1,726 matches
-
de victime printre grecii din Drama și din zona înconjurătoare. Cele mai importante grupuri de partizani greci au fost EAM (Frontul Național de Eliberare) și EDES (Liga Națională Republicană Greacă). EAM era controlat de Partidul Comunist Elen (KKE) și de facțiunea sa militară ELAS (Armata Populară de Eliberare Națională), și se bucura de un mai larg sprijin popular decât mișcarea de dreapta EDES, în ciuda faptului că în rândul celei de-a doua se aflau mai mulți militari de carieră, printre care
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
succesorii lui Heraclius au reușit să salveze Constantinopolul de două asedii arabe (în 674-677 și 717), Imperiul în secolul al optulea și începutul celui de-al nouălea a fost zguduit de marea controversă iconoclastă, însoțită de lupta dinastice dintre diversele facțiuni de la curte. Triburile bulgare și slave au profitat de aceste certuri și au invadat Iliria, Tracia și chiar Grecia. Pentru contracararea acestor amenințări, a fost introdus un nou sistem administrativ. Administrația civilă și militară regională era încredințată unui general (straregos
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
granița indo-burmaneză. Această mișcare a întrerupt Drumul Burmei, cale care era principala rută de aprovizionare de către Aliați a chinezilor națioanliști. Cooperarea dintre naționaliștii și comuniștii chinezi a scăzut la cote alarmante după bătălia de la Wuhan, iar relațiile dintre cele două facțiuni au devenit tot mai încordate, fiecare tabără încercând să-și extindă zona de operațiuni și de control în teritoriile ocupate de japonezi. Multe din zonele care fuseseră controlate de guerilele naționaliste au fost preluate de cele comuniste. Pe de altă
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
de Sus, a purtat lupte împotriva rebelilor din Egiptul de Jos și împotriva Nubiei.A purtat ambele simboluri ale Horus și Set de pe a lui "serekh" . Unii egiptologi cred că acesta a făcut o încercare de a unifica cele două facțiuni. Unirea celor două regate egiptene a dat putință faraonilor să desăvârșească și să lărgească sistemul de irigație al întregii Văi a Nilului, ceea ce a dus la o sporire însemnată a producției agricole și la înmulțirea populației Egiptului. Comerțul se făcea
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
ignorând lumea din afara Egiptului. O nouă religie era ceva fără precedent (noi zei mai fuseseră introduși și acceptați dar nici unuia nu i se acceptase excluderea altora) și bineînțeles că au apărut (pe fondul indiferenței faraonului având chiar un teren propice) facțiuni subterane ce erau nemulțumite de noua ordine. Akhenaten a creat și impus o religie monoteistă axată pe Aten, interzicând venerarea celorlalți zei. Relația dintre introducerea monoteismului de către Akhenaten și personajul biblic Moise, care este localizat în Egipt într-o perioadă
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
etnie și un parlament. Primul președinte hutu al Republicii Burundi a fost Melchior Ndadaye, care facea parte din partidul Frontul pentru Democrație în Burundi (FRODEBU) și care a fost ales în 1993. Acesta a fost asasinat în octombrie 1993 de către facțiunile hutu dominante din armată, fapt care a aruncat țara într-un sângeros război civil care a ucis zeci de mii de oameni și a exilat sute de mii până când guvernul FRODEBU a recâștigat controlul și l-a ales pe Cyprien
Istoria Burundiului () [Corola-website/Science/303115_a_304444]
-
data de 10 septembrie 1855, cu o Rusie ce renunță la tutela asupra Principatelor Române. Politica de conservare a statutului Imperiului Otoman, începută de regele Francisc I al Franței avea să îi asigure împăratului sprijinul în această chestiune și din partea facțiunilor politice franceze liberale și monarhiste. Regimul se află la zenit, odată cu excluderea influenței rusești din zona Mării Negre și cu nașterea prințului Eugène, care urma să îi asigure lui Napoléon al III-lea și dinastiei un urmaș la tron. Împăratul va
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
secesiune american, precum și insistența Împăratului privind încheierea unei alianțe cu Regatul Unit în vederea forțării unei deschideri comerciale a porturilor în China. Ca rezultat al concesiilor făcute de guvern, alegerile din mai-iunie 1863 produc o alianță a partidelor de opoziție, respectiv facțiunile catolice, liberale și republicane, numită Uniunea Liberală. În treacăt, interesele liberalilor și cele ale catolicilor coincideau mai puțin pe termen lung decât aversiunea lor mutuală față de bonapartism. Adolphe Thiers avea să conducă această Uniune, ce aveea patruzeci de reprezentanți în
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
