2,882 matches
-
și cu tâlcuri strict contemporane. Strădania lui nu a fost numai una de tălmăcire literală. Căci, precizează el, „la fieștecare fabulă din jos o învățătură scurtă am adăugat”. Ar fi vorba deci și de o încercare de adaptare a acestor fabule. SCRIERI: Alese fabule, Beci [Viena], 1784; ed. îngr. și pref. Mircea Popa, Cluj-Napoca, 1985. Repere bibliografice: Mircea Popa, O carte veche necunoscută, ST, 1976, 6; Dicț. lit. 1900, 654; Mircea Popa, Tectonica genurilor literare, București, 1980, 75-86. F.F.
OŢELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288596_a_289925]
-
strict contemporane. Strădania lui nu a fost numai una de tălmăcire literală. Căci, precizează el, „la fieștecare fabulă din jos o învățătură scurtă am adăugat”. Ar fi vorba deci și de o încercare de adaptare a acestor fabule. SCRIERI: Alese fabule, Beci [Viena], 1784; ed. îngr. și pref. Mircea Popa, Cluj-Napoca, 1985. Repere bibliografice: Mircea Popa, O carte veche necunoscută, ST, 1976, 6; Dicț. lit. 1900, 654; Mircea Popa, Tectonica genurilor literare, București, 1980, 75-86. F.F.
OŢELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288596_a_289925]
-
fost arsă cangrena”. Rubrici: „Potpouri - literatură-artă-polemică”, „Note literare”, „Crochiu bibliografic”, „Tutti frutti”, „Văzute și auzite”. Publică poezie Eusebiu Camilar (Foamea a venit în mahala), Magda Isanos, V. Spiridonică, Ștefan Ciubotărașu, Ion Aurel Manolescu ș.a., iar Ionel Teodoreanu figurează cu proză (Fabula mea și Între nas și trompă). Apar cronici literare și, sporadic, comentarii mai ample: Carol Drimer, Schiller în literatura românească, Ilariu Carpen, Un barbă albastră în istoria contemporană a literaturei române (însemnări polemice la adresa lui N. Iorga, prilejuite de apariția Istoriei
PAMFLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288642_a_289971]
-
anotimpurilor și măreția naturii. Alte cărți, Elegii senine (1979) și Răspunsuri (1984), nu aduc schimbări într-un discurs liric care își epuizase resursele. Textele în proză ale lui P., publicate numai în reviste, au cursivitate și se întemeiază pe o fabulă de canon romantic, cu neîndoielnic simț al tensiunii narative, adesea accentuând nota comică până la maxima suculență, într-o formulă subminată totuși de artificiu (Puterea slăbiciunii). SCRIERI: Gânduri de totdeauna, București, 1939; România, București, 1940; Adâncuri și soare, pref. Virgil Carianopol
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
rolul de receptacul al gusturilor literare și muzicale întâlnite în lumea urbană periferică, măruntă. Pentru „prenumeranții” lui, care se delectau citind un anume tip de literatură, se trudea să adune, să prelucreze și să editeze cântece de lume, cărți populare, fabule, snoave, istorioare, proverbe. Unui gust fără mari pretenții îi răspundeau și calendarele pe care le-a întocmit, unde au apărut scrieri incluse ulterior și în volume. Astfel, P. mediază, ca și alți scriitori populari (I. Barac, V. Aaron), cunoașterea literaturii
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
neistovită plăcere a spunerii. Fabulația cu tâlc se desfășoară pe îndelete, ca matcă a unei înțelepciuni milenare, întoarsă și asimilată într-o viziune realistă, în interiorul căreia morala, modernă, indulgentă, se transmite fără acreală, chiar șugubăț. Tot o prelucrare este culegerea Fabule și istorioare (I-II, 1841), unde motive livrești și populare de mare vechime sunt îmbogățite în manieră esopică autohtonă. Înrudirea cu poveștile și istorioarele orientale poate fi identificată și în O șezătoare la țară, publicată în două părți, în 1851-1852
