1,958 matches
-
internațională (revoluționar comunist de profesie). A venit în România cu tancurile sovietice, o dată cu Ana Paucker, Teohari Georgescu și Vasile Luca, sinistre personaje comuniste. Valter Român, mină dreapta a lui Gheorghiu-Dej, a trimis la pușcărie și în lagărele de concentrare, adică exterminare, floarea intelectualității române și zeci și sute de mii de alți oameni de mare valoare (țărani vrednici, intelectuali de frunte, muncitori luminați ș.a.)". În finalul contestației se solicită să se cerceteze "dacă domnii Câmpeanu Radu, Constantin Niculescu, Constantin Mudava (vraci
HOTĂRÎRE Nr. 64 din 14 octombrie 1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114407_a_115736]
-
să determine organizarea unor represiuni împotriva unor cadre de bază ale partidului, să împingă la acte judiciare ilegale împotriva lor. Partidul a opus însă o rezistență hotărâtă acestor încercări provocatoare și a reușit să împiedice luarea de măsuri represive, de exterminare a cadrelor de partid. Cadrele de partid au fost apărate și salvate. (Lecții...: 1960, 621; subl. m.). În raportul prezentat ședinței plenare a Comitetului Central al PMR, desfășurată între 23 și 25 martie 1956, Gheorghiu Dej afirma că, simultan cu
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
asasini și i-a protejat. Aceeași reacție, la altă generație, se opune delimitărilor netezi, contând pe uitarea care-i va cuprinde, cu trecera timpului, pe criminali de-a valma cu victimele lor2. Sau deculpabilizarea poate Începe chiar de astăzi, dacă exterminarea evreilor ar fi atribuită exclusiv maghiarilor și germanilor. Deci ori vinovăție colectivă, ori contestare integrală a acuzațiilor. Dezaprobarea faptelor sălbatice ar fi trebuit făcută atunci, când ele mai puteau fi Înfrânate și pedepsite. Acum, singurul lucru pe care-l mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În Israel; Jigun Smil, care trăiește; Jigun Ghidale, decedat; Klimann Haim, decedat. Am stat ascunși la Moghilev, Însă am fost descoperiți și deportați la Tropova, un lagăr situat Într-un sat din Ucraina. Aici am trăit sub spectrul morții: lente exterminări prin foamete, bătaie, goniți din loc În loc, desculți prin zăpadă... Evreii erau cazați Într-o fostă școală, unde dormeau pe jos, se Înveleau cu tot felul de zdrențe care au rămas din lucrurile aduse, goi sub acele zdrențe. Într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai vedeai câte un cadavru Împușcat, dar eram copil. Deci au fost Împușcați. În Moghilev eram sub conducerea românilor și românii nu prea Împușcau: erau cazuri destul de rare când mai vedeai câte un cadavru. Noi nu am fost duși la exterminare prin gazare, dar au murit majoritatea: de foame, de tifos și Înghețați. Moarte sigură. Tabloul cu carele, cu morții goi Îl am clar În minte. Ce m-a mai impresionat așa tare? Da, foametea. Tot timpul ne era foame, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a fost o metodă a lui, specială, prin deportare, prin Înfometare, boală, frig... Ne-au deportat Într-un loc unde nu aveam mâncare, febra tifoidă și exantematicul ne-au Îmbolnăvit și era un frig cumplit: asta era metoda lui de exterminare, de lichidare a evreilor... Era o metodă originală a lui Antonescu - nu știu dacă era chiar așa originală, dar asta era metoda lui. El nu ne-a ars, nu ne-a dus În lagărele de la Auschwitz ca să ne ardă, n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au fost duși dintr-un lagăr În altul, la Soroca, după aia au trecut Nistrul, apoi au revenit la Soroca și din nou au trecut Nistrul. Deci, cum să spun, la ei a fost o intenție mult mai clară de exterminare... Și cum ați reacționat la aceste zvonuri? Ce era să facem? Erai În bătaia vântului, fără nici un mijloc de apărare, nu puteai să faci nimic, n-aveai cui să te adresezi, n-aveai cui să te plângi... Dar celelalte etnii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să ne culcăm, fiecare se lăsa pe spate și dormea pe celălalt, pentru că altfel era imposibil, nu era loc. Trebuie să vă spun că acest lagăr era un lagăr de tranzit. Deci Auschwitz avea trei funcții: un lagăr era de exterminare, pentru cei care erau exterminați imediat; după aceea de tranzit, pentru cei care urmau să se ducă Într-un lagăr de muncă, iar o parte din Auschwitz era chiar lagăr de muncă, unde lucram pentru o fabrică, nu știu, acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