Petru cel Mare, fiul din a doua căsătorie al țarului Alexei I, a fost la început îndepărtat de cercurile puterii, date fiind luptele pentru controlul tronului dintre facțiunile de la Curtea Imperială. Țarul Alexei a fost urmat pe tron de fiul din prima sa căsătorie, Feodor al III-lea, un băiat bolnăvicios, care a murit în 1682. Petru a devenit co-țar cu fratele lui vitreg, Ivan al V-lea
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
împărțiri a teritoriului polonez, prin care Rusia a primit o parte a Belarusiei și Livonia. După această ciuntire teritorială, Polonia a inițiat un program ambițios de reformă, care a inclus și redactarea și adoptarea primei constituții poloneze, care a alarmat facțiunile reacționare atât din Polonia cât și din Rusia. Folosind pericolul radicalismului ca scuză, aceleași trei puteri au intervenit în Polonia și i-au răpit noi teritorii și au abrogat constituția poloneză în 1793. De această dată, Rusia a căpătat cea
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
În ciuda faptului că era inteligent și energic, Ivan suferea de accese de paranoia și depresie, domnia lui fiind punctată de ieșiri de o violență extremă. Ivan cel Groaznic a devenit Mare Cneaz al Moscovei în 1533 la numai trei ani. Facțiunile familiilor boierești Șuiski și Belski au intrat în competiție pentru controlul regenței copilului-monarh, până cănd Ivan și-a asumat puterea în 1547. Ca o reflectare a noilor pretenții imperiale, Ivan s-a încoronat țar, copiind ceremonia complicată a încoronărilor imperiale
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
1598, Fedor a murit fără să aibă moștenitori, Dinastia Rurik stingându-se odată cu el. Boris Godunov a convocat o adunare națională a boierilor, clericilor de frunte și a oamenilor din popor, ‘‘Zemski Sobor”, care l-a proclamat țar. Mai multe facțiuni boierești au refuzat însă să recunoască această decizie. Recoltele proaste din perioada 1601 - 1603 a provocat o foamete de proporții, ceea ce a dus la mișcări de mase, în timpul cărora a apărut un impostor, care s-a proclamat a fi Dmitri
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Fedor al II-lea și s-a încoronat țar. Până în cele din urmă, Rusia a intrat într-o perioadă de lupte haotice continui, ‘‘Timpurile tulburi” (Смутное Время). În această perioadă, s-a desfășurat un violent război civil, complicat de uneltirile facțiunilor rivale boierești, de intervenția puterilor regionale Suedia și Polonia și de răscoalele populare. Falsul țar Dmitri I a fost ucis, iar garnizoana poloneză a fost alungată. Un boier pe nume Vasili Șuiski a fost proclamat țar în 1606. În încercarea
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
și a procesului treptat de iobăgire a țăranilor liberi, eforturile pentru îngrădirea puterii țarilor au fost făcute fără entuziasm. Negăsind nici o alternativă la autocrație, rușii nemulțumiți s-au raliat pozițiilor diferiților pretendenți la tron. În timpul acestei perioade, scopul politic al facțiunilor boierești era acela de a câștiga influență asupra suveranului aflat pe tron sau de a-l înscăuna pe candidatul propriu. Boierii s-au luptat între ei, clasele de jos s-au revoltat orbește, armatele străine au ocupat Kremlinul, toate acestea
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
prin exploatarea maselor sărace, fiind demis în 1648 de țar la izbucnirea răscoalei sării din Moscova. Autocrația a supraviețuit "Timpurilor tulburi" și țarilor slabi și corupți. Funcționarii statului au continuat să-și facă datoria, indiferent de legitimitatea monarhului sau de facțiunea boierilor care controlau tronul. În secolul al XVII-lea, birocrația s-a dezvoltat în mod dramatic. Numărul departamentelor guvernamentale (‘‘prikazuri” ) s-au înmulțit de la 22 în 1613, la 80 până la mijlocul aceluiași secol. Deși aceste departamente aveau deseori jurisdicții care
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
cele din urmă în 1865. negru excepțional de iscusit, implicat profund în problemele puterii la nivelul fiecărui stat, Lincoln a fost deschis față de așa-numiții (care susțineau Nordul împotriva Sudului), și a reușit să fie reales la . Ca lider al facțiunii moderate a Partidului Republican, Lincoln s-a confruntat cu republicanii radicali care cereau un tratament mai dur aplicat Sudului, cu Democrații Războiului care cereau mai mult compromis, cu democrații ce se opuneau războiului, denumiți care îl disprețuiau, și cu secesioniștii
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
de război a fost o sursă continuă de atacuri la adresa lui Lincoln, și îi domina timpul și atenția. De la început, era clar că suportul bipartizan avea să fie esențial pentru succesul în efortul de război, și orice fel de compromis înstrăina facțiunile din cele două părți ale eșichierului politic, cum ar fi numirea de republicani și democrați în funcții de comandă în cadrul armatei Uniunii. "Copperheads" l-au criticat pe Lincoln pentru refuzul de a face vreun compromis în chestiunea sclaviei. La fel
