65,670 matches
-
de existență care-i este propriu<footnote Idem, După chipul și asemănarea lui Dumnezeu, Humanitas, București, 1998, p. 46. footnote>. Distincția dintre ființă sau esență și energii sau lucrări, așa cum este afirmată de sinoadele din secolul al XIV-lea este expresia dogmatică a tradiției privind atributele cognoscibile ale lui Dumnezeu pe care le aflăm la Capadocieni și mai târziu în opera lui Dionisie Areopagitul și a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Această distincție dă naștere celor două căi teologice privind esența afirmativă și
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
care se revelează, cealaltă care duce la unirea cu Dumnezeu în necunoaștere. Pentru o mai bună înțelegere a raportului energii natură divină, Vladimir Lossky ne sfătuiește să eliminăm orice idee referitoare la cauzalitate, iar dacă Sfântul Grigorie Palama folosește uneori expresii având legătură cu cauzalitatea atunci când vorbește despre esență și energii, nu trebuie să uităm că ne aflăm într-o teologie de tradiție dionisiană, în care cauzalitatea înseamnă manifestare<footnote Ibidem, p. 46. footnote>. Chiar dacă Palama numește energiile divinitate inferioară iar
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
CELE MAI FRUMOASE 101 POEZII de MIRCEA DINESCU Fie o legitimare. Independent de natura sa, aceasta nu omite imboldul către "recursul la origini”, după expresia lui Blaga. Văzând În cel din urmă un parcurs revers al devenirilor, ne putem izbi de o muncă mnezică, filmică și, automat, clișeică. De aceea, poezia este, fără Îndoială, imperiu, centru al noțiunii Înseși de scriitură. Poezia nu retrăiește, nu
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
maestrul Enescu cu o știință dirijorala nedepășita, reușind să împace siguranță partiturii proaspete din mână soliștilor cu argumentul emotiv al simfoniei. D. Constantin Silveștri tânărul dirijor român afirmat încă de mulți ani, dar necunoscut decât parțial, a întărit liniile de expresie a execuției maestrului Enescu. Patimile Domnului s-a bucurat de o recunoaștere unanimă, imediată. Tot din ziarul „Lumea”, nr. 34 din 2 iulie 1946 aflăm că Oratoriul Patimile Domnului s-a cântat la Ateneu pentru a treia oară, neprcizându-se însă
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
a istoriei. Acțiunea logosului seminal de-a lungul istoriei umanității „a înlocuit parțial haosul sau dezordinea prin «dreapta rațiune», realizată de către «creștini» de dinaintea lui Hristos, ceea ce a făcut oportună și necesară întruparea Fiului lui Dumnezeu, a Logosului total. Logosul total, expresie a dragostei supreme a dragostei supreme a lui Dumnezeu față de oameni, făcându-se ca unul dintre aceștia, și-a însușit tot ceea ce este al lor: aspirații, dureri, suferințe etc., afară de păcat. Prin aceasta El conduce lumea și istoria înainte către
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
la pretenția că creștinii sunt copiii lui Dumnezeu îl face pe Sfântul Iustin să se îmbarce într-o justificare detaliată a sa. Printr-o tehnică standard a exegezei evreiești, el apelează la un alt pasaj al Evangheliei, unde apare o expresie similară cu scopul de a explicita versul ioaneic (I In. 3, 1) la care făcuse aluzie<footnote Expresia Sfântului Iustin, καì θεοῦ τεκνα ἀληθινὰ καλούμεθα καì εσμεν (Dialogul cu iudeul Tryfon, 123) pare să se apropie mai mult de sintagma
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
justificare detaliată a sa. Printr-o tehnică standard a exegezei evreiești, el apelează la un alt pasaj al Evangheliei, unde apare o expresie similară cu scopul de a explicita versul ioaneic (I In. 3, 1) la care făcuse aluzie<footnote Expresia Sfântului Iustin, καì θεοῦ τεκνα ἀληθινὰ καλούμεθα καì εσμεν (Dialogul cu iudeul Tryfon, 123) pare să se apropie mai mult de sintagma din 1 Ioan, ἴνα τεκα θϵοῦ κληθωμεν καì ϵσμεν (3, 1), decât sintagma lui Pavel, ὃτι εσμεν τεκνα
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
de puțin pentru buna Înțelegere” (5,63). Cu toate acestea, observa că exista Între acestea o grupare pe care o socotea cea mai Însemnată, dat fiind numărul membrilor săi și importanța doctrinei ei; o definea drept „biserica mare” (5,59). Expresia aceasta s-a bucurat de succes și este Întrebuințată până astăzi, cu un sens diferit, pentru a deosebi biserica ortodoxă de feluritele grupuri și grupulețe de eretici. Creștinismul veacului al II-lea nu este monolitic ca structură, ca Învățătură și
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
reprezintă ramificații ale iudaismului precum atâtea și atâtea secte din cadrul acestuia. Relativ la această ultimă Întrebare, putem răspunde pe scurt după cum urmează. Isus vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu și nu despre organizația religioasă numită mai apoi biserică; nu găsim În evanghelii expresii care să facă referire la fondarea unei noi comunități religioase, o nouă comunitate a celor care-l urmează pe Isus distinctă de religia obișnuită. Multe parabole (despre pescuirea minunată, semănător, sămânță și copac etc.) vorbesc despre creșterea Împărăției lui Dumnezeu
