1,287 matches
-
interval de numai zeci de milioane de ani. Mai apoi, umanoizii au evoluat în decursul a milioane de ani, iar Homo sapiens în decursul unei perioade de sute de mii de ani. Odată cu apariția unei specii făuritoare de tehnologie, ritmul exponențial a devenit prea rapid pentru sinteza proteică ghidată de ADN și a evoluat spre tehnologia creată de om. Tehnologia este mai mult decât doar construcția de unelte; este un proces de a crea tehnologie din ce în ce mai puternică folosind uneltele din etapa
Legea întoarcerilor accelerate () [Corola-website/Science/299315_a_300644]
-
exista încă deloc. Rata de salt paradigmatic (rata de ansamblu a progresului tehnologic) la ora actuală se dublează aproximativ în fiecare deceniu; cu alte cuvinte, intervalele de salt paradigmatic se înjumătățesc în fiecare deceniu (și rata de accelerație însăși crește exponențial). Astfel, progresul tehnologic în secolul al XXI-lea va fi echivalent cu 200 de secole asemănătoare ca progres cu secolul al XX-lea. În contrast, secolul al XX-lea a oferit doar 25 de ani de progres (din nou, la
Legea întoarcerilor accelerate () [Corola-website/Science/299315_a_300644]
-
punct de vedere electric și/sau molecule). La o distanță de aproximativ 2,5 fm, forța de atracție a interacțiunii puternice reziduale este comparabil de puternică cu repulsia electrostatica dintre protoni. La o distanță mai mare, forța puternică reziduala descrește exponențial, în timp ce forță electrostatica scade proporțional cu 1/r. Această interacțiune dintre cele două forțe fundamentale explică coeziunea nucleelor atomice, dar și procesul de fisiune al nucleelor grele. Fenomenologic, interacțiunea puternică reziduala poate fi descrisă că un schimb de pioni. Un
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
fapt care ar fi imposibil după legile mecanicii clasice "sensu stricto". Acest fenomen poate fi explicat prin faptul că funcția de undă asociată unei particule, nu se anulează în zona barierei, ci se atenuează în cele mai multe situații de o manieră exponențială în această zonă. Dacă funcția de undă nu devine matematic nulă la ieșirea din barieră, există o probabilitate ca particula în chestiune să traverseze această barieră de potențial. Această probabilitate de traversare depinde de existența unor stări cuantice accesibile pentru
Efectul tunel () [Corola-website/Science/299459_a_300788]
-
în tabele și simple adunări, datorită faptului — important în sine — că logaritmul unui este logaritmilor factorilor: cu condiția ca , și să fie toate pozitive și . În prezent, noțiunea de logaritm vine de la Leonhard Euler, care a legat-o de funcția exponențială în secolul al XVIII-lea. Scara logaritmică restrânge variația unor cantități cu gamă largă. De exemplu, decibelul este o unitate care cuantifică logaritmul unor rapoarte de energie și de amplitudine a unui semnal (de exemplu, ). În chimie, pH este o
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
numite fractali. Ele descriu intervale muzicale, apar în formulele de numărare a numerelor prime, oferă informația de bază unor modele din psihofizică, și pot fi de ajutor în . În același mod în care logaritmul inversează ridicarea la putere, este a exponențialei aplicate numerelor complexe. este o altă variantă, cu utilizări în criptografia cu chei publice. Ideea logaritmilor este de a inversa funcționarea ridicării la putere. De exemplu, cea de-a treia putere (sau cubul) a lui 2 este 8, pentru că 8
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
obține "x". Invers, având în vedere un număr pozitiv "y", formula spune că dacă întâi se extrage logaritmul și apoi se ridică baza la puterea lui, se obține "y". Astfel, cele două moduri posibile de combinare (sau ) a logaritmilor cu exponențiala dă numărul inițial. Prin urmare, logaritmul cu baza "b" este "" a lui . Funcțiile Inverse sunt strâns legate de funcțiile originare. Graficele lor corespund reciproc prin schimbarea axelor "x" și "y" între ele (sau la reflecție, față de diagonala "x" = "y"), așa cum
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
este o funcție continuă și , la fel este și log("y"). Intuitiv, o funcție continuă este derivabilă dacă graficul ei nu are „colțuri” ascuțite. Mai mult decât atât, întrucât derivata lui "f"("x") este ln("b")"b" din proprietățile funcției exponențiale, implică faptul că derivata lui log("x") este dată de Adică panta tangentei la graficul logaritmului în în punctul este egală cu . Derivata lui ln("x") este 1/"x"; aceasta implică faptul că ln("x") este singura primitivă a lui
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
sau , sau să fie preluate dintr-un tabel de logaritmi precalculat, care oferă precizie fixă. Metoda lui Newton, o metodă iterativă de rezolvare cu aproximație a ecuațiilor, poate fi și ea utilizată pentru a calcula logaritmul, pentru că funcția inversă, funcția exponențială, poate fi calculată în mod eficient. Folosind tabele de căutare, metode de tip pot fi utilizate pentru a calcula logaritmi dacă singurele operațiile disponibile sunt adunarea și . Mai mult, calculează lb("x") recursiv pe baza calculului repetat al radicalului din