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
1862, după mai multe plângeri privind ineficiența și specula din Departamentul de Război, Lincoln l-a înlocuit pe cu în funcția de secretar de război. Stanton era un unionist convins, democrat conservator susținător al mediului de afaceri, care simpatiza cu facțiunea republicanilor radicali. Cu toate acestea, el a colaborat cu Lincoln mai des și mai strâns decât orice alt oficial. „Stanton și Lincoln au dus practic singuri războiul”, scriau Thomas și Hyman. În termenii strategiei de război, Lincoln a articulat două
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
ca pe un erou. La 9 aprilie, Lee s-a predat lui Grant la și războiul a luat practic sfârșit. În timp ce războiul continua, Lincoln a candidat pentru realegere în 1864. Lincoln era un politician priceput, aducând—și ținând—împreună toate facțiunile principale ale Partidului Republican, și atrăgând de partea sa și pe ca și Andrew Johnson. Lincoln petrecea multe ore pe săptămână discutând cu politicieni din toată țara și folosindu-se de puterile sale de patronaj—extins mult față de cele de pe
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
de partea sa și pe ca și Andrew Johnson. Lincoln petrecea multe ore pe săptămână discutând cu politicieni din toată țara și folosindu-se de puterile sale de patronaj—extins mult față de cele de pe timp de pace—pentru a ține facțiunile partidului unite, a construi susținere pentru propriile politici, și pentru a respinge eforturile radicalilor de a-l debarca de la candidatura din 1864. La convenția din 1864, Partidul Republican l-a ales pe Johnson, un democrat al războiului din statul sudic
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
indulgentă, promovând propriul lor plan, , în 1864. Când Lincoln a respins legea, radicalii au răspuns refuzând să primească în Congres reprezentanții aleși din Louisiana, Arkansas și Tennessee. Numirile lui Lincoln erau gândite în așa fel încât să țină în frâu facțiunile moderată și radicală. Pentru a ocupa locul eliberat de judecătorul-șef al Curții Supreme, Taney, el l-a numit pe cel ales de radicali, Salmon P. Chase, care, credea Lincoln, va susține emanciparea și politicile banilor de hârtie. După punerea
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
mai înalt corp legiuitor era Sovietul Suprem. Cel mai înalt corp executiv era Biroul Politic al CC al PCUS. ("Vezi și:" Organizarea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice). Primul conducător al Uniunii Sovietice a fost Vladimir Ilici Lenin, care fusese conducătorul facțiunii bolșevice a fostului Partid Social Democrat al Muncii din Rusia. Tulburările sociale care păreau să favorizeze revoluția l-au convins pe Lenin să cucerească puterea printr-o mișcare de forță în octombrie 1917. Primul act al guvernului comunist a fost
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
faptului că Armata Roșie de sub comanda lui Lev Troțki a zdrobit rebeliunea marinarilor, acest semn al creșterii nemulțumirii populare a fortat partidul lui Lenin să ia în seamă cei 80% din populația țării care o formau țăranii, în ciuda părerilor membrilor facțiunii de stânga a partidului, care dorea o guvernare bazată numai pe reprezentanții proletariatului revoluționar. Drept consecință, Lenin a abandonat politica comunismului de război și în loc a dat lumină verde Noii Politici Economice, prin care statul comunist permitea existența unei economii
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
controlului prețurilor bunurilor industriale de bază și desființarea trusturilor pentru a permite creșterea eficienței economice. Datorită faptului că mecanismele succesiunii la putere nu fuseseră stabilite în procedurile partidului, moartea lui Lenin din 1924 a dezlănțuit o luptă acerbă între diferitele facțiuni pe tema soartei Noii Politici Economice. Opoziția de stânga condusă de Troțki era împotriva NEP-ului din mai multe considerente practice și ideologice. Sistemul socialismului de piața începuse să creeze rezultate negative specifice capitalismului: inflație, șomaj și apariția unei clase
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
unei clase a îmbogățiților. Ei au folosit "Criza foarfecii" pentru a câștiga lupta politică împotriva aripii moderate a partidului, (care era sprijinitoarea NEP-ului), condusă de Nicolai Ivanovici Buharin. La început, Stalin s-a aliat cu Buharin pentru a înfrânge facțiunea troțkistă. În cele din urmă însă, după ce Troțki a fost exilat, Stalin s-a întors împotriva moderaților, reușind să-și întărească controlul deținut asupra partidului și statului. Pentru a găsi un motiv pentru abandonarea politicii economice leniniste, Stalin a hotărât
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]