4,787 matches
-
de pe Cheiul Englezesc - nu e întâmplătoare. Lumea poetului emigrant Cerdîn- țev stă inițial sub semnul unui sentiment al nefamiliarului, reflex al înstrăinării, capricioasa stradă Tannenberg (care „se rotise și glisase într-o parte și-n alta” până să ia forma familiară a noului său cămin) „începând cu un oficiu poștal și terminându-se cu o biserică, asemenea unui roman epistolar”. Strada ca un roman nu e o imagine întâmplătoare, dacă ne gândim fie și numai la metafora lui Bertrand Westphal despre
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
de vis, reeditări binevenite, cum e cea a romanului Viața începe vineri (Humanitas) al laureatei Premiului European pentru Literatură de anul acesta, Ioana Pârvulescu, volume neașteptate, cum e dactăr nicu &his skyzoid band de Alexandru Mușina (Tracus Arte), cu poeme familiare cititorilor României literare, unde regretatul poet a publicat un grupaj în 2008. O carte de citit se anunță volumul Ce a fost. Cum a fost. Paul Cornea de vorbă cu Daniel Cristea-Enache (Polirom), o autobiografie a profesorului Paul Cornea „provocată
Black Friday și cărți noi la Gaudeamus by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3002_a_4327]
-
originare ale creștinismului; o asemenea credință implică, așa cum e și firesc, o notă personală, independență de spirit. Eseurile fiind destinate unui public cît mai larg cu putință, evită îndoctrinarea pedantă sau predica moralizatoare. Discursul filozofic specializat alternează aici cu expresia familiară, de exemplu, ca adresarea la persoana a II-a a singularului: ,, Poți să fii tu Arhanghelul Mihail și tot se găsește unul care să spună că ți-ai vîndut sabia de foc la mezat și o mie care să-l
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
custode a fiului, ziaristul Vladimir Pană, care asigură accesul la întregul fond documentar tuturor celor îndreptățiți, calificați cercetători, mai vârstnici ori mai tineri. Mai sun, din când în când, la poarta de fier a casei din strada Dogarilor. Regăsesc reperele familiare, identific uneori obiecte în același loc știut. Au dispărut avizele restrictive, așa că mă surprind ispitit să întind mâna după câte un volum, răsfoit sau consultat odinioară. Trebuie să mai fie pe undeva ediția princeps a exegezei lui Marcel Raymond, De
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
pe nimeni. Autosuficiența iresponsabil-jucăușă cu care privim, nepăsători, spre trecut solicită imperativ stupoarea, perplexitatea. Într-un asemenea context, virtuțile terapeutice ale muzicii, teatrului sau poeziei devin mai actuale ca oricînd. Neliniștea, revolta, resemnarea sînt sublimate, în bună măsură, prin atmosfera familiară, intimă chiar, pe care o degajă următoarele versuri din Anatolida; înțelegi ireversibil că înaintașii au intuit corect drumul străbătut de către generațiile ce i-au succedat: "Să-și imagine omul la ce grad ar ajunge/ Progresul în doi seculi și cei
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
din stradă și motivația lor rațională. Pentru aceasta el recurge la sprijinul clișeelor presei liberale, explicînd zgomotele de afară prin izbucnirea "revuluției" sau, dimpotrivă, prin manevrele "reacțiunii" care "stă la pîndă ascuțindu-și ghiarele ". Încercînd să anuleze astfel necunoscutul prin familiarele sloganuri ale presei liberale, pensionarul se erijează, dar nu pentru multă vreme, în magician atotputernic dar arsenalul său exorcizant este, firește, derizoriu. Chiar dacă, în finalul comediei, ca în orice bună farsă, armonia revine, dovedindu-se că panica a fost provocată
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
ochii pe aceeași latură a obrazului și distribuind culoarea nedegradată. Valjan e transparență: toate materialele lui sunt translucide și sintetice: o viață cuprinsă ca un fum mobil în cristalul fiecărui lucru, o însuflețire de lumini și de arome urzesc văzduhul familiar al acestui artist." Întrebat de Dan Petrașincu - într-un interviu apărut în "Rampa" (1936) - dacă vede teatrul ca pe un instrument social sau ca pe o formă de "artă pură", Valjan răspunde: "Autorul poate să-și orienteze viziunea pe toate
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
e legată de �descoperirea unui mare filon" pentru subiectul Mălurenilor. Din puțina materie publicată se vede clar că Mălurenii e un roman cu cheie, în care autorul și-a retopit mare parte din bagajul observațiilor de memorialist și moralist. Chipuri familiare din portretistica sa, de la Cincinat Pavelescu și Al. Bogdan-Pitești la Mihail Dragomirescu, Nichifor Crainic (personajul Ilarie, care apare și în unul din fragmentele reproduse mai jos), sau N. Davidescu, spre a avansa numai câteva nume, se discern ochiului familiarizat cu
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
