2,037 matches
-
unor simulacre ce par, în mod ciudat, extraordinar de reale. Spectatorul inocent devine atunci, în același timp, cel ce face cu putință miracolul și cel ce se lasă furat, înșelat de miracol. Teroarea tragică și spaima comică sunt cele două fațete ale acestei credințe sincere/credulități naive, fără de care teatrul nu ar putea să existe. Un teatru a cărui cheie se află, pentru Shakespeare, în acel nesubstanțial, în acel inconsistent care capătă contur și corp și care se înfățișează sub o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
footnote Ristea M., Dumitru C.G., Prudență și agresivitate în tratamentele contabile, Tribuna Economică, București, 2008. footnote>. Lucrarea debutează cu o serie de delimitări și fundamentări teoretice privind prudența și agresivitatea în contabilitate, ocazie cu care autorii problematizează o serie de fațete și ipoteze noi privind prudența în contabilitate cum ar fi: prudența și nonprudența, agresivitate și conservare; măsură și nemăsură în prudența contabilă; este prudența o virtute obligatorie? mariajul costul inițial-valoarea justă, panaceu al evaluării contabile? etc. Lucrarea se continuă cu
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
generator de complicații ține de specificul cogniției în științele sociale în care se înscrie și Economia: obiectul cunoașterii este cel care trebuie să facă acțiunea de cunoaștere. Desigur, așa cum este formulată această dificultate, pe lângă un paradox, scoate în evidență o fațetă și mai delicată a problemei, care pentru elucidare a provocat numeroase bucle deviante de natură ideologică: ceea ce se supune cunoașterii este un subiect cu consistență socială, deci colectivă, în timp ce exercițiul cunoașterii, deși în esență, individual, sfârșește prin a fi confirmat
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
interpersonale, suprasolicitarea, mortalitateaă; stresori din partea partenerului (de exemplu probleme emoționale cu partenerulă; stresori din partea copiiilor; stresori familiali extinși; stresori din partea prietenilor. Autorii spun că evenimentele de viață nu pot fi evaluate izolat, ci trebuie să fie integrate în cele două fațete ale vieții individului: resursele sociale în desfășurare, cum sunt rețelele de suport social și resursele financiare și stresorii în desfășurare. STRESORI ZILNICI UZUALI Stresoriboală Stresorifobii Stresori de schimbare Stresori chimici Stresori fizici Stresori emoționali Incluzând mâncarea/băutura Stresori de mediu
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
întreruptă și înghețată, a fost, împreună cu durerea asociată, forța motivantă ascunsă din spatele unui set elaborat de comportamente distorsionate. Insight-urile asociate eliberează de stereotipurile opresive și alte personaje din drama timpurie, astfel că ele sunt văzute global, ca ființe umane cu fațetele lor. (p.22Ă. Teoria dezvoltată de Heron rămâne remarcabil de apropiată, în termeni de presupuneri centrale, de teoria propusă de Breuer și Freud (1895/ 1955Ă: Nevroza este produsă de... traume psihice. Orice experiență care evocă afectivitatea stresantăcum este cea a
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
și profesională a fost operaționalizată printr-o serie de teste care o măsoară. Numărul testelor prin care s-a operaționalizat o aptitudine variază în funcție de complexitatea aptitudinii. De pildă, abilitatea generală de învățare, fiind o aptitudine extrem de complexă, cu mai multe fațete, a fost operaționalizată prin șapte teste. În schimb, abilitățile funcționărești, fiind o mai specifice, cu mai puține fațete, au fost operaționalizate printr-un singur test, cu mai multe subscale. Numărul total al testelor BTPAC este 23, dintre care trei - cele
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
a operaționalizat o aptitudine variază în funcție de complexitatea aptitudinii. De pildă, abilitatea generală de învățare, fiind o aptitudine extrem de complexă, cu mai multe fațete, a fost operaționalizată prin șapte teste. În schimb, abilitățile funcționărești, fiind o mai specifice, cu mai puține fațete, au fost operaționalizate printr-un singur test, cu mai multe subscale. Numărul total al testelor BTPAC este 23, dintre care trei - cele referitoare la timpul de reacție - există doar în varianta soft, din motive lesne de înțeles. 3. Variantele de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
înseamnă efectuarea numai a opt teste, cele care, pe baza analizei factoriale, s-au dovedit cele mai relevante pentru evaluarea aptitudinilor. Versiunea scurtă are o acuratețe bună, dar nu este atât de precisă ca versiunea lungă, deoarece nu cuprinde toate fațetele aptitudinilor; versiunea scurtă este doar o aproximare a versiunii lungi. Timpul de aplicare a versiunii scurte este de aproximativ 70-80 de minute. Testele și ponderea cu care se combină pentru a da nivelul fiecărei aptitudini, atât în versiunea lungă, cât
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
