2,528 matches
-
religioase. Se întâmplase în biserica unei mănăstiri dintr-un sat de munte, după un tipic rural anodin, necunoscut și nedorit pentru că nu-i fusese prezentat și explicat dinainte nici de viitorul soț, nici de familia acestuia. Retrăise și acum urâta farsă a cununiei religioase petrecute într-o mănăstire unde mirii intraseră îmbrăcați ca excursioniști, la fel și nașii. În zadar i se păruse Mirei minunat faptul că oficiase un preot bătrân, parcă uitat de vreme, că măicuțele cântaseră dumnezeiește, dacă nu
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
de drept public? Aceștia să motiveze retragerea roșilor de la putere? Aida de! Doar nu trăim în țara ingenuităților! Dreptul public (cu factorii lui esențiali) stă rece și nepăsător în fața desfrâului patriotic ca o statuă de marmură în mijlocul unui teatru de farse. În afară de zidurile acestui {EminescuOpXI 370} stabiliment trece mulțimea deziluzionată, sărăcită, căreia i s-a răpit aspirațiile ei cele mai sfinte, începînd cu credința în altarul creștinătății și sfârșind cu speranțele ce le dura altădată la leagănul copiilor. Așadar, precum se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ale naturilor perverse vor îndupleca instinctele rele ale celor slabi, dar nu le vor convinge conștiința! [ 24 octombrie 1880] ["NE-AM GĂSIT BELEAUA... Ne-am găsit beleaua cu nemții. Cine cunoaște repertoriul lui Alecsandri își va fi aducând aminte de farsa Iorgu de la Sadagura, în care e un prestidigitator și panglicar neamț care răspunde la numele hazliu de Cocus Mocus Imperator. Acesta mănâncă foc, bea smoală, scoate panglici din gură, se dă de-a tumba, dar politică, propriu vorbind, nu face
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se vorbește decât de Scrisoarea unui ministru. Unii râd, alții sânt indignați; fataliștii spun că aceasta nu mai este "teoria ondulațiunii", ci practica poticnirii; pozitiviștii studiază lucrul d-aproape și descopăr la fiecare din edițiile Scrisorii ciudățenii nouă; optimiștii aplaudă farsa, pesimiștii șuieră victima ei principală - în sfârșit un adevărat scandal... Cine până acuma nu se asoțiază la senzația generală sânt foile oficioase și ordinile de zi ale Camerelor, se speră însă că curentul le va scoate în curând din răutăcioasa
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aproