1,154 matches
-
von Salomon s-a remarcat cu „Proscrișii”. Decepțiile au venit repede, iar iluziile s-au spulberat. În fața dezastrului și morții, majoritatea oamenilor au adoptat curentul pacifist. Au fost realizate picturi celebre ce evidentiau războiul. Paul Nash a realizat o pictură expresionistă, un peisaj lunar, cu trunchiuri de copaci retezati, numindu-se „Construim o lume nouă”. John Singer Sargent a pictat „Gazații”. Otto Dix a realizat 50 de gravuri intitulate „Război”. În Germania a apărut expresionismul. Nu avea un grup solitar, un
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
de gravuri intitulate „Război”. În Germania a apărut expresionismul. Nu avea un grup solitar, un program, dar avea o stare de spirit, raspandindu-se în țările de limba germană. Era un curent al accentuării și al deformării, nefiind respectată anatomia. Expresioniștii respingeau armonia anatomică. Curentul a apărut în 1905, iar din 1910 se manifestă în literatură. Georg Heym a fost cel mai important poet expresionist german, prevestind Primul Război Mondial. Expresionismul și Dadaismul sunt cunoscute ca fiind curente de avangardă. Tristan
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
în țările de limba germană. Era un curent al accentuării și al deformării, nefiind respectată anatomia. Expresioniștii respingeau armonia anatomică. Curentul a apărut în 1905, iar din 1910 se manifestă în literatură. Georg Heym a fost cel mai important poet expresionist german, prevestind Primul Război Mondial. Expresionismul și Dadaismul sunt cunoscute ca fiind curente de avangardă. Tristan Tzara , o personalitate a dadaismului, a scris „Cântecul unui ascensor”. Curentul se caracteriza prin infantilism. Una dintre consecințele culturale ale războiului a fost distrugerea
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
, cunoscut și ca "János Mattis-Teutsch", (n. 13 august 1884, Brașov - d. 17 martie 1960, Brașov) a fost un pictor expresionist, sculptor și grafician român de origine germană. s-a născut pe 13 august 1884, la Brașov. Fiind de origine maghiară și germană , a studiat, timp de un an, la Academia de Arte Decorative din Budapesta, cu pictorul maghiar Rippl-Ronai , apoi
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
o expoziție personală, la Berlin. Prima expoziție personală semnată Mattis-Teutsch a avut loc în 1920, la București, unde expune pictură, sculptură și linogravură, fiind bine primită de criticii de artă, chiar admirat pentru cutezanța de a expune lucrări în stil expresionist. Ca reprezentant al avangardei în România, Mattis-Teutsch a fost activ în grupul format în jurul revistei de avangardă Contimporanul, în 1922, alături de Victor Brauner, M.H. Maxy și Marcel Iancu, precum și în grupul "Das Ziel" din Brașov. A participat și la revista
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
revista literară avangardistă Integral, și la revista de limba maghiară MA. După perioada avangardistă alături de grupul Contimporanul, se orientează spre arta figurativă, definindu-și un nou stil, mai aproape de suprarealism, numit „realism constructivism”. În pictură, Mattis-Teutsch a creat două cicluri expresionist abstracte, cu modulații muzicale, "Empfindungen" (Senzații) și "Seelenblumen" (Flori sufletești), inițiate în jurul anului 1918 și care se încheie în 1924. În anul 1931, Hans Mattis-Teutsch a lansat la Potsdam lucrarea "Kunstideologie - Stabilität und Aktivität im Kunstwerk" (Ideologia artei - stabilitate și
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
îi radicalizează vederile politice, la limita anarhismului. Scrie din ce în ce mai mult, continuă să picteze, tablourile sale se încadrează într-un stil tradițional, din când în când răzbate însă o explozie de culoare caracteristică lui Vlaminck, influențat în această perioadă de operele expresioniștilor. În anul 1925, cumpără reședința "La Tourillière" din Rueil-la-Gadelière, unde va locui până la sfârșitul vieții. În 1941 participă la o călătorie a unui grup de scriitori și artiști francezi în Germania nazistă, ceea ce, după război, îi va atrage o serie
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]
-
țară după studiile făcute în Germania și Franța. Putem aminti pictori ca: Ștefan Luchian, Abgar Baltazar, Nicolae Vermont, Ipolit Strâmbu, Ștefan Popescu, Kimon Loghi sau Cecilia Cuțescu-Storck. Înainte de primul război mondial, în arta românească se regăsesc tendințe primitiviste, fove sau expresioniste și mai puțin cubiste. Una din problemele teoretice ale timpului era cea legată de „specificul național”. Pictor de excepție ce va fi un deschizător de drumuri în școala de pictură, Ștefan Luchian (1868-1916) aduce un aer de modernism de la München
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
cele mai cunoscute lucrări ale sale. Nicolae Tonitza, fiind un admirator al lui Luchian, adoptă stilul acestuia, dar vine și cu influențe din pictura modernă, cu accente decorative, creându-și propriul său stil. Începutul său în pictură are o tentă expresionistă cu accente narative pusă în evidență mai ales în desene. Tonitza are o operă vastă compusă din peisaje, portrete, naturi moarte, interioare sau nuduri ce exprimă un subtil lirism ca în portretul scriitorului „Gala Galaction”. În acest tablou se observă