reflexivă, aptă să se autocorecteze prin evaluarea critică făcută de către cei care o susțin. Asupra acestei idei voi centra discuția din capitolul de față (se mai putea numi „în loc de concluzii”) conceput ca „închidere-deschidere”, reflexie pentru „pe mai departe”. Dintre multiplele fațete ale dezvoltării comunitare aleg, pentru detaliere facilitarea și evaluarea. Referirea la Fondul Român de Dezvoltare Socială este ilustrativă, și nu focalizat-analitică. Fondul are un grad ridicat de standardizare a practicilor în domeniu și poate servi ca foarte bun punct de
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
rol în care actantul își asumă în afara rolului de agent și evaluarea eventual critică a propriei acțiuni. Această schemă de interpretare a reflexivității este pe deplin adecvată acțiunilor cu actor unic. În cazul acțiunilor cu actori multiplii, reflexivitatea are două fațete. Pe de o parte, implică sensul standard legat de autoevaluare, iar, pe de altă parte, evaluările încrucișate, între actori ai aceluiași proiect sau curs de acțiune. Primul caz este cel al reflexivității tari, iar cel de-al doilea ar putea
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
de situații. Riscul însă trebuie semnalat, pentru că are un temei în relația salarială dintre facilitator și agenție și în competiția dintre agenții. Din discuțiile de grup purtate cu facilitatorii FRDS sau ai altor instituții cu funcții similare, am putut constata fațeta pozitivă a temei, cazul celor care declară că au ajutat comunitățile în care au ajuns nu numai prin raportare la modelul propriei agenții, ci și prin informații despre alte resurse, despre alte modele de soluționare. Din aceleași discuții, a rezultat
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
animarea altor sate gorjene, pe drumul dezvoltării comunitare pe modelul FRDS. Reflexivitatea în evaluare La complexitățile și interogațiile asociate facilității pot fi adăugate, ca exemplu de problematizare reflexivă, și cele ale evaluării. În sine, acest fapt este un proces cu fațete și stadii multiple în dezvoltarea comunitară. Nu la aspectele tehnice ale evaluării intenționez să mă refer în continuare, ci la problematică, opțiuni, includerea rezultatelor de evaluare în premisele pentru decizii. Evaluarea poate fi făcută pentru situații de pornire la nivelul
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
al IV-lea; sinteza lor s-a operat, fără Îndoială, În cercul unor călugări răsăriteni, adepți ai renașterii vechilor credințe. Va fi evident că, dincolo de Înfățișările variate pe care le iau, toate curentele dualiste occidentale pot fi privite drept diverse fațete ale unui unic sistem mai cuprinzător. De la Începutul secolului al XV-lea și pînă la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, dualismul pare să existe doar ca o curiozitate În cărțile ereziologilor și enciclopediștilor. Însă pe la 1850 exista deja o Întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dintre cele mai timpurii, dacă nu primul moment al cristologiei În care Cristos este identificat cu ipostaza divină numită Logos. Logos, Însemnînd multe lucruri În grecește, inclusiv „cuvînt” și „rațiune”, avea În filozofia și În știința contemporană greacă semnificația de fațetă a minții divine, de forță creatoare și structurantă a universului. Cu toate că În unele scrieri creștine timpurii, cum este Păstorul din Hermas, Cristos este identificat cu Sfîntul Duh și apare În ipostaza unui Înger (9.12.6.-8), cristologia Logosului, cunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
numeroși cetățeni În comparație cu momentul instaurării comunismului. Represiunea impregnase cotidianul și nu mai ieșea În evidență; răul se banalizase, la capătul a două decenii de administrare a violenței, cu o rigoare științifică. Literatura memorialistică a foștilor deținuți politici 9 dezvăluie numeroase fațete ale brutalității acțiunilor Securității din primele ei două decenii de funcționare. „Câinilor o moarte de câine”, proclama o lozincă stalinistă, ilustrând duritatea politicii de teroare Îndreptate de autoritățile comuniste contra celor care se Împotriveau regimului totalitar. Securitatea s-a conformat
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
lui, nu argumentul. Stilul birocratic-afectiv caracterizează societățile cu dependență mare de context, care valorizează armonia socială și strategiile politeții pozitive. Accentul cade pe formă, nu pe conținut, intervențiile conversaționale sunt lungi, informația este organizată inductiv. În argumentare sunt analizate ambele fațete ale unei probleme, prezentate, câteodată, în cursul unei singure intervenții, fără ca vorbitorul să-și exprime tranșant un punct de vedere. Stilul succint-supus, deferent caracterizează culturile care valorizează armonia socială, modestia, conformismul și care favorizează strategiile politeții pozitive, mascând emoțiile negativă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
energie fertilizantă similară. A plânge în vis dezvăluie dezordinea, dar și eliberarea de energia negativă, așadar purificarea inimii și a sufletului. Mirare, surpriză Mirarea arată caracterul neașteptat (plăcut sau neplăcut) al unei situații. Este adesea indiciul unei descoperiri: revelația unei fațete ascunse sau nebănuite a personalității. În funcție de impresia resimțită, plăcută sau neplăcută, subiectul este gata să se confrunte sau nu cu adevărul. Jenă, tulburare, rușine Aceste emoții sunt reveleatoare pentru o culpabilitate manifestă sau latentă, adică conștientă sau inconștientă. Ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