unor situații de comunicare mai puțin formale. Limbajul jurnalistic actual a preferat o altă soluție: folosirea ca termen generic a vechiului dascăl, alegere marcată stilistic: ca și alte cuvinte vag arhaizante, dascăl aparține clișeelor ambigue, uneori solemne și poetice, alteori familiare și ironice. În fine, stilul solemn folosește uneori și termenul generic, nespecific, educator, care își poate restrînge sensul în funcție de context. În permanentă căutare de sinonime, cu obsesia evitării repetițiilor în text, stilul jurnalistic alternează puținele posibilități existente, ajungînd să folosească
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
protestat ieri în Piața Constituției" (EZ.19.11.2005, 3); ,dascălii muncesc pe lefuri de mizerie" (EZ 25.11.2005, 3); ,leafa medie a dascălilor va crește cu 58,3 lei noi" (EZ 28.11.2005, 1) etc. Ca termen familiar, dascăl intră în același registru cu leafă și slujbă. Ca termen solemn-poetic, asumat la persoana I, ,noi, dascălii...", e posibil să-l găsim în contextul altor clișee ale meseriei: ,exprimare aleasă", ,măiestrie", ,condei", ,a lumina mințile tinere", ,acești tineri minunați
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
Gheorghe Grigurcu Intitulîndu-și un volum Fals exercițiu de memorie, dl. Constantin Mateescu săvîrșește un ,exercițiu" cît se poate de... autentic. Rememorările d-sale, copioase, sistematice, dar fără pedanterie, păstrînd un aer de cuceritoare naturalețe, un soi de căldură familiară, recompun biografia unui tînăr literat, cum s-ar fi zis pe vremuri, tipic, în circumstanțele societății marcate de comunism. Mulți dintre noi cei ce avem o anume vîrstă se pot recunoaște în destule episoade ale scrierii ca-ntr-o fidelă
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
Rodica Zafiu Devierile de sens pe care le suferă cuvintele din sfera culturală, împrumuturile din perioada modernă a evoluției limbii române (așa-zisele neologisme) atunci cînd sînt preluate de limbajul familiar și argotic prezintă adesea aspecte surprinzătoare. Introduse în contexte noi, în construcții expresive cu verbe populare sau pur și simplu în combinații atipice, cuvinte precum figuri, faze, talente, manevre, texte devin termeni generici pentru tot soiul de acțiuni și atitudini
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
Arnina, 2003); iar impresie sau impresar sînt definite ca "minor internat într-un centru de reeducare, cu un comportament teribilist, care nu se supune minorilor cu vechime mai mare în institut" (A. Volceanov, G. Volceanov, Dicționar de argou și expresii familiare ale limbii române, Livpress, 1998). Desigur, termenul impresie nu poate avea un sens limitat la deținuți sau minori din centrele de reeducare; definițiile incomplete surprind, doar, un efect îndepărtat al evoluției cuvîntului în mediul argotic: individul care "are impresii" este
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
germană în limba franceză, M. Tazerout, a celebrei scrieri Der Untergang des Abendlandes (Declinul Occidentului) de Oswald Spengler. Inadvertențele au fost preluate de Ion Frunzetti, care se folosise de versiunea franceză ignorând originalul german, a cărui limbă nu-i era familiară. Luând cunoștință de textul notei mele, în loc s-o citeze, cum ar fi fost corect și normal, Frunzetti și-a însușit ceea ce am afirmat dar și-a atribuit sie-și descoperirea erorii lui Tazerout. Mai mult decât atât: a publicat
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
străină, cu reguli complet diferite și un alt cod socio-cultural. (Pentru cel ce a vizitat, în străinătate, orașe după care Bucureștiul s-a inspirat arhitectonic, senzația e și mai curioasă: te simți acasă și totuși nu, bați cu pasul bulevarde familiare, de negăsit în urbea natală, extensii, vai!, ipotetice ale unei istorii contrafactuale.) Și mai interesant este că mersul înapoi, în timp, nu proiectează o peliculă ștearsă, veche, care să ne dea prin contrast confortul interior al progresului. Civilizația și cultura
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
o vivacitate stilistică neobișnuită. Cu toate că zboară și prin paginile lui destule săgeți, cu adresă reală sau autoreferențială (un personaj se numește Silvia Burlesconi, un cunoscut critic literar e ironizat pe jumătate de filă, apar referințe stricte ori parodice la secvențe familiare nouă: Pont des Arts, podul dintre Luvru și Academie, Roman de gare, numele unui... cal de curse, Hotel Europa, titlul unui film policier), acestea nu schimbă compoziția epică, reprezentând mici pete de culoare într-un ansamblu de o factură diferită
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
într-atît de odioase încît chiar și astăzi, după atîta vreme, continuăm să vorbim despre ea după ureche. Nu o înțelegem mai deloc, nu o intuim aproape defel, și tocmai de aceea renunțăm repede la efortul de a ne-o face familiară. Și astfel ajungem s-o privim ca pe ceva odios, căci e odioasă încăpățînarea cu care teoria lui Einstein, rămasă în cerul irespirabil al inițiaților, ni se refuză înțelegerii. Probabil că despre nici o altă ramură a fizicii nu s-a