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
se manifestă împotriva neoclasicismului și academismului oficial al curentului ""Novecento italiano"" de inspirație fascistă. Între anii 1938 și 1940 se află la Milano, colaborează la publicația ""Corrente di vita giovanile"" - până la suspendarea ei - și ia parte la activitatea grupării revoluționare expresioniste ""Corrente"" fondată de Ernesto Treccani, împreună cu Renato Birolli, Aligi Sassu, Giuseppe Migneco, Gianni Dova ș.a. Realismul popular al lui Guttuso, influențat de cubism și de arta lui Pablo Picasso, câștigă o forță vehementă și explozivă în alegerea tematică antifascistă: ""Fucilazione
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
Cu scene și portrete realizate în Sicilia, la Napoli, Milano sau Roma, el creează o amplă epopee a omului ce luptă să-și afirme valorile morale și spirituale, dreptul de a duce o viață demnă. Mijloacele de exprimare aparțin modelului expresionist, culorile contrastante, desenul energic, volumele puternice, adeseori agitate de forțe ce izvorăsc deopotrivă din interiorul lor și din ambianță, alcătuiesc un limbaj patetic, de o vehemență nedisimulată. Suprafețele tablourilor sunt caracterizate de prezența dramatică a omului, artistul păstrând ceva din
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
publicarea unor albume cu picturile sale). În 1929 este diagnosticat cu schizofrenie; își va petrece restul vieții într-un spital psihiatric din Haar, în apropiere de München (Germania), unde se dedică definitiv picturii, apelând în lucrările sale la un limbaj expresionist. Lucrările sale vor atrage atenția pictorului francez Jean Dubuffet, când acesta îl descoperă în 1950. Pentru neîntoarcerea lui Gabricevski în Uniunea Sovietică, va avea de suferit din partea regimului comunist fratele său rămas în țară, Aleksandr. În condițiile în care Gabricevski
Evgheni Gabricevski () [Corola-website/Science/311782_a_313111]
-
politică de neutralitate au făcut ca Belgia, cu toate că dispunea de o armată de două ori mai mare decât în 1914, să nu poată face față unei noi invazii germane. Din punct de vedere cultural, în perioada interbelică se dezvoltă mișcările expresioniste flamande și suprarealiste. De asemenea benzile desenate devin foarte populare, numeroși artiști belgieni devenind desenatori faimoși de benzi desenate, ceea ce a dus la o cultură aparte a acestora în Belgia. În 1940, Belgia este din nou ocupată, de această dată
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
Plastice din Timișoara (1937), ca elev al lui Virgil Simonescu și Iuliu Podlipny. Pleacă la studii la Paris în 1939, unde se înscrie la Academia Ranson. În perioada interbelică, a fost atras de teme biblice și a semnat câteva compoziții expresioniste deosebite, inspirate de muzică, precum și un șir de portrete romantico-mistice („Sfântul Sebastian”, seria de „Profeți”, „Apocalipsa”). Corneliu Baba își amintea că Ștefan Szönyi se ducea între cerșetorii din Timișoara pentru a-i imortaliza. Între anii 1940 și 1942, Ștefan Szönyi
Ștefan Szönyi () [Corola-website/Science/311938_a_313267]
-
Künstlergenossenschaft"). Din această mișcare făceau parte Franz von Stuck, Fritz von Uhde, Wilhelm Trübner, Arnold Böcklin ș.a., care se reunesc în jurul revistei ""Die Jugend"" ("Tineretul"), de unde numele de ""Jugendstil"", răspândit în țările de limbă germană, până la puternica afirmare a stilului expresionist în preajma primului război mondial. Secesiunea vieneză a luat ființă la 3 aprilie 1897, în jurul lui Gustav Klimt (primul președinte al Uniunii), Joseph Maria Olbrich și Josef Hoffmann, la care aderă și Koloman Moser, Josef Engelhart, Otto Wagner ș.a. Asociația își
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
pictorul Koloman Moser și arhitectul Josef Hoffman, care construiește pentru acest grup "Galeria Kunstschau". Artiștii din "Secesiune" au practicat, în general, un anume stil geometric, care a contribuit la cristalizarea direcției raționalisto-funcționaliste ("International Style"). Klimt i-a influențat pe pictorii expresioniști Egon Schiele și Oskar Kokoschka. De la Viena, mișcarea secesionistă s-a răspândit și în alte provincii ale imperiului austro-ungar. În Transilvania, clădiri în stil secesionist pot fi întâlnite la Cluj (Palatele Berde și Elian), Târgu-Mureș (vezi: Palatul Culturii), Turda (vezi
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
XX-lea. Cei patru au avut vocație creatoare, înțelepciune și efervescență de călăuze generoase cu orizonturi largi și talente didactice. Aceste atribute s-au manifestat în atelierul lui Mieß, fapt ce a determinat conturarea primelor elemente de exprimare ale curentului expresionist pe meleaguri transilvane. Ca promotori ai noilor idei de avangardă, artiștii care făceau parte din acest nucleu polemizau adeseori pe marginea esteticii tradiționale, formând în acest mod și un nou crez teoretic. Cu toate că atmosfera în care trăia era una novatoare