știu În ce gară, un bombardament... - dar, mă rog, asta a fost pe timp de război, și știam noi ce este războiul. Am ajuns Într-un lagăr În Bavaria. Lângă München... trebuie să știți că lângă München era lagărul de exterminare Dachau, era primul lagăr de concentrare din Germania. Și acest lagăr avea 11 lagăre de muncă. În unul din aceste lagăre de muncă am fost noi duși, la Kaufering III - se numeau Kaufering I, II, III ș.a.m.d. Kaufering
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
modă acum - mă rog, atunci nu era la modă. Și cu aceste ghete am ajuns până la eliberare. Dar până atunci mai era mult. Cam cum decurgea o zi obișnuită Într-un lagăr de muncă? Erau două feluri de lagăre: de exterminare și de lucru. În lagărele de lucru se murea muncind. Trăiai, În condițiile care erau În lagăr, numai cât puteai să muncești. Dimineața deșteptarea - totdeauna era Încă Întuneric. Se dădea un „mic dejun”, ceva, un fel de „cafea” - dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
normal, ne așezam jos, pe sol, și fiecare trebuia să scoată cămașa și se Începea căutarea și omorârea păduchilor. Păduchii ăștia intră În tivul cămășii, acolo se bagă, și ies noaptea să sugă sângele - și atunci Îi scoteai și Începea exterminarea păduchilor. Ăsta era „apelul păduchilor”. Mă rog, au fost și unii care făceau haz de necaz și făceau concursuri cine face mai multe victime. Dar degeaba, pentru că a doua zi ieșeau alți păduchi din ouă. Era ceva de groază. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nimic... Am călătorit vreo patru zile Înă am ajuns la Auschwitz. Ce vârstă aveați atunci? 22 de ani... Mama avea 47, iar tata 51 - deci erau tineri. Dar când am ajuns la Auschwitz... Auschwitz era În Silezia, un lagăr de exterminare, dar noi n-am știut - noi am crezut că Într-adevăr o să muncim acolo, că ne-au așteptat cu muzică... Când am ajuns În lagărul acela, seara, se auzea muzica, o frumoasă muzică de orchestră, și așa coboram din vagoane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
când eram acolo, În ultimul lagăr, el făcea controale: venea În fiecare lagăr mai mic să facă controale. Mania lui era să vadă cum sunt lacrimile, dacă sunt curate sau nu... ăsta era hobby-ul lui, după ce nu mai erau exterminări, o dată cu apropierea frontului. Și Într-o bună zi vine și-n lagărul nostru. Lumea s-a speriat. Eu cu o colegă de-a mea eram În tabără, În baracă, și a apărut el, un bărbat foarte bine. Când ne-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sau În Auschwitz?”, m-a Întrebat așa, ironic. Și, desigur, după aceea am Început să spunem: „Păi, e mai bine acolo”. Ne-am speriat rău de tot. N-a putut să ne facă nimic, fiindcă deja nu se mai făceau exterminări. Atunci am aflat care era doctorul Mengele, că l-am văzut față În față. Acolo am fost eliberați, de ruși. Dimineață nu mai era nimeni la porți, iar porțile erau deschise. Atunci am Început să plângem, că ce se va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și tot orașul, toți bolnavii pentru un medic tânăr. Și atunci a venit vestea că o să fim deportați, că nu știu ce - dar n-am crezut, n-a crezut nimeni. Am auzit că cei de la Satu Mare au fost luați și duși la exterminare - iarăși n-am crezut și, mai ales, cum să facă cu noi așa ceva? Nu există. Atunci s-a făcut un sfat evreiesc. Apoi, Într-o zi, s-a spus ce va fi voie pentru evrei și ce nu. Eu lucram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cinci zile era distrugător. Mulți nu au suportat, foarte mulți au căzut... Cum am ajuns am constatat că erau și câțiva pe moarte. La Auschwitz, trenul a fost mișcat Încă vreo câțiva kilometri până la stația Birkenau. Birkenau era lagăr de exterminare: acolo erau camerele de gazare și crematoriul. Dar Auschwitz era pentru selecționarea celor apți de muncă. În Birkenau, la ora șase s-au deschis obloanele și au venit evrei polonezi, Îmbrăcați În haine vărgate. Noi ne uitam la ei, cine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din vagoane. Noi i-am Întrebat foarte Înspăimântați: „Păi dacă sunteți evrei, de ce ne bateți pe noi, că și noi suntem evrei” - „Vă batem pentru că ați știut de Auschwitz, ați știut că suntem aici de cinci ani, În lagărul de exterminare, și trebuia să evitați să veniți aici, să vă revoltați În orașele voastre, pentru că oricum muriți”. Însă noi nu auzisem nimic despre Auschwitz. Nimeni nu știa nimic despre această forță de exterminare care era Auschwitz. Și chiar dacă știam, ce puteam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