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Înainte de aceasta ne găsim Într-o situație foarte ambiguă și fără prea multe pârghii. Această afirmație este dovedită cu diferite tipuri de argumente. Întâi de toate se consideră mai tardivă despărțirea dintre creștini și iudei. În lumea anglosaxonă se folosește expresia „parting the ways”, după celebrul titlu al unei cărți a lui James Dunn. Se poate observa că, dacă În anumite cazuri, distincția nu este cu desăvârșire realizată, În altele despărțirea se realizează deja din primele decenii ale istoriei comunităților creștine
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
succedunt): cel care ascultă de voi de mine ascultă (Lc 10,16)” (Epist. 66, 4). Începând cu secolul III Învățătura cu privire la succesiunea apostolică este constant afirmată și nu necesită confirmare prin indicarea altor surse; cu toate acestea, merită anumite elucidări. Expresia vicaria ordinatione aparținându-i lui Ciprian ne ajută să Înțelegem sensul succesiunii apostolice, care este succesiune Întru slujirea de a paște, În sensul de suplinire și În dependență față de apostoli - singurii care au caracter de temelie - Însă cu aceeași autoritate
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
altfel. Când nu stătea la catedră se uita pe geam. Se pare că lui îi plăcea oarecum toamna, pentru că atunci când cădea câte o frunză, fie ea cât de mică, un zâmbet rece îi mișca colțurile buzelor. Era de altfel singura expresie pe care o schița, și nu era deloc plăcută. Apoi a scris mare, pe toată tabla, conjugarea unui verb la prezent, dar numi aduc aminte care și nici nu mai știu cum se scrie. Făcea un „l" cât se poate
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
că, pentru o zi, toată liniștea din univers și-a luat liber pentru a se relaxa în cotloanele ceasornicăriei. Pentru a medita în tăcere, la sensul tăcerii. Privirea doamnei ce stă pe scaunul din spatele mesei mă țintește întrebător, cu o expresie blândă a feței. Îi spun că aș vrea să îmi repar ceasul meu portocaliu cu buburuze zburând pe toate fețele. Nu îi mai merg acele. Îi dau ceasul și mă opresc în contemplare. Peste tot pe unde privești, aceleași obiecte
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
diasonie) alcătuit din mulțimi (discret-finite) de sunete (succesive și/sau simultane) nuanțabile vocal, din perspectiva unei percepții sensibile (psiho-afective). Astfel, în genericul fenomenului de substanță sufletească (articulat printr- un fapt imaginar-intuitiv și de limbaj artistic), DMz se circumscrie valoric unei expresii de cânt, inspirabilă prin ascultare contemplativă ca stare creatoare, ceea ce corespunde spiritual unei verbalizări de reflecție critică, pornind de la datul simbolic al unei imagini de sens către un înțeles tematic. Din această ultimă perspectivă DMz poate fi integrat unui fapt
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
la suprafață) La nivel elementar melosul DMz se compune din minimum două sunete, totodată succesiv-diferite (disjuncte) pe o dimensiune și simultan-conjuncte (indiferențiabile) pe o alta. Prin aceasta capătă relevanță principiul de discursivitate-în-cursivitate, în baza căruia devine posibilă unitatea-în-discurs a unei expresii. Tot astfel, considerăm două dimensiuni generice ale Vf: de adâncime și de suprafață. În adâncime se instituie câmpul sau starea vocii formale, ca fond de invarianță sau continuitate. La suprafață se developează discursul sau accentuarea Vf, ca nuanțe de surprindere
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
numeric (în succesiunea clipelor sau a secvențelor), determină modurile de static/dinamic. Pe de altă parte, conservarea sau modificarea valorilor de înălțime și/sau durată (în parcursul unei secvențe sau Vf), ne reperă modul de omogen/eterogen cu relevanță pentru expresia orizontului. Ca exemplu, o secvență de trei clipe (exprimată în același registru octavic și în secunde) are un orizont interior (în raport cu clipa de la-centru) care îi conferă accent expresiv lui si - atât pe relația melodică (do-si-do), cât și pe aceea
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
la-orizont) Considerând mono- și pluri-vocalitatea ca registre cantitativ- generice ale Vf pe coordonata de masă, putem clasifica o serie de nuanțe ale acestora, în perspectiva orizontului. De fapt ele sunt aspecte sau moduri de tipologie sintaxică, care conferă Vf o expresie de dramatizare (la-orizont). Dacă premisa definirii categoriilor sintaxice constă în relațiile de ordin temporal, condiția referirii lor este de a avea minimum două obiecte sonore (de nivel elementar). Ca atare, Vf nu este însă un obiect elementar decât la nivelul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