cert angajații cred că organizația are o atitudine pozitivă sau negativă față de ei, față de contribuțiile lor, dar și față de starea lor de bine. În concluzie, SOP este un construct distinct, pe care ambele variante ale SPOS îl surprind în ambele fațete: aprecierea contribuției angajaților și grijă pentru starea lor de bine. Tocmai de aceea, multi cerecetători recomandă că măsurarea suportului perceput din partea superiorului direct să fie făcută cu ajutorul SPOS, cu înlocuirea termenului „organizație” cu cel de „superior direct”. Așa cum angajații își
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
subestimeze numeroasele elemente potențiale ale procesului de conducere. O serie de autori din psihologia conducerii propun termenul de „spirit de conducere” , ceea ce presupune că liderul să aibă o viziune clară și complexă asupra conducerii, să analizeze cât mai multe din fațetele contextului procesului de conducere. B.J. Avolio a elaborat o viziune mai largă asupra teoriei dezvoltării spiritului de conducător. Elementele centrale ale unei dezvoltări autentice ale conducerii sunt următoarele (p 30Ă : -Elemente cognitive: punctul de plecare pentru acest model este atenția
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
este propusă o clasificare a motivațiilor întâlnite în cadru organizațional: motivația economică, motivația profesională și motivația psihosociala. Referitor la cel de-al doilea aspect, satisfacția profesională, autorul procedează la realizarea unor delimitări de nuanță între satisfacția generală și satisfacția de ,,fațetă” pentru ca ulterior, pornind de la cercetările în domeniu, să identifice și să clasifice factorii care condiționează satisfacția. Sunt analizate, prin opoziție, abordarea ambientală și abordarea dispoziționala a satisfacției, din perspectiva susținătorilor celor două puncte de vedere, pentru că apoi, autorul să sublinieze
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
termeni filosofic-culturali negativi: ostatic al codului, al formulei sau al matricei, individul este descris în rețeaua de branșări și de protuberanțe multiple, de la spectralitatea fantomatică care bântuie și care poate conota moartea sau dublul la spectralitatea prismatică care refractă diferitele fațete exterioare. Una dintre „figurile alterității” este prezentată în modelul turistului, preluat în spațiul virtual în înțelesul de traversare a deja-descoperitului, de călătorie centripetă și implozivă, de lipsă de mișcare și de închidere orbitală, așadar conotații și consecințe negative. Criticând alteritatea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sau spre interior (rotație internă) sau bilateral. În momentul corecției articulare, rotația nu este decât una din componentele mișcării pe care o asociem, după caz, cu o întindere sau o flexiune sau o extensie. Rotație vertebrală Efecte Indicații Provoacă glisarea fațetelor articulare, rotația vertebrală solicită toate țesuturile și nervii rahidieni, solicită organele Blocaje articulare și vertebrale, contracturi musculare dorsale, tulburări ale organelor (inimă, plămâni, stomac, splină, intestine, ficat și vezică biliară) Torsiunile Foto 40. Torsiune articulară (încheietura mâinii) Torsiunea înseamnă rotația
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
de un mănunchi fibros strâns (de exemplu, articulațiile intervertebrale) și de articulațiile mobile, ale căror ligamente sunt mai slabe pentru a permite o mișcare largă (articulațiile membrelor). Articulațiile permit mai multe tipuri de mișcări: • glisarea (alunecarea) simplă a celor două fațete articulare; • rotația: mișcare coaxială circulară; • flexiunea: mișcare de îndepărtare a celor două segmente osoase spre concavitate; • extensia: mișcare de îndepărtare a celor două segmente osoase spre convexitate; • abducția: mișcare de îndepărtare; • abducție: mișcare de îngustare; • circumducția: rotație combinată cu alte
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
îndepărtare a celor două segmente osoase spre concavitate; • extensia: mișcare de îndepărtare a celor două segmente osoase spre convexitate; • abducția: mișcare de îndepărtare; • abducție: mișcare de îngustare; • circumducția: rotație combinată cu alte mișcări. Structura articulației prezintă două sau mai multe fațete articulare care sunt zone osoase șlefuite și acoperite de un strat cartilaginos: cartilagiul articular. Fiecare articulație este dotată cu un dispozitiv de menținere și cu un dispozitiv de glisare. Dispozitivul de menținere cuprinde: • ligamente interosoase care formează grupările fibroase; • o
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
a mă Înșela că gândesc”, și așa mai departe, iar la limită chiar „a gândi că nu gândesc”. Toate aceste stări și situații diferite revin la „a gândi”, pentru că În toate se revelează cogito-ul. Descartes nu respinge aceste variante și fațete din care poate surveni cogito-ul, ci distincția pe care ideea intuiției o inoculează În acest gen de obiecție: că ar exista „o gândire care gândește” și o „gândire gândită”. Pentru a-și susține punctul de vedere, el recurge la un
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]