1,988 matches
-
visat./ Așa cum visează/ un bărbat./ Căci acesta ți-am fost și/ îți sunt:/ un bărbat,/ de dorinți sufletești și/ trupești/ fremătând.” (Poemul 20, p. 33) Ne regăsim cu toții, dacă nu suntem ipocriți, în chimia și în proporția humusului care înăbușă fărâma de duh din ființele noastre: “De ce m-a zămislit/ așa/ Cel Sfânt?/ Un strop de duh și-un/ munte de/ pământ...” (Poemul 12, p. 23) Câmpul semantic al implacabilei morți cuprinde structuri semice îmbogățite contextual. Pe de o parte, găsim
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
eu, spectator nefericit... E ziua în care camarile sufletului se deschid larg Și, din sertare întunecoase, reci, Țâșnesc violent Amintiri, tristeți și dureri grele, Prinse cu cătușe grele, ruginițe și zgomotoase. Se lovesc de pereții camerei Și se sparg în fărâme de cioburi negre și ascuțite, Ce pot să mă rănească la o nouă atingere. Le adun cu grijă și le îngrop în labirintul uitării, Trag capacul greu, ce scârție înspăimântător și mă ridic ușurată. Mă rematerializez într-o ființă nouă
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Asa mă simt și eu, spectator nefericit...E ziua în care camarile sufletuluise deschid largSi, din sertare întunecoase, reci,Țâșnesc violentAmintiri, tristeți și dureri grele,Prinse cu cătușe grele, ruginițe și zgomotoase.Se lovesc de pereții camereiSi se sparg în fărâme de cioburi negre și ascuțite,Ce pot să mă rănească la o nouă atingere.Le adun cu grijă și le îngrop în labirintul uitării,Trag capacul greu, ce scârție înspăimântător și mă ridic usurata.Ma rematerializez într-o ființă nouă
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
din tată în fiu, fiică și nepoti... și nu numai .Decorul construit pare în context deprins parcă și dintr-un tablou bacovian, unde lacrimi, despărțiri, amăgiri, patimi, promisiuni, regrete, neîmpliniri, visuri spulberate, îi golește existența. Sensul realității este compus din fărâme de vise , unde speranța prin intermediul iubirii îl propulsează spre un univers posibil atins. Titlul volumului, ”Adieri lirice” este sugestiv, destăinuie intenția autorului și a omului în sine de o trăire firească și pur și simplu omenească. Crezul artistic al poetului
ADIERI LIRICE DE COSTACHE NĂSTASE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371301_a_372630]
-
-Dă-mi doar un ceas. Și-n timpul ăsta poate vei pricepe cine sunt cu-adevărat. -Gata! Gata, căci silă îmi provoci! O mare scârbă! -Mărinimos te-arată, te implor! -Zău? De ce aș face asta? -Te-ai întrebat vreodată de ce îndestulatul presară fărâme din multul său și omului sărman, flămând la colț de stradă? -Gândește că e bine și pentru cela urgisit, și pentru sine. Deci milă-mi ceri? Cu ce temei azi viața vii să-mi zdruncini? Totuși, după un răstimp de
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
așa, o slăbiciune și totuși te arunci și mai sus în văzduh până ce boala îți va cuprinde fiecare celulă, te va mări mai mult decât ți-ai imaginat și când nici nu te aștepți, după ce a cucerit și ultima ta fărâmă de energie te va secera și vei gusta sângele rece al pământului. Din cauza aceasta recoltez rădăcini de păpădie. Sunt aici, la casa mea de vacanță, de câteva zile! M-am hrănit cu frunze de păpădie. Sunt foarte fragede acum și
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
Titlul revistei alcătuit dintr-un substantiv „Slova“ și un adjectiv „creștină“ are misiunea să transmită un mesaj spre toți iubitorii artei cuvântului, mesaj ce nu este altceva decât o invitație de a participa la țesătura aurită de cântecul cuvintelor cu fărâme din sufletele lor. Niciun titlu nu ar fi fost mai potrivit decât cel pe care-l poartă. „Slova“ deschide porțile frumosului iar „creștină“ porțile vieții. Cuvântul este începutul a toate câte există în univers. „La început era Cuvântul și Cuvântul
REVISTA SLOVA CREŞTINĂ, O BINECUVÂNTARE CULTURALĂ ŞI SPIRITUALĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371535_a_372864]
-
Modele > PAUL SURUGIU. MELODII CA STELELE...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nimic nu sosește în viața noastră mai consecvent ca viitorul...! Toate clipele au fost, sunt și vor fi fărâme de viitor. Pe unele dintre ele le așteptăm cu speranță, le primim cu mirare, le conducem până la zarea gândului. De cum vine, viitorul trece și devine trecut iar de aceea, dacă ar fi ființă și ar conștientiza că se sinucide i-
PAUL SURUGIU. MELODII CA STELELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371601_a_372930]
-
