2,300 matches
-
bune și heleștee, și mori și pive... și satul Tâmpești,... în ținutul Tecuciului, cu două mori pe râul Bârlad; și satul Fântânelele,... în ținutul Tecuciului, cu două mori pe apa Bârladului... și cinci fălci de vie la Cotnari...și două fălci de vie la Iași, la Șorogari; și trei vii... în satul Fântânele... o vie... la Galați,... și o pivniță cu casă,... înlăuntrul Iașilor, și 200 de oi și douăzeci de iepe cu armăsari, și un cal de călărie, și douăzeci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
2. Să n-aibă moștenire în mijlocul fraților lor: Domnul va fi moștenirea lor, cum le-a spus. 3. Iată care va fi dreptul preoților de la popor: cei ce vor aduce o jertfă, fie bou, fie miel, să dea preotului spata, fălcile și pîntecele. 4. Să-i dai cele dintîi roade din grîul tău, din mustul tău și din untdelemnul tău, și pîrga din lîna oilor tale; 5. căci pe el l-a ales Domnul, Dumnezeul tău, dintre toate semințiile, ca să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
gânduri mai abitir decât prima dată când aflase de această hotărâre. Așadar, se încheia un capitol din viața mea, poate cel mai strălucitor de fericire, dar și întunecat de furtună. Când tata află de ispravă, veni la București, cu o falcă-n cer și una-n pământ să-mi ceară socoteală. (Habar n-am cine îl informase.) Niciodată nu l-am văzut așa de enervat: ― Ce-i cu tine, băiete, ți-ai pierdut mințile? Mi-am călcat pe inimă și am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vorbește Domnul, Dumnezeu: "Iată că am necaz pe tine, Faraoane, împăratul Egiptului, crocodil mare, care te culci în mijlocul rîurilor tale, și zici: "Rîul meu Nilul este al meu, eu l-am făcut!" 4. Îți voi pune însă un cîrlig în fălci, voi lipi peștii rîurilor tale de solzii tăi, și te voi scoate din mijlocul rîurilor tale, cu toți peștii care se află în ele, și care se vor lipi de solzii tăi. 5. Te voi arunca în pustie, pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Magog, spre domnul Roșului, Meșecului și Tubalului, și proorocește împotriva lui! 3. Și spune: "Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roșului, Meșecului și Tubalului. 4. Te voi tîrî, și-ți voi pune un cîrlig în fălci; te voi scoate, pe tine și toată oastea ta, cai și călăreți, toți îmbrăcați în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut și pavăză, și care toți mînuiesc sabia; 5. împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
care, altminteri, s-au vindecat de mult de virusul anarhiei, în favoarea sfintei îmburgheziri confortabile, elitiste, antisindicaliste. Mai prost e că bietul conservatism, centrismul cumse cade, rațiunea liberală și ehosul creștin sunt condamnate la storcire și vlăguire, prinse, cum sunt, între fălcile menghinei neobolșevizante. Adică între junimea castristo-guevaristă, care cochetează cu pieptoșenia „suav“ leninistă a lui Putin, și fostul proletariat („forța politică conducătoare“, în limbajul ceaușist, făuritoarea „omului nou, constructor conștient al...“ etc.), devenit terorism sindical sadea, pentru care socialismul stă (din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că acele răni nu erau chiar așa de grave: vârful cozii decupat, câțiva dinți înjumătățiți, o mică julitură... Ceva mai gravă părea să fie lovitura la cap. Manuche aproape că nu-și mai mișca un ochi și o ureche, iar fălcile îi erau încleștate. Dându-și seama că ceva neplăcut i s-a întâmplat partenerei sale de afaceri, Garçon a devenit deodată agitat. Se uita cu îngrijorare când la pisică, când la stăpână. Nimeni nu poate spune dacă el a priceput
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
eu, călugărul are mare grijă de mine. De ce nu i-aș urma sfatul?” Ca urmare, am început să citesc: „Io Petru voievod... domn al Țării Moldovei...am dat și am miluit... sfânta mănăstire care este la muntele Sinai... cu șase fălci de vie în dealul numit Porcul, care aceste vii de demult au fost boierești,...până ce au ajuns domnești. Deci domniia noastră am miluit pe răposatul și adevărata și credincioasa noastră slugă pan Balica, numit Melentie, hatman, care a zidit și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
