influențe externe (EXOGENE) (ENDOGENE) Materiale și biologice Biologice PSIHOZELE I) Tulburări psihice grave (psihoze): - exogene - endogene I) Cercul de jos cuprinde grupa psihozelor endogene (psihozele afective și grupa schizofreniilor) și exogene. Psihozele exogene sunt condiționate de influențele patogene externe (fizice și biologice) cu efecte negative asupra funcțiilor cerebrale. Psihozele endogene au cauze legate de predispozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mintale Psihice Psihice NEVROZE STĂRI DE ARIERAȚIE MINTALĂ PSIHOPATII Dispoziții Influențe externe (EXOGENE) (ENDOGENE) Materiale și biologice Biologice PSIHOZELE I) Tulburări psihice grave (psihoze): - exogene - endogene I) Cercul de jos cuprinde grupa psihozelor endogene (psihozele afective și grupa schizofreniilor) și exogene. Psihozele exogene sunt condiționate de influențele patogene externe (fizice și biologice) cu efecte negative asupra funcțiilor cerebrale. Psihozele endogene au cauze legate de predispozițiile constituțional-genetice ale personalității bolnavilor respectivi. II) Cercul din dreapta sus, cuprinde tulburările psihice caracterizate printr-o predispoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihice NEVROZE STĂRI DE ARIERAȚIE MINTALĂ PSIHOPATII Dispoziții Influențe externe (EXOGENE) (ENDOGENE) Materiale și biologice Biologice PSIHOZELE I) Tulburări psihice grave (psihoze): - exogene - endogene I) Cercul de jos cuprinde grupa psihozelor endogene (psihozele afective și grupa schizofreniilor) și exogene. Psihozele exogene sunt condiționate de influențele patogene externe (fizice și biologice) cu efecte negative asupra funcțiilor cerebrale. Psihozele endogene au cauze legate de predispozițiile constituțional-genetice ale personalității bolnavilor respectivi. II) Cercul din dreapta sus, cuprinde tulburările psihice caracterizate printr-o predispoziție constituțională anormală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin psihoze. În acest grup, extrem de important, distingem două sub-clase de tulburări, diferite între ele, în primul rând prin cauzele care le produc, tipul de evoluție clinică, prognosticul și modalitatea de afectare lezional-organică a creerului. Acestea sunt următoarele: a) Psihozele exogene, tulburări psihice majore care afectează personalitatea și recunosc o suită de factori etiologici externi care produc leziuni majore, de diferite tipuri, intensități și localizări ale creierului. Ele pot fi următoarele: psihoze toxice (alcoolul, toxicomaniile), psihozele infecțioase (neurosifilisul), psihozele organice cerebrale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ANORMALE LA EVENIMENTELE VIEȚII TRĂITE Cadrul general Reacțiile, contra-reacțiile și dezvoltările constituie un grup de tulburări psihice care au cauze și mecanisme psihopatologice comune, fiind prin aceasta foarte apropiate între ele. Ele sunt „răspunsuri” anormale ale persoanei la factorii psihotraumatizanți exogeni, în special de natură emoțional-afectivă și, din aceste considerente, au o modalitate de manifestare clinică specifică. De aceea acest tip de tulburări psihopatologice sunt tratate în cadrul aceluiași grup comun de tulburări psihice de către majoritatea specialiștilor (K. Jaspers, K. Schneider, N.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a subiectului, care pleacă din interiorul lui în afară, fiind fie mișcarea unui proces normal, fie efectul unei psihoterapii, cu rolul de a anula efectele psihotraumatismului”) insuficiente. În sfera psihopatologiei, conceptul de reacție este raportat la următoarele cupluri antinomice: - endogen/exogen, - organic/funcțional, - somatogen/psihogen. În psihopatologie, afirmă J. Starobinski, „orice reacție implică confruntarea dramatică dintre persoană și realitatea externă”. Ea este un „joc cu doi actori” în care însă, ulterior, intră un al treilea actor, care este „terapeutul”. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este și o atitudine de refuz a persoanei față de acțiunea mediului extern. Reacțiile patologice În psihopatologie, noțiunea de „reacție” reprezintă o contribuție a Școlii Germane de Psihiatrie. Primul care face referință la acest concept este K. Bonhoeffer prin descrierea „tipului exogen de reacție”, despre care am vorbit deja anterior. E. Kretschmer analizează „reacțiile patologice” la evenimentele vieții trăite și „reacțiile personalității”. Cel care analizează mecanismele psihopatologice ale reacțiilor și le fixează cadrul clinic este K. Jaspers. K. Schneider se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