decât toate semințele pământului și care după ce a fost semănată în pământ, crește și se face mai mare decât toate ierburile și face ramuri mari încât toate păsările cerului pot locui la umbra lui! Poate că așa e și cu fărâma de credință care a mai rămas în noi. Ea va rodi în sufletele noastre și credința va spori în noi înșine precum copacul cel mare. Și pilda bobului de grâu căzut în pământ care dacă nu moare rămâne singur, iar
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
acest fenomen care ține de destinul unei păsări Phoenix, Nicolae Băciuț ne mărturisește cu emoție dar mai ales, cu acuretețe și responsabilitatea ctitorului de viță veche. Confesiuni, mărturisiri, dialoguri cu personalități sau, răspunsurile autorului la întrebările puse de reporteri diverși, fărâme de iluzii devenite realități palpabile prin scrisul înaintând de-a lungul zilelor și a nopților nedormite, poeme și „rapoarte” la demnitatea umană, lumi reale, suprapuse celor virtuale și peste tot și toate, fascinția sacriitorului Nicoale Băciuț în fața evenimentelor, zvârcoliri ale
NICOLAE BĂCIUŢ ÎNTRE PRETEXTE ŞI CONTEXTE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374871_a_376200]
-
îl apăsa în neștire între picioare. Strângea din dinți ca să-și blocheze plânsul. Observase că lui îi făcea plăcere s-o audă văicărindu-se, țipând ori plângând. Oricum, nu mai avea vlagă să țipe. Se simțea secătuită de putere. Singura fărâmă de voință era aceea care prin care reușea să tacă. Nici să gândească nu mai putea. Tremura într-o așteptare chinuitoare, lipsită de speranță. Într-o așteptare de la care nu știa ce așteaptă... Cu picioarele rășchirate pe podea și cu
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
-o pe pat și a frământat-o în același fel până când s-a simțit satisfăcut ori, mai degrabă, obosit. Iuliana nu mai avea putere să riposteze la nimic. A încercat să se opună la început și l-a lovit cu fărâma de forță ce-o mai avea, dar a obosit curând. Norocul ei, pentru că bărbatul nu a mai avut motive să o lovească și de data aceasta. Atât cât s-a mișcat femeia de sub el, zbătându-se pentru a scăpa, a
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
eul liric pe pământul creației. Ușoara nuanță de reproș, tonul ușor de mustrare, dar și ludic din vocea poeziei, tind să readucă pe făgașul realității conștiința visătoare a poetului mereu însetat de absolut. Colierul este simbolul stilizării cuvântului din mici fărâme de orizont nemărginit fără de care eul liric nu este acceptat să revină pe pământul creației sale: Să îmi împletești imediat / Un colier / Din cioburi de cer / Altfel rămâi suspendat / Între două lumi / Paralel. Evadarea ființei din banalul cotidian într-un
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
Stănescu. Poetul caută evadarea din realitatea constrângerilor, căutând cu ardoare adăpostul versului pur și liber atât de adânc îngropat de cântecul fals și răgușit al vocii din cravată. În acest univers libertatea frumos păstrată între paginile cărților se împarte în fărâme, veșnicia se cumpără cu ouă și pachete de Kent: Când o prindeai singură pe vânzătoare îi făceai o ofertă / de șpagă zguduitoare / Pentru zece ouă scotea de sub tejghea Borges / Cu un pachet de unt citeai Llosa deodorante și săpun / pentru
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
in integrum - umane și muzicale - ale tragicului artist , zguduit neiertător, parcă, de propria-i scurtă fulgerare a sa prin lumea pe care a iubit-o și căreia i-a închinat întreaga sa viață, spre a-i pune în inimă o fărâmă de bunătate de iubire și frumusețe a inimii sale! Nu e o mirare că maestrul Benone Sinulescu l-a descoperit nouă pe Toše Proeski și nu e o mirare nici faptul că îi cinstește neîncetat memoria! Toată viața, maestrul Benone
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
apoi, călătorind la Sinaia vedem drept în față frumosul și ne minunăm? De ce nu păstrăm în orașele noastre ceea ce ne-a mai rămas superb din trecut și de ce nu ne clădim în fiecare oraș pe care îl locuim măcar o fărâmă de Sinaie, soră a raiurilor urbane ale celor mai vestite frumuseți din lume? Mirajul unor capodopere arhitectonice ale orașului Sinaia a rămas intact până azi, de la ivirea lor în izvor, una după cealaltă, odată ce s-a clădit Castelul de Scaun
VLAD OPREA. REVERENŢELE PELERINULUI LA SINAIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375048_a_376377]
-
Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2086 din 16 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului DEȘIRÂND ZÂMBETE Vremuri ciudate plutesc peste noi oamenii își pierd rând pe rând toate cuvintele precum dinții de lapte și-n van mai scotocesc vocabularele tot căutând fărâmele promisiunilor goale precum degețica americană prorocind laptele și mierea ce-ți vor curge prin vene mai ales după - runda cu nelipsitele lovituri sub centură - când cu tunet rotund de ștampilă se va deschide cerul paradisului(lor) și deocamdată - pentru că resursele
DEȘIRÂND ZÂMBETE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373833_a_375162]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RONDELUL MINUNII Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului O fărâmă de pâine, flămând, cere pruncul... Mama își ascunde grea lacrimă-n gene. Nu are să-i dea, spic n-a crescut în crepuscul Și neaua se-așează pe grâu, în troiene. Să o ia de la capăt, să-nceapă iar lucrul, Când
RONDELUL MINUNII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374004_a_375333]
-
ascunde grea lacrimă-n gene. Nu are să-i dea, spic n-a crescut în crepuscul Și neaua se-așează pe grâu, în troiene. Să o ia de la capăt, să-nceapă iar lucrul, Când timpul rămas li se scurge alene, O fărâmă de pâine, flămând, cere pruncul, Mama își ascunde grea lacrimă-n gene. Spre cer ea privește și îi caut-adâncul, Se roagă-n tăcere, cu rugi pământene, La Sfânta Treime, când clipa se cerne Și primește lumină dând viață-n peduncul
RONDELUL MINUNII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374004_a_375333]
-
pâine, flămând, cere pruncul, Mama își ascunde grea lacrimă-n gene. Spre cer ea privește și îi caut-adâncul, Se roagă-n tăcere, cu rugi pământene, La Sfânta Treime, când clipa se cerne Și primește lumină dând viață-n peduncul! O fărâmă de pâine primi-va,iar, pruncul... Referință Bibliografică: Rondelul minunii / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2307, Anul VII, 25 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
RONDELUL MINUNII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374004_a_375333]
-
strige durerea de a își fii pierdut o ființă dragă. Probabil nu au avut tăria de a ne spune că nu mai există speranță...Optimismul începea să se risipească și din rândul celor care se agățau cu disperare de orice fărâma de speranță. Este ceva de nedescris să știi că mâine vei deschide ochii și vei realiza că patul este rece pe jumătate,ca mâine o mamă își va vedea copii numai în poze și în inima ei.Lacrimile fetiței care
IN CAUTAREA MEA de MIRON IOAN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374029_a_375358]
-
odată, Izvor de apă rece, apă vie. Ca un oștean ce-și apără sorgintea, O troiță stă pavăză-n răscruce, Atât a mai rămas ca moștenire, Atât mai amintește de o cruce. Sărman popor, ți-ai lepădat credința, Ai îngropat fărâma de speranță Ce-o mai aveau în suflete bătrânii, Atunci când mai erau încă în viață. Trecut-au prin războaie, foc și apă, Răniți de gloanțe și de baionete, Dar niciodată n-au trădat Cuvântul Și lui satan n-au fost
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
întinsul și pedalam peste nori cu energia dintr-o îmbrățișare. Câteodată îmi așezam mâna pe răni, alteori îți încăpeam în gânduri. Uneori stăteam la rând pentru zâmbetul zării. Ba mi se încețoșa, ba se limpezea privirea, separând evidențele. Și întrezăream fărâme din ceea ce puteai face în părtășia cu bucuria însoțirii. Pe unde rămăsese loc de întrebare, au invadat rozătorii de petale. Dar orice-ar fi, nimeni și nimic nu pot smulge dragostea din floare pentru soare. (18-19 aprilie 2017) Iulia Dragomir
EVIDENȚĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375327_a_376656]
-
trecutului și mai ales pe cea a prezentului în care ai nevoie să cunoști pentru a ști să te delimitezi de ceea ce ne face rău. Urmează-ți calea și nu mai sări peste nici un spațiu în care poți regăsi o fărâmă din tine. Știu că ești speriată de propria viață în care nu mai reușești să te autodefinești din cauza fricii de moartea mamei tale, a pierderii fratelui tău, de lipsa tatălui tău care doar prin simpla sa prezență îți dădea putere
DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375518_a_376847]
-
prea îndurerată acum, ca să mă bucure mesajele lui, găsindu-le nefirești, ca și cum veneau dintr-un loc îndepărtat, de la o persoană necunoscută care, cu certitudine, greșise destinatarul. Eram lipsită de noroc, îmi ziceam, la un moment dat, pentru că nu găseam nici o fărâmă de entuziasm la vederea acelor rânduri. Presupuneam că el, totuși, mă iubea, regreta și se căia în prezent, iar eu eram insensibilă ca o stâncă. Nu-mi doream nimic și pe nimeni, simțeam zbuciumul sufletului meu rănit în cel mai
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]