adevărul. Cercetarea a arăta însă că: „Au găsit și mănăstirea cu locuitorii și în mai bună stare, și lucrurile sporite și toate bine gospodărite și rânduite.” Drept urmare, Miron Barnovschi voievod a poruncit ca „moldovenilor...să li se dea 60 de fălci de vie și mănăstirea Zotei de la Hlincea, ca să se liniștească.” „Ai văzut că nu le-a fost ușor călugărilor moldoveni să primească mănăstirea Hlincea. Au trebuit să facă oleacă de zarvă...” Am văzut, părinte, și tocmai am în față scrisoarea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
seamă că numele lui Gheorghe Duca începe să apară din ce în ce mai des, în calitate de cumpărător de vii. În zapisul de la 13 octombrie 1662 (7171) se spune: „Adică eu, Ilisafta călugărița, scriem și mărturisescu...cu cestu zapis al mieu cum...am vândut trei fălci de vie, carele sântu la Valea Irimii, dumisale Ducăi vistiernicul cel mare...” În zapisele ce urmează, Gheorghe Duca apare în calitate de cumpărător de vii - toate la Cetățuia - dar de această dată el este Duca Vodă. În timp ce mă gândeam dacă el era
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am în mână. Iaca ce scrie în el: „Scriem și mărturisim cu acestu adevărat zapis al nostru cum am făcut,...tocmală cu măriia sa domnu nostru Duca vodă și schimbu cu nește vii ce am avut noi la Cetățuie, trei fălci de vie... Acelea noi le-am dat măriei sale,...precum mărturisim mai sus, iar măria sa...Duca vodă, ne-au dat alte trei fălci de vie, în vale Ieremiei, care vii au fost măriei sale cumpărătură...de la Vasilie pitariul...” Poate pentru că a văzut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
măriia sa domnu nostru Duca vodă și schimbu cu nește vii ce am avut noi la Cetățuie, trei fălci de vie... Acelea noi le-am dat măriei sale,...precum mărturisim mai sus, iar măria sa...Duca vodă, ne-au dat alte trei fălci de vie, în vale Ieremiei, care vii au fost măriei sale cumpărătură...de la Vasilie pitariul...” Poate pentru că a văzut că m-am aprins prea mult cu viile lui Duca Vodă, bătrânul a ținut să mi atragă luarea aminte: „Ia seama, fiule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
muzica iui Bach! Să mă scuzi, te rog, către doamna Elena. Voi veni joi exact. . . sper, și Rim se uită spre domnișoara Sia. Apoi jubilând fără motiv aparent, surise ironic către Nory, pentru a sfârși printr-un mic râs între fălci, adresat gemenilor, care, cu o jumătate de surâs de fiecare, completau unul singur de complicitate prudentă. - P'oarte ocupat! ziseră din nou, pe rând Rim tamburina pe fața de masă: Oyral Oyral - Mi se pare că de când cânți Oyral te-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu fusese decât o încîlcire de cuvinte haine, un schimb de injurii mult timp mestecate și acum scuipate în obraz. Rim se arătase superior prin calm si batjocoră. Lina, cu fața umflată ca de brâncă, zvâcnea anevoie vorbele îmbîcsite între fălcile contractate. Văzând că pierde teren, Lina dase lovitura cea mare, pe care e drept că nici Rim n-o aștepta. Era baricada de după care el își apărase o viață întreagă demnitatea și avantagiile. O răsturna acum nebuna de femeie cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la refuzul, la surâsul lui Rim. Vinovăția ei se șterse și se înfipse în ea vinovăția lui, fără gelozie, fără durere, dar îmboldită de batjocoră și de necuviință. îi urî acum deopotrivă pe amândoi, fără vorbe, fără să mai desprindă fălcile înțepenite, cu ochi stupizi fixați pe Rim, cu mușchii învrăjbiți, cu respirația făcută cheag, cu limba groasă ca de venin. Nu i se făcu rău, după cum nici babei nu-i venise damblaua, dar cu trupul mai ghebos încă, cu fața
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Cam cât ai tăi. Și, ce faci? Cam ce faci și tu. Am privit-o dintr-o parte. Cum voi fi privit, cum nu, ori, ea m-o fi văzut,într-un fel anume, că, lovindu-se cu palma de falcă, a exclamat: Simi, am găsit. Ce ai găsit. O idee. Ce fel ? O să afli îndată, dar, mai întâi, lasă-mă sămi trag sufletul, de emoție, ca să mă pot exprima limpede și concis. Am găsit o cale, prin care, să nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