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
În literatura română, simbolismul pătrunde prin poemele și textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Alți reprezentanți sunt Ștefan Petică, Ion Minulescu și, mai ales, George Bacovia, care folosește poezia simbolistă drept pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste sau existențialiste. Primele idei care prefigurează simbolismul la români și care încearcă să-l teoretizeze apar odată cu Macedonski și sunt puse în circulație prin revista poetului, “Literatorul”. Chiar înainte de reconstituirea simbolismului ca școală, în Franța, apar în această revistă, încă
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
operei poetice a lui Rilke și a lui Goethe (aici intrând și cea de-a treia versiune românească a lui "Faust", după cele realizate de Lucian Blaga și Ștefan Aug. Doinaș), tălmăciri din lirica de expresie germană, de la romantici la expresioniști (Eduard Mörike, Conrad Ferdinand Meyer, Ricarda Huch, Hugo von Hofmannsthal, Richard Dehmel, Ernst Stadler, Else Lasker-Schüler, Oskar Loerke, Gottfried Benn), din Paul Valéry și lista poate continua. Mihail Nemeș este unul din traducătorii români de poezie franceză și germană care
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
ale gamei cromatice li se acordă aceeași importanță, numărul de apariții al oricăror două sunete într-o partitură construită astfel fiind egal. Tehnica a fost inventată de Arnold Schönberg în jurul anului 1924 și este cel mai adesea corelată cu mișcarea expresionistă în muzică, deși sunt cunoscute manifestări semnificative ale ei în afara contextului respectiv. Înainte de Schönberg, și alți compozitori, precum Max Reger și Richard Strauss, au folosit serii dodecafonice. Chiar și în opera Idomeneo a lui Mozart există un pasaj în care
Dodecafonism () [Corola-website/Science/310138_a_311467]
-
al vieții, loc al ocultării, al trecerii din «Țara-cu-Dor» în «Țara-fără-Dor», spațiu al metamorfozelor "ens"-ului uman, al „transcenderii“ etc. "Catharsis"-ul blagian este rezultatul trăirii în tot mai «largi fiori de sfânt mister», condiție "sine qua non" a poeziei expresioniste. Poezia " Din ceas, dedus"..., «compusă în toamna lui 1929, utilizând un material poetic din 1920», cu care se deschide volumul "Joc secund", publicat de Ion Barbu în 1930, și poezia secundă a acestui volum, "Timbru", mai întâi «apărută cu titlul
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
limba maghiară, la vârsta de 17 ani cunoștea limba atât de bine încât, împreună cu câțiva prieteni a înființat o revistă literară, numită ""Holnap"" („Mâine”). Cu toate că administrația școlii a interzis revista după apariția primului număr, Reiter a continuat să publice poezie expresionistă. În 1917 devenise un contribuitor regulat la revista ""Ma"", publicată de Lajos Kassák la Budapesta. Reiter a studiat la Universitatea din Budapesta, devenind una din figurile principale ale cercului lui Kassák. Talentul său este remarcat și de editorii și contribuitorii
Franz Liebhard () [Corola-website/Science/310337_a_311666]
-
o largă acoladă metaforică a unei memorii afective extrem de laborioase; „apoteoza” spre care tinde dublul efort al poetului echivalează cu adâncirea în memorie până la transcendență (tensiune a po¬eziei lui Alboiu neobservată de comentatori din pricina, poate, a limbajului de factură expresionistă ce domină aceste cărți) și totodată, cu apropierea cosmosului prin exercițiul taumaturgic al Logosului: <poem>Cu capul dat pe spate privesc cerul în ceața de secol a toamnei se aude bâjbâitul cocorilor. Ce strein ne-a rămas drumul lor! Mamă
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
evenimentului și, în special sublinia valoarea lucrărilor prezentate de artiștii români, accentuând faptul că nu erau cu nimic inferiori artiștilor străini care participau la expoziție. El făcea observația ""Constructivismul domină pe fiecare din pereți, fără însă a oblitera complet analizele expresioniste sau descompunerile cubiste și experimentele coloristice"" Pe lângă acest curent modernist, raționalist, democratic, adept al interacțiunilor spirituale cu întreaga lume, tot în acea perioadă au apărut și diferite curente tradiționaliste, dintre exponenții căreia n-au lipsit, în tinerețea lor, Mircea Eliade
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
de avangardă și un pionier al captărilor, inovator în sculptura mondială prin imersiunea în sursele primordiale ale creației populare. Relația dintre tradițional și tendințele în vogă în Europa de Vest a fost un subiect de polemici aprinse între personalități remarcabile. Dramaturgul, poetul expresionist și filozoful Lucian Blaga poate fi considerat un membru al grupului tradiționalist, iar criticul literar fondator al cercului literar și cultural "Sburătorul", Eugen Lovinescu, reprezintă așa-numitul grup „occidentalist”, care a încercat să aducă cultura română mai aproape de cea occidentală
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]