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
aproximație de joasă precizie a lui și punând logaritmul lui "z" este: Cu cât este mai bună aproximarea inițială "y", cu atât este mai aproape "A" de 1, deci logaritmul poate fi calculat eficient. "A" poate fi calculată folosind seria exponențială, care converge rapid dacă "y" nu este prea mare. Calculul logaritmulilor unor valori "z" mai mari se poate reduce la cel al unor valori mai mici ale lui "z" scriind , astfel încât . O metodă similară poate fi utilizată pentru a calcula
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
axe, de obicei, cea verticală, este scalată logaritmic. De exemplu, graficul din dreapta comprimă creșterea abruptă de la 1 milion la 1 trilion în același spațiu (pe axa verticală), ca și majorarea de la 1 la 1 milion. În astfel de grafice, funcții exponențiale apar ca linii drepte cu panta egală cu logaritmul lui "b". Graficele scalează logaritmic ambele axe, ceea ce face ca funcțiile să fie reprezentate ca linii drepte cu panta egală cu exponentul "k". Aceasta are aplicații în vizualizarea și analiza . Logaritmii
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
analiza algoritmilor în modelul cost uniform standard. Se spune despre o funcție "f"("x") că dacă "f"("x") este (exact sau aproximativ) proporțional cu logaritmul lui "x". (Descrierile biologice ale organismelor în creștere utilizează însă acest termen pentru o funcție exponențială.) De exemplu, orice număr natural "N" poate fi reprezentată în formă binară, pe cel puțin biți. Cu alte cuvinte, cantitatea de memorie necesară pentru a stoca numărul "N" crește logaritmic cu "N". Entropia este, în general, o măsură a dezordinii
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
în sens trigonometric. Numărul complex rezultat este tot "z", așa cum este ilustrat în dreapta. Cu toate acestea, exact un argument φ satisface și . El este numit "argumentul principal", notat Arg("z"). (O normalizare alternativ este .) Folosind sinus și cosinus, sau respectiv exponențiala complexă, "r" și φ sunt de așa natură încât sunt valabile următoarele identități: Acest lucru implică faptul că puterea "a" a lui "e" este egală cu "z", unde φ este argumentul principal Arg("z") și "n" este un număr întreg
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
s-Hertogenbosch - 9 septembrie 1516) a fost un pictor neerlandez renascentist, a cărui operă fantastică și grotescă ilustrează în principal păcatul și decăderea umană. Acest artist născut în secolul al XV-lea, considerat eretic, alchimist și chiar alienat mintal, este reprezentantul exponențial al sfârșitului de Ev Mediu, care a turnat în formă artistică temerile și credințele epocii sale. Numele său adevărat a fost "Hieronymus" (sau "Jeroen") "van Aken", dar a semnat tablourile cu numele "Bosch", nume derivat din toponimul "'s-Hertogenbosch", locul nașterii
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
în conexiuni) și cu 200 de operații pe secundă pe fiecare conexiune. În lucrarea sa Law of Accelerating Returns, Ray Kurzweil ajunge la concluzia că de la apariția Universului, și mai ales de la apariția vieții pe Pământ, evoluția a avut loc exponențial (chiar dublu exponențial) și nu liniar. Extrapolând legea lui Moore, Kurzweil presupune că în cei 100 de ani ai secolului al XXI-lea vom asista la o evoluție comparabilă cu 20.000 de ani precedenți, dacă se menține curba exponențială
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
cu 200 de operații pe secundă pe fiecare conexiune. În lucrarea sa Law of Accelerating Returns, Ray Kurzweil ajunge la concluzia că de la apariția Universului, și mai ales de la apariția vieții pe Pământ, evoluția a avut loc exponențial (chiar dublu exponențial) și nu liniar. Extrapolând legea lui Moore, Kurzweil presupune că în cei 100 de ani ai secolului al XXI-lea vom asista la o evoluție comparabilă cu 20.000 de ani precedenți, dacă se menține curba exponențială. Aceasta deoarece odată ce
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
exponențial (chiar dublu exponențial) și nu liniar. Extrapolând legea lui Moore, Kurzweil presupune că în cei 100 de ani ai secolului al XXI-lea vom asista la o evoluție comparabilă cu 20.000 de ani precedenți, dacă se menține curba exponențială. Aceasta deoarece odată ce computerele vor depăși performanța creierului uman, ele vor fi capabile să se autoîmbunătățească, menținând ritmul de creștere exponențial al vitezei de calcul. Rezultatul va fi că progresul tehnico-științific va cunoaște o accelerare din ce în ce mai înaltă. Acele computere vor
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