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
vorbă în vorbă”, asemenea unui carusel aflat într-o mișcare amețitoare, parcă fără sfârșit. Se pleacă de la o temă-titlu (prostia, beția, lenea, răutatea etc.), acumulându-se gradat proverbe selectate sinonimic, în prelungirea cărora, ilustrativ, apar, într-o arborescență barocă, povestiri, fabule, cântece. În discuție fiind natura umană, „zidire” dar și „grădină” a lui Dumnezeu, sentințele se conformează unei structuri tipologice general valabile, iar „poveștile” respectă arhetipuri coborând până în Orientul antic, la care P. ajunsese prin cultura sa de sorginte folclorică. Totul
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
la Nașterea Domnului nostru Is. Hs.), București, 1852; Poezii deosebite sau Cântece de lume, București, 1831; Îndreptătorul bețivilor, București, 1832; Hristoitie au Școala moralului care învață toate obiceiurile și năravurile cele bune, București, 1834; Noul Erotocrit, I-V, Sibiu, 1837; Fabule și istorioare, I-II, București, 1841; ed. București, 1847; Poezii populare, I, București, 1846; Culegere de proverburi sau Povestea vorbii, București, 1847; ed. I-III, București, 1852-1853; ed. (Povestea vorbii), introd. M. Gaster, Craiova, 1936; ed. I-II, îngr. I.
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
despre cunoașterea socială produsă în cadrul „proiectului iluminist” că a luat forma unor „povești” sau „narațiuni” care și-au legitimat propriul statut și regulile de producere prin invocarea unor „metanarațiuni”. „Știința obiectivă”, consideră Lyotard, a fost de fapt un mit, o fabulă, o poveste saturată de experiențe personale, sociale sau naționale și justificată timp de aproape 200 de ani de legende istorice cum ar fi „generarea bunăstării”, „dialectica spiritului”, „emanciparea subiectului rațional sau muncitor”. Ceea ce Lyotard chestionează este științificitatea obiectivă, rațională, progresivă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mai recent sau în epoca totalitară. Să admitem totuși că nimic nu-i scandalos în acest exercițiu. Povestea biografică nu a exprimat și nici nu va exprima vreodată cu fidelitate realitatea vieții, care nu-i decât un pretext pentru o fabulă. Identitatea biografică și identitatea actuală nu coincid decât acum (adică în prezent) și aici (adică într-un context bine circumscris). Dincolo de prezent și de context, identitatea biografică adună alte fragmente și întâmplări ale vieții și le relevă într-o altă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Ecoul”, „Flacăra”, „Drum nou”, „Porunca vremii” ș.a. După ce într-o broșură alătură două modeste încercări dramatice (Ilinca. Harul busuiocului, 1917), dă la iveală prima carte de versuri, Stropi de rouă (1919), urmată de Cântarea neamului (1925) și Doina (1927), de Fabule (1928), Viermi și stele (1936, al doilea volum de fabule) și Curcubee peste veac (1937, al treilea volum de fabule), cărora li se adaugă Vorbe cu tâlc (1931), Psaltirea în versuri (1933; Premiul Academiei Române), Cântecile vinului (1936), „poemele arabe” din
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