război, bombardament, deportări, captivitate, revoluții, cutremure, incendii, inundații). Ele pot lua diferite aspecte psihopatologice: panică, teroare, frică, violență, stupoare, acțiuni paradoxale etc. Stările reactive, mai sus analizate, oferă o largă paletă de tulburări psihopatologice specifice, raportate atât la factori etiologici exogeni, cât și de tip constituțional, în raport cu dispozițiile personalității. Vom analiza în continuare contra-reacțiile în psihopatologie. Contra-reacțiile Contra-reacțiile sunt atitudinile adoptate de un individ ca o consecință a reacțiilor sale. În egală măsură, ele pot fi considerate ca atitudini ale celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de vedere clinico-psihiatric, D. Marcelli distinge următoarele tipuri de tulburări în cadrul „stărilor-limită”: angoasa, simptome de apartenență nevrotică, depresia, actele și conduitele antisociale, dependența de droguri și alcool considerate drept conduite de refugiu, episoade psihotice acute, conduite sexuale deviante. 23. PSIHOZELE EXOGENE I (Psihozele organice) Aspecte psihopatologice generale Psihozele exogene reprezintă un grup de tulburări psihopatologice, cu un profil clinic bine conturat, în care sunt reunite afecțiuni psihice de intensitate psihotică, de o gravitate severă, cu o etiologie externă, afectând structurile cerebrale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tulburări în cadrul „stărilor-limită”: angoasa, simptome de apartenență nevrotică, depresia, actele și conduitele antisociale, dependența de droguri și alcool considerate drept conduite de refugiu, episoade psihotice acute, conduite sexuale deviante. 23. PSIHOZELE EXOGENE I (Psihozele organice) Aspecte psihopatologice generale Psihozele exogene reprezintă un grup de tulburări psihopatologice, cu un profil clinic bine conturat, în care sunt reunite afecțiuni psihice de intensitate psihotică, de o gravitate severă, cu o etiologie externă, afectând structurile cerebrale sau apărute secundar unor afecțiuni somatice grave. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Prin aceste caracteristici, ele se diferențiază de grupa psihozelor endogene, care au ca etiologie o „dispoziție patologică” de tip genetic-constituțional, fiind aparent lipsite de o etiologie externă și de o afectare lezională specifică cerebrală. Din punct de vedere etiologic, psihozele exogene recunosc următoarele grupe de factori cauzali, care le diferențiază clinic: a) Psihozele organice cerebrale sunt afecțiuni psihice secundare unor leziuni ale creierului, în care distingem următoarele posibilități etiologice: traumatisme cranio-cerebrale, afecțiuni vasculare (hemoragii, arterioscleroză, ramolismente cerebrale, tromboze etc.), boli infecțioase
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
hepatică cronică, insuficiența renală cronică, encefalopatia porto-cavă, diabet, pelagră, boli somatice cronice consumptive, stările terminale ale unor afecțiuni somatice etc.) în cursul cărora tulburările psihice de intensitate psihotică sunt o consecință a tulburărilor somatice primare. d) Psihozele endocrine sunt psihozele exogene care grupează o categorie aparte de tablouri clinico-psihiatrice, recunoscute de numeroși autori, dar grupate sistematic și descrise sub forma de „sindromul psiho-endocrin” de M. Bleuler. Ele cuprind tulburările psihice consecutive unor afecțiuni primare ale glandelor endocrine (hipersau hipotiroidismul, insuficiența suprarenală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de această categorie de tulburări, în care predomină dereglarea endocrină cu consecințele sale particulare, sunt induse și tulburările psihice legate de perioada de maternitate descrise de P. Sivadon (psihozele de gestație, psihozele de lactație etc.). Tulburările psihice din cursul psihozelor exogene, sunt inteligibil corelate cu tulburările neurologice sau somatice primare, ele apărând ca manifestări clinico-psihiatrice secundare ale acestora. Ca și în cazul afecțiunilor psihosomatice, existența grupului de psihoze exogene ne obligă din punct de vedere psihopatologic să avem o viziune de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihozele de gestație, psihozele de lactație etc.). Tulburările psihice din cursul psihozelor exogene, sunt inteligibil corelate cu tulburările neurologice sau somatice primare, ele apărând ca manifestări clinico-psihiatrice secundare ale acestora. Ca și în cazul afecțiunilor psihosomatice, existența grupului de psihoze exogene ne obligă din punct de vedere psihopatologic să avem o viziune de factură „unitară” a personalității, viziune, în care raportul „somatic/psihic” nu mai este separat ci el trebuie înțeles ca un echilibru structurat și dinamic al organizării persoanei umane
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relație de interdependență. Intersectarea în sfera patologiei a tulburărilor psihice cu cele somatice, demonstrează ca cele două sectoare ale organizării personalității funcționează sinton, atât în stare de normalitate, cât și în condiții patologice. Acest aspect demonstrat de existența grupului psihozelor exogene se poate remarca și în cazul psihozelor endogene, care, la rândul lor, sunt însoțite de tulburări somatice. Vom analiza în cele ce urmează cele mai importante aspecte pe care le ridică, din punct de vedere psihopatologic, psihozele exogene. Domeniul psihozelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grupului psihozelor exogene se poate remarca și în cazul psihozelor endogene, care, la rândul lor, sunt însoțite de tulburări somatice. Vom analiza în cele ce urmează cele mai importante aspecte pe care le ridică, din punct de vedere psihopatologic, psihozele exogene. Domeniul psihozelor organice Psihozele organice sau psihozele simptomatice, după unii autori, reprezintă un grup de tulburări psihopatologice cu aspecte extrem de polimorfe simptomatologic, insuficient de bine clarificat. Din acest motiv, nu se poate încă vorbi despre un anumit punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