pentru că întregul Vf este una cu sine, neavând un altceva în-afară-de-el (care să-i fie poziționat în-laterale). Da, dacă considerăm articularea Vf într-o clasă de obiecte (ca gen, categorie, specie etc.), căreia însă trebuie să-i atribuim valoarea unei expresii de continuitate. De exemplu, considerarea Vf ca moment/eveniment în/din evoluția unui gen formal. Se poate spune despre Vf a unei anumite sonate pentru pian că are un orizont exterior în cadrul genului de sonată. Conceptul de evoluție reperă în
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
De exemplu, considerarea Vf ca moment/eveniment în/din evoluția unui gen formal. Se poate spune despre Vf a unei anumite sonate pentru pian că are un orizont exterior în cadrul genului de sonată. Conceptul de evoluție reperă în acest caz expresia de continuitate în raport cu genul sonatei. o Monodia acompaniată O serie de întrebări se pot formula cu privire la încadrarea unor nuanțe sintaxice particulare, derivate prin combinările celor generice, în raport cu registrele cantitative ale Vf. Bunăoară: cărui registru cantitativ al Vf îi referim nuanța
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
mare inventator atât în domeniul melodiei cât și în cel al armoniei. Revenind la melodie, trebuie să subliniem faptul că Puccini va continua marea linie a melodismului italian vocal, adăugându-i o nouă latură expresivă prin adâncirea planului simfonic al expresiei muzicale. În ceea ce privește portretele, atât Verdi cât și Puccini sunt de neegalat în descrierea eroinelor simple, sincere, iubitoare, emoționate. Eroinele lor sunt caractere nobile, ce se jertfesc în final pentru dragostea lor, dar trăiesc la modul real, sentimentele oamenilor simpli. Ceea ce
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
lor sunt caractere nobile, ce se jertfesc în final pentru dragostea lor, dar trăiesc la modul real, sentimentele oamenilor simpli. Ceea ce le distruge este impactul cu societatea, cu tradițiile și cu mentalitățile învechite ale oamenilor. Ambii compozitori crează muzica în funcție de expresia textului, ambii intervin în mod direct în realizarea libretelor. Întreaga inspirație este subordonată elementelor teatrale și dramaturgiei subiectelor. Înrâurirea cântului popular italian asupra creațiilor celor doi compozitori este evidentă. În ciuda strămoșilor săi muzicanți și compozitori, Puccini este rustic, nu prin
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
prin obârșie și îndeletniciri agricole ca Verdi, ci prin fiorul poetic cu care înțelege natura, viața și oamenii. Creațiile lor capătă astfel amprenta stilului italian și o personalitate specifică. La ambii compozitori melodia este primordială, plină de emoție și de expresie, cantilena oferind soliștilor posibilitatea de a-și etala calitățile tehnice și expresive. Totuși, în timp ce Verdi urmărește planuri melodice ample, construcții de fraze cuprinzătoare, Puccini cultivă formele mici, mozaicul tematic, celula nedezvoltată, cu o putere sintetică unică în istoria muzicii. Puccini
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
planuri melodice ample, construcții de fraze cuprinzătoare, Puccini cultivă formele mici, mozaicul tematic, celula nedezvoltată, cu o putere sintetică unică în istoria muzicii. Puccini nu adaugă în operele sale, scene străine de structura subiectului, el nu crează balete sau divertismente, expresia sa muzicală este întotdeauna concentrată și servește în totalitate esența subiectului. Dacă Verdi a parcurs etape pline de căutări, de la operă la dramă, Puccini a preluat direct această ultimă structură, care a servit în totalitate exprimării sale muzicale și artistice
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Meyerbeer, Donizetti și Mercadante dar și în unele lucrări de maturitate de contemporanul său Wagner și de muzica rusă popularizată de Franz Liszt, în urma turneului său în Imperiul Rus, ca pianist, Verdi a cristalizat un limbaj muzical caracterizat de realismul expresiei, realizat printr-o impresionantă evoluție a mijloacelor componistice. Etapizând evoluția creației sale, descoperim parcurgerea unui traseu ferm, de la opera istorică, la melodrama lirică, pentru a ajunge la drama muzicală italiană. Remarcăm interesul lui Verdi pentru orchestrație și pentru rolul orchestrei
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
o impresionantă evoluție a mijloacelor componistice. Etapizând evoluția creației sale, descoperim parcurgerea unui traseu ferm, de la opera istorică, la melodrama lirică, pentru a ajunge la drama muzicală italiană. Remarcăm interesul lui Verdi pentru orchestrație și pentru rolul orchestrei în sublinierea expresiei muzicale. Inovațiile muzicale și contrapunctice ce caracterizează stilul său, sunt puse în slujba redării expresivității psihologice a personajelor. Astfel, stilul verdian în materie de recitative, dezvoltat pe parcursul evoluției sale componistice, va atinge în Aida o înaltă perfecțiune. Aici întâlnim modele
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]