broșură alătură două modeste încercări dramatice (Ilinca. Harul busuiocului, 1917), dă la iveală prima carte de versuri, Stropi de rouă (1919), urmată de Cântarea neamului (1925) și Doina (1927), de Fabule (1928), Viermi și stele (1936, al doilea volum de fabule) și Curcubee peste veac (1937, al treilea volum de fabule), cărora li se adaugă Vorbe cu tâlc (1931), Psaltirea în versuri (1933; Premiul Academiei Române), Cântecile vinului (1936), „poemele arabe” din Ben-Hamar cântă (1936), Chiot către neamul meu (1936), Temelie de
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
dă la iveală prima carte de versuri, Stropi de rouă (1919), urmată de Cântarea neamului (1925) și Doina (1927), de Fabule (1928), Viermi și stele (1936, al doilea volum de fabule) și Curcubee peste veac (1937, al treilea volum de fabule), cărora li se adaugă Vorbe cu tâlc (1931), Psaltirea în versuri (1933; Premiul Academiei Române), Cântecile vinului (1936), „poemele arabe” din Ben-Hamar cântă (1936), Chiot către neamul meu (1936), Temelie de veac nou (1938), două culegeri semnate Radu Bardă - Treziți-vă
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
Ilinca. Harul busuiocului, București, 1917; Stropi de rouă, București, 1919; Graur cel nesocotit, București, 1924; Cântarea neamului, București, 1925; Icoane scumpe, București, 1925; Doina, București, 1927; Un capitol din istoria culturală a țării. Începutul ateneelor populare din capitală, București, 1927; Fabule, București, 1928; Viermi și stele, București, 1936; Curcubee peste veac, București, 1937; Vorbe cu tâlc, București, 1931; Psaltirea în versuri, București,1933; Chiot către neamul meu, București, 1936; Treziți-vă, români!, București, 1936; Cântecile vinului, București, 1936; Ben-Hamar cântă. Poeme
MILITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
onoare al Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina. Activitatea sa literară, nu foarte bogată, se încadrează în această acțiune mai largă de răspândire a scrisului românesc. Din 1841 până în 1859 colaborează cu versuri la „Calendariul pentru Bucovina”. Lasă fabule, încercând o actualizare a tipurilor și situațiilor universale și subliniind necesitatea păstrării limbii, a portului și a obiceiurilor autentice. O satiră din „Calendariul pentru Bucovina” pe anul 1848 (Calendariul vechi către cel nou) îi este atribuită. Patru sonete de factură
MORARIU-ANDRIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288243_a_289572]
-
această primă revistă craioveană o tribună culturală a orașului. Ecoul apariției, în presa anului 1838, a fost favorabil („România”, „Albina românească”, Gazeta de Transilvania”). C. Lecca a tipărit în M. traduceri de nuvele, versurile semnate Gr. Canuș, câteva poezii și fabule reluate din „Curierul românesc” și din „Albina românească”. Nemulțumit de conținutul revistei și dorind să găsească mijloacele necesare pentru a-i schimba formatul și a-i îmbogăți conținutul, redactorul a oprit apariția după primul an de editare. R.Z.
MOZAICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288266_a_289595]
-
transpuneri din Heine sunt făcute de O. Carp, care întrebuințează pseudonimul Alastor. C. Popescu-Azuga tălmăcește din Byron și Heine, iar Cornelia V. Morțun din Maupassant. Câteva poezii și poeme în proză aparțin lui I. Păun-Pincio și lui V.G. Morțun. Din fabulele lui Grigore Alexandrescu se retipăresc Lupul moralist și Șarlatanul și bolnavul, iar dintre poeziile lui Mihai Eminescu, Sara pe deal. Sumarul cuprinde și articole de popularizare în maniera „Contemporanului”, scrise de C. Popescu-Azuga (sub pseudonimul Gregorian). R.Z.