somatică) sunt considerate a fi „psihoze simptomatice”, pe când „psihozele organice” propriu-zise reprezintă acea grupă de tulburări psihice determinate de leziuni organice cerebrale, așa cum vom arăta în continuare. Acest grup de psihoze sunt etichetate, din punct de vedere etiopatogenetic ca „psihoze exogene”, ele având cauze externe, nelegate de factori de predispoziție interni ai personalității bolnavului. Ele pot fi primitive, de tipul „psihozelor organice cerebrale” sau secundare, de tipul „psihozelor simptomatice secundare unor afecțiuni somatice”, din cursul evoluției unor afecțiuni somatice generale. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Galenus face distincția între delirurile idiopatice și cele secundare. În epoca modernă sunt descrise tulburările psihice din cursul pelagrei, Chaslin descrie ca o formă particulară confuzia mintală primară, Tanzi și Lugaro studiază psihozele de origine somatică. K. Bonhoeffer descrie „tipul exogen de reacție”. Un moment istoric important este cel legat de descrierea clinică de către Bayle (1822) a paraliziei generale progresive (PGP), boală psihică având substrat organic cerebral demonstrat (meningoencefalita sifilitică) în cadrul căreia leziunilor organice cerebrale specifice și constante le sunt asociate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihozele organice, există tendința, justificată de altfel, de a delimita un domeniu al „psihiatriei organice” în care tulburările psihopatologice sunt determinate de leziunile organice cerebrale, fie în mod direct, fie secundar (W.A. Ushman). Definiție și caracteristici În ceea ce privește domeniul psihozelor exogene, K. Schneider face o delimitare netă și anume: - termenul exogen se referă la psihozele acute așa cum sunt ele cuprinse în sfera „tipului exogen de reacție” descris de K. Bonhoeffer, - termenul organic se referă în mod direct la psihozele organice cerebrale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un domeniu al „psihiatriei organice” în care tulburările psihopatologice sunt determinate de leziunile organice cerebrale, fie în mod direct, fie secundar (W.A. Ushman). Definiție și caracteristici În ceea ce privește domeniul psihozelor exogene, K. Schneider face o delimitare netă și anume: - termenul exogen se referă la psihozele acute așa cum sunt ele cuprinse în sfera „tipului exogen de reacție” descris de K. Bonhoeffer, - termenul organic se referă în mod direct la psihozele organice cerebrale. Din punct de vedere psihopatologic se disting două grupe de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
organice cerebrale, fie în mod direct, fie secundar (W.A. Ushman). Definiție și caracteristici În ceea ce privește domeniul psihozelor exogene, K. Schneider face o delimitare netă și anume: - termenul exogen se referă la psihozele acute așa cum sunt ele cuprinse în sfera „tipului exogen de reacție” descris de K. Bonhoeffer, - termenul organic se referă în mod direct la psihozele organice cerebrale. Din punct de vedere psihopatologic se disting două grupe de manifestări simptomatice, și anume: a) simptome obligatorii, care sunt prezente în toate cazurile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
R. Tölle propune o clasificare sintetică a sindromului psiho-organic cerebral, care acoperă majoritatea aspectelor discutate anterior, așa cum se poate vedea mai jos: Fig. pg. ms. 276 Tulburări psihice datorate unor afecțiuni cerebrale Acute Cronice I) Psihozele organice: - psihozele simptomatice - psihozele exogene - tipul exogen de reacție - sindromul amențial - delirul 1) Psihosindromul exogen al copilăriei timpurii 2) Psihosindromul organic sau psihosindromul cerebral cronic 3) Psihosindromul cerebral localizat sau „în focar” Descrierea formelor clinice I) Sindromul psiho-organic cerebral Sindromul psiho-organic cerebral desemnează grupul de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
propune o clasificare sintetică a sindromului psiho-organic cerebral, care acoperă majoritatea aspectelor discutate anterior, așa cum se poate vedea mai jos: Fig. pg. ms. 276 Tulburări psihice datorate unor afecțiuni cerebrale Acute Cronice I) Psihozele organice: - psihozele simptomatice - psihozele exogene - tipul exogen de reacție - sindromul amențial - delirul 1) Psihosindromul exogen al copilăriei timpurii 2) Psihosindromul organic sau psihosindromul cerebral cronic 3) Psihosindromul cerebral localizat sau „în focar” Descrierea formelor clinice I) Sindromul psiho-organic cerebral Sindromul psiho-organic cerebral desemnează grupul de tulburări psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]