al XXI-lea vom asista la o evoluție comparabilă cu 20.000 de ani precedenți, dacă se menține curba exponențială. Aceasta deoarece odată ce computerele vor depăși performanța creierului uman, ele vor fi capabile să se autoîmbunătățească, menținând ritmul de creștere exponențial al vitezei de calcul. Rezultatul va fi că progresul tehnico-științific va cunoaște o accelerare din ce în ce mai înaltă. Acele computere vor fi în stare până la urmă să descifreze aproape toate secretele naturii și Universului. Acest presupus salt tehnologic ultrarapid va duce la
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
bazate exclusiv pe reacția de fisiune nucleară și cele care utilizează fisiunea nucleară pentru amorsarea reacției de fuziune nucleară Armele bazate pe fisiunea nucleară constau dintr-o cantitate de uraniu îmbogățit care formează o masă supra-critică în care se dezvoltă exponențial reacția în lanț. Masa supra-critică se realizează fie prin implantarea unei piese din material fisionabil în masa subcritică (metoda proiectilului) fie prin comprimarea (cu explozivi chimici) unei sfere de material fisionabil până se atinge masa supra-critică (metoda imploziei). Arma nucleară
Armă nucleară () [Corola-website/Science/298931_a_300260]
-
este formula 38 poate fi scris și sub "formă trigonometrică", adică sub forma formula 39, unde formula 40 este "modulul" numărului complex z, iar formula 41 este "argumentul" acestui număr complex . Numărul complex a cărui formă trigonometrică este formula 39 poate fi scris sub "forma exponențială" formula 49. Această posibilitate se datorează valabilității "formulei lui Euler". Mulțimea matricilor de dimensiuni formula 50 de forma: formula 51 cu formula 52 reprezintă de asemeni o formă de scriere a numerelor complexe, unde formula 53 reprezintă matricea unitate și matricea formula 54 reprezintă unitatea imaginară
Număr complex () [Corola-website/Science/297905_a_299234]
-
viteza de reacție la o anumită temperatura Ț este corelata cu energia de activare E, conform factorului lui Boltzmann formulă 1 - probabilitatea că o moleculă să aibă o energie mai mare sau egală cu E la o anumită temperatura Ț. Dependența exponențială a vitezei de reacție pe baza termică este numită "ecuația Arrhenius". Energia de activare necesară unei reacții chimice poate fi întâlnită sub forma căldurii, luminii, forței de natură eletrică sau forță mecanică sub forma ultrasunetelor. Conceptul înrudit de energie liberă
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
utilizate și astăzi, erau deja finalizate. În 1983, TCP/IP devine unicul protocol oficial al Internetului, și ca urmare, tot mai multe calculatoare din întreaga lume au fost conectate la ARPANET. Creșterea numărului de calculatoare conectate la Internet a devenit exponențială, astfel încât în 1990 Internetul cuprindea 3.000 de rețele și 300.000 de calculatoare. În 1992 era deja conectat calculatorul cu numărul 1.000.000. Apoi mărimea Internetului s-a dublat cam la fiecare an. Dezvoltarea rapidă a Internetului s-
Internet () [Corola-website/Science/296554_a_297883]
-
într-o asemenea lucrare, printre care: Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Liviu Rebreanu, Nichifor Crainic, Radu Gyr sau Nae Ionescu, considerați exponenții unei gândiri retrograde, emblematică pentru curentul ideologic al legionarismului. Cei menționați ar fi fost dominați de un șovinism excesiv, fiind exponențiali pentru inspirarea cumplitelor crime ale extremei drepte din România . Preluarea puterii politice de către regimul comunist și climatul politic din deceniul 1950-1960 îi înlesnește lui Ludo publicarea majorității scrierilor și traducerilor sale. Renunță la activitatea sa de publicist, folosindu-și pasiunea
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
deschis propriul său birou de arhitectură în New York City în 1963. Identificat ca fiind unul dintre The New York Five în 1972, de delegația de la Getty Center Museum din Los Angeles, California, a făcut ca faima și popularitate să să crească exponențial. Multe dintre clădirile proiectate de Meier pentru mașterele arhitecturale ,de la mijlocul secolului XX, au fost inspirate din munca lui Le Corbusier,dar mai ales din proiectele de la începutul carierei acestuia. Putem spune că Meier a construit probabil mai mult decat
Richard Meier () [Corola-website/Science/308725_a_310054]
-
decât cele imperative. Totuși, imuabilitatea datelor poate, în multe cazuri, să conducă la eficiență a execuției, deoarece permite compilatorului să facă presupuneri care nu pot fi făcute cu certitudine într-un limbaj imperativ. Cea mai gravă pierdere de performanță este exponențială. Situații în care asemenea pierderi de performanță apar foarte rar în practică. Programele imperative tind să pună accent pe seria de pași efectuați de un program în executarea unei acțiuni, iar cele funcționale tind să pună accent pe compoziția și
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]