MUNCA STIINŢIFICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288279_a_289608]
-
ei, istoria dobândește o suveranitate genitivală: orice subiect care cade „subt vremi” i se supune, fără rezistență. Memoria mitică devine memorie istorică. Istoria rămâne cel mai adesea locală, incluzând umbra vecinătății. Prin definiție, zeii sunt excluși din cronica trecerii. Deconstruind fabulele grecilor, primii istorici au recunoscut totuși autoritatea zeității numită „destin”. Să fi fost destinul sau curiozitatea aceea care l-a înghițit pe bătrânul Plinius (23-79 d.Hr.) sub cenușa vulcanului Vezuviu, în timp ce privea atent erupția? Herodot își propune să cuprindă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și mai prețios decât luciul săbiilor de cruciat sau cavaler. „Tuturor toate făcându-se” (I Corinteni 9, 22), fiind „datori elinilor și barbarilor” (Romani 1, 14), Părinții Bisericii au învățat „toată înțelepciunea egiptenilor” (Fapte 7, 22). Ei - care denunțau ferm „fabulele” sau „născocirile” elinești pentru a proclama, după regulile univocității, un adevăr personal la granița dintre istorie și eternitate - nu puteau citi istoria umanității decât în lumina proclamației apostolice despre moartea și învierea lui Iisus Hristos. Conceptul stoic de providență nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
noi va putea spune, alături de Sf. Pavel, „mor în fiecare zi”? Ca orice alt fapt de cultură, cunoașterea istorică poate deveni un pelerinaj care ne oferă șansa ascuțirii minții și a lărgirii inimii. Istoria umanității este un tezaur imens de fabule din care ucenicii lui Hristos ar trebui să fie gata să învețe orice. Dacă tâlharul de pe cruce, femeia desfrânată, Zaheu vameșul sau bunul samaritean s-au făcut pilde ale virtuții, de ce n-am crede că „tot omul care vine în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de noroc, îl convinge că tot ce trăiau ei era un joc; serialul de bandă desenată Maus, al lui Art Spiegelman, prezintă cu formidabil umor (mai ales negru) sinistra istorie a celui de-al Doilea Război Mondial folosind convenția unei fabule, oarecum în stilul lui Orwell din Animal Farm. De ce am trata Holocaustul numai în cheie tragică? Nu există nimic inerent într-un subiect dat care să ceară o formă de emplotment și numai una singura. În cazuri mai puțin nete
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Porumbacu a scris poemul Mierla lui Ilie Pintilie. Dan Deșliu a izbutit, Îndeosebi În Cântece În cinstea lui 7 Noiembrie să ne dea un poem de largă respirație, străbătut de un elan revoluționar. (Ă). Marcel Breslașu, pe lângă un volum de fabule și un volum de versuri, ne-a dat amplul poem Grivița Roșie, Cicerone Teodorescu, Calea Griviței și un număr de poeme traduse din Vladimir Maiakovski, Eugen Jebeleanu, poemul Ceea ce nu se uită. În teatru s-au scris, În 1948, mai multe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai falnic În codri a rămas să străjuie coniferele neamuri. Morala: Din această poveste aș vrea să te-nvăț prietene, să iubești ceea ce-i tânăr și crește ceea ce-i nou, ceea ce se ridică nu ceea ce se usucă și putrezește. (Ă)”. (Fabulă din lumea coniferelor, Ibidem, nr. 148, 5 aug.) „La gara Huedin Între linii Seara Întâmpină trenurile voinice, Iar vântul Încurcat printre traverse nu știu ce tot caută și tot zice. Câteva mașini pe linii mai Îndepărtate respiră Încet și rar; lângă primele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Dragoș Vicol. - Un țapinar Închină un poem lui 11 Iunie; - nr. 150, 19 aug.: Dumitru Corbea. - Eliberare; Adrian Rogoz. - Cele două Georgii; - nr. 156, 30 sept.: Vasile Nicorovici. - Cuvântul „Scânteii”; - nr. 157, 7 oct.: Petru Vintilă. - De ce e vulpea bearcăl (fabule); Ștefan Druia. - Luptăm pentru pace; Suzana Delciu. - Balada pământului de oțel; - nr. 161, 7 nov.: A.Ciurunga - Zidim pentru pace; Dumitru Corbea. - Noroc bun!; Mihu Dragomir. - Pe malul Adriaticei; - nr. 162, 11 nov.: Aurel Ciurunga. - Tovarășa Floarea lucrează la două
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
exagerări, pe care, de altfel, Însuși Eugen Campus va avea grijă să le bemolizeze simțitor atunci când, părăsind terenul teoretizărilor și al aprecierilor gratuite, va analiza câteva din poemele lui Baconsky. Poetul care gândește va deveni poetul care raționează formalist (În Fabulă din lumea coniferelor), uluitoarea simplitate și impresionanta vigoare, Își vor lepăda calificativele, și cronicarul, În fața exemplelor citate În cadrul discuției, va recunoaște că foarte adesea Baconsky se lasă târât «de la simplitate, vigoare și frământare teoretică la platitudine, emfază și subiectivism». De
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]