suntem aici de cinci ani, În lagărul de exterminare, și trebuia să evitați să veniți aici, să vă revoltați În orașele voastre, pentru că oricum muriți”. Însă noi nu auzisem nimic despre Auschwitz. Nimeni nu știa nimic despre această forță de exterminare care era Auschwitz. Și chiar dacă știam, ce puteam face? Oameni nenorociți, epuizați, bolnavi, bătrâni, copii, femei, nemâncați, nespălați, distruși, fără arme, cum să ne revoltăm? Era totuna că mori Într-o răscoală din ghetou, ca răscoala din ghetoul din Varșovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-i selecta pe cei apți pentru muncă și Îi punea la dreapta, iar pe bătrâni, bolnavi, femei gravide, femei cu copii mici Îi ducea mai departe cu 50 de metri, tot la dreapta, unde era camera de gazare -mergeau la exterminare. A fost - și cred că nu exagerez - cel mai tragic moment din viața mea. Cu atât mai mult cu cât de la lagărul În care ne-au dus pe noi și până la camera de gazare erau 40-50 m și vedeam totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și nu simțeam acea mare apăsare a greutății. Asta se Întâmpla deja În martie 1945. Iar În aprilie am fost dus la Bergen-Belsen. De ce? Pentru că eram atât de slab, Încât nu mai puteam să lucrez. Iar Bergen-Belsen era lagărul de exterminare a celor care nu mai puteau lucra și nu puteau fi folosiți de Imperiul German. Nu era cameră de gazare, nici crematoriu, ci pur și simplu un proces extrem de cinic, animalic: au aruncat În lagăr păduchi infectați cu tifos exantematic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că erau avioane nemontate, că a fost și acolo un sabotaj și cam asta a fost. Am uitat să vă spun că Între Auschwitz și Mauthausen am fost În lagărul F, nu știu dacă v-am spus. Era lagăr de exterminare, unde au fost Închiși social-democrații sau așa ceva, cei care au pus la cale complotul Împotriva lui Hitler, unde, În fiecare zi, erau vreo mie și ceva, erau foarte bine Închiși. Era o baracă metalică, o ușă, am văzut când am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Sigur, au pierit și acolo zeci de mii de oameni, dar nu trimiși În camerele de gazare; era un singur crematoriu pentru cei „decedați”, Între ghilimele să zic așa, În mod normal - prin epuizare, boală, maltratare... Dar nu se făceau exterminări În masă, ca la Auschwitz. În primul rând. În al doilea rând, la Buchenwald, datorită deținuților politici care erau acolo deja de 12 ani, conducerea interioară a lagărului a ajuns pe mâna acestor deținuți politici, care În majoritatea lor erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mamă creștină și din naștere a fost botezat catolic. De fapt, prin această istorioară tragică vreau să demonstrez, o dată În plus, că Întreaga ghetoizare a evreilor, de la partea administrativă până la executare, a fost opera autorităților maghiare. Bineînțeles că ideea, logistica exterminării evreilor aparținuse naziștilor, dar executarea concretă a operațiunilor aparținuse În exclusivitate regimului maghiar din acea vreme. Pregătirea administrativă a exterminării evreilor a Început cu mult Înainte de ocuparea Ungariei de hitleriști. Evidența populației evreiești s-a făcut cu multă migală, concomitent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
plus, că Întreaga ghetoizare a evreilor, de la partea administrativă până la executare, a fost opera autorităților maghiare. Bineînțeles că ideea, logistica exterminării evreilor aparținuse naziștilor, dar executarea concretă a operațiunilor aparținuse În exclusivitate regimului maghiar din acea vreme. Pregătirea administrativă a exterminării evreilor a Început cu mult Înainte de ocuparea Ungariei de hitleriști. Evidența populației evreiești s-a făcut cu multă migală, concomitent cu legile rasiale - mai precis, legile antievreiești. Faptul pe care l-am arătat În exemplul de mai sus - ca jandarmul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Se știe foarte bine din cărțile bine documentate ale unor supraviețuitori, cum a fost viața În Auschwitz-Birkenau. Auschwitz n-a fost un lagăr oarecare. A fost cel mai mare lagăr Înființat de naziști, cu o destinație bine definită: lagăr de exterminare, de nimicire fizică, cu camere de gazare de mare capacitate, cu 4 crematorii, fiecare era ca o uzină. Totodată, ca toate marile lagăre germane, și Auschwitz a Îndeplinit rolul de a oferi sclavi pentru diversele Întreprinderi germane care necesitau forță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]