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
attrattive (mansioni poco qualificate e con limitată prospettiva di carriera) per i lavoratori locali, e da fattori push che spingono al progetto migratorio per motivi legați a: aumento della popolazione; situazioni belliche; conflitti etnico-religiosi; economie povere e senza prospettive; ricongiungimenti familiari. L'Europa è diventato così îl primo continente di maggior attrazione per i migranți (31,4% del totale della migrazione mondiale) per una popolazione di 34 milioni di residenti în un Paese UE diverso da quello di cittadinanza (circa 7
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
di uno) con le maggiori capacità di successo e i più alți livelli di abilità ed istruzione. La decisione di migrare è quindi una decisione collettiva, dell'household, dove le aspettative di un miglioramento del benessere sono calcolate a livello familiare e dipendono fortemente dalle condizioni economiche dei Paesi di origine e di destinazione, nonché dai coști della migrazione.11 È chiaro, ora, che questo approccio economico alla migrazione così come trattata da questo lavoro vadă emendato e sorpassatp. Sicuramente, i
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
veniva ormai percepito nella sua complessità, veniva emanata un'altra risoluzione, în quanto și sentiva la necessità di disporre di una politică comune sull'immigrazione al fine di gestire în modo ottimale l'accesso al lavoro, îl ricongiungimento dei nuclei familiari e îl rimpatrio. Îl Parlamento italiano provvederà solo nel 1998 a regolamentare quanto previsto nelle risoluzione della UE con la legge n 40 del 6 marzo 1998. Nonostante una certă volontà politică di normare e regolarizzare îl fenomeno immigrazione a
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
credințele fierbinți ale diferiților misionari, în fine, proiecțiile milenariste, clepsidra întoarsă din care se scurg ultimele fire de nisip dinaintea sfârșitului lumii: toate aceste structuri epice vin, parcă, gata preparate din piață și din stradă, scene dintr-o piesă extrem de familiară. Inteligența autorului este de a exploata la maximum greutatea acestor semifabricate, dispunându-le într-un ansamblu coerent al nebuniei generalizate. Sunt speculate, cu maliție subțire, teze și antiteze românești, clișee naționaliste și febre ortodoxiste, ,patriotismul" lui Pavel Coruț și, nu
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
obiecte artistice; utilizarea trupului ca instrument de comunicare; și, cel mai important aspect dintre toate pentru scopurile noastre, un tovarăș de drum pe nume Charles Baudelaire. Peisajul suprarealist și produsele suprarealiste au devenit adevărate locuri comune, care ne sunt acum familiare prin intermediul publicității și al pastișei artistice. Se pot genera imagini suprarealiste la atelierele foto și mă surprinde faptul că acestea n-au pus încă în vânzare chiar un generator de imagini suprarealiste. Imaginile originare ale suprarealiștilor sunt o altă problemă
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
Steaua" (Libertatea, 10.02.2006). În mod excepțional, forma fără flexiune corespunde unui uz special (și ironic), de calificativ: "Spiritul Steaua în epoca Becali-Stoica" (ib.). Păstrarea flexiunii e în rest normală, numele de echipe fiind denumiri foarte frecvente în limbajul familiar, adesea folosite metonimic sau chiar personificator. De altfel, oricît de puternic și supărător ni s-ar părea azi tiparul "genitivului invariabil", e de presupus că el corespunde doar unei faze inevitabile, dar trecătoare, de asimilare a numelor proprii, a cuvintelor
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
schimbări semantice: lustrarea ca act global de purificare se concretizează, proiectîndu-se asupra fiecărui individ; prin particularizare, lustrat înseamnă astfel "eliminat din viața politică, prin legea lustrației". Mi se pare că în uzul actual a lustra tinde să se confunde cu familiarele a lucra și chiar a luxa, asemănătoare ca formă și sens: "senatorii îl Ťlustreazăť pe Traian Băsescu" (Realitatea românească, 30.03.2006); "alianța se lustrează singură" (Cotidianul, 3.04.2006). Verbul este deja folosit și în contexte alegorice - "Legea lustrației
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
a genera alte capete, care nu vor putea fi lustrate" (EZ, 15.04.2006) - și mai ales absurd-glumețe: "La sindrofia cu pricina doar babele din Someșeni au rămas lustrate și cu buzele umflate" (Bună ziua, Ardeal, 21.04.2006). În limbajul familiar, sensul verbelor este adesea instabil și atribuit mai mult de context. Constatăm că a lustra (cu toată încărcătura sa de tensiune politică) intră ușor în tipar de imprecație - "Lustra-mi-aș picioarele!" (Evenimentul, 12.04.2006); "Băsescu, lustra-te-am
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]