îl privea. Crețu era un om necăjit, cu fața ca o perie neagră ; gâtul strâmb, ochii suri și tâmplele scobite îi trădau originea obscură. Dimpotrivă, Cojoc, deși mic și oacheș, avea o roșeață sănătoasă în obrajii tăbăciți ; trupul îndesat și fălcile rotunde i se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană de peste Siret. Așezat bine pe fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Acvarium cu un Hopa-Mitică pe care-l avusese cu ani În urmă și care, oricît ar fi Încercat să-l facă să stea drept, se Înclina mereu Într-o parte. Pe urmă căscase Îngrozitor, de simțea că i se rup fălcile și Juan Lucas se uitase la el, spunîndu-i din ochi ceva care putea să Însemne la fel de bine Happy Birthday, că e ziua ta și mucos neisprăvit ce ești. La gîndul ăsta se mai deșteptă oleacă și Începu să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
amîndoi clătitele, tăvălindu-le În Grand Marnier și lichior de portocale, transmițîndu-le gustul de portocală și de lămîie cu zahăr, băgînd mîna În foc doar doar or izbuti să stîrnească entuziasmul băiatului, dar degeaba. Băiatul căsca să i se rupă fălcile nu altceva. Acvariumul se Întuneca În jurul lui și i se ștergeau din minte Country Club, școala, clubul de golf și harta țării, dintr-odată Întunericul Începea să se lumineze și spațiul se umplea de scîntei care se Învîrteau În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lima cînd Carlos străbătu Colmena și o luă pe bulevardul Tacna, ca să meargă apoi tot Înainte spre Arequipa, unde era Academia de muzică a nepoatei lui Beethoven. Nu putea să se abțină să nu rîdă văzîndu-l pe Julius cu o falcă Într-o stare de plîns și neizbutind să-și ascundă furia care-l stăpînea. Din fericire furia asta Începuse să treacă și, pe măsură ce se apropiau de școală, Julius Își dădea seama Încet-Încet că e stăpînit de o altă senzație, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în negru stră lucitor. Un strop de lacrimă atinse însă una dintre ele, decolo rând-o. Băiatul scoase din sertar punga de hârtie cu mărunții dinți sidefii, propriii lui dinți de copil, și-i lipi, în două șiruri ordonate, pe fălcile diavolului. Răma seră, privindu-se-n ochi, Victor și diavolul de hârtie, până ce asfințitul își prelungi limbile de flacără în odaie. Cine sunt eu? Acum câțiva ani, răscolind prin vrafurile mele de CD-uri, am dat de unul ce cuprindea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
țuguiate, cu fum încolăcindu-se din coșuri desenate cu creionul - casa mâzgălită a unui copil. Balena asta e durere și frig pârjolitor. Rafale de informații vin din pielea lui. Plantată în preria asta plată, aruncată de un val prea grăbit. Fălci grozave, mai mari decât un garaj, plescăie pe pământ, zgomotoase. Fiecare strigăt din gâtul ca o peșteră zgâlțâie ziduri și sparge geamuri. Departe, la câteva cvartale mai jos, se zbate coada fiarei naufragiate. Strânsă în chingi de case, țintuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Karin, transformând fiecare cuvânt într-o certitudine. Se apropie de Mark, încurajându-l cu o mână și oprindu-l cu cealaltă. Gata, Marker? Arată-ne ce stofă ai. Începem. Unu, doi, am pantofi...? El se holba la ea, cu fălcile căzute, fascinat. —Hai, drăguțule. Concentrează-te! Începu din nou să cânte: Unu, doi, am pantofi... —Noi. Silaba ieși afară, un mormăit grav. Lui Karin i se tăie răsuflarea în fața acestei prime dovezi că undeva în adâncuri Mark pricepea încă sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în fața acestei prime dovezi că undeva în adâncuri Mark pricepea încă sensul. Fratele ei, care cu doar câteva săptămâni în urmă reparase un utilaj complicat de la abator, putea acum să completeze primul vers dintr-o poezioară pentru copii. Își apăsă falca, murmurând Ura! Bonnie continuă, susurând ca apa unui pârâu. — Deschide ușa că vine... —... mătușa! —Ala-bala, porto... —... caca. Karin izbucni într-un râs chinuit. Bonnie îl încurajă pe Mark, care era dezamăgit. — Hei, două din trei! Te descurci excelent. Îl testară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-un semicerc, încolțit. —Domnu’ psihiatru, hai să ne relaxăm și să ne revenim un minut, bine? Sigur. De-acord cu tine. Weber se lăsă pe spate și-și împreună mâinile la ceafă. Mark îl privi, cu gura deschisă. Treptat, falca i se înăspri într-un rânjet. —Zău? Vorbești serios? Dădu drumul unei serii de icnete joase, înfundate, râsul cuiva rămas la pubertate. Își întinse picioarele și își împreună și el mâinile la ceafă, ca un țânc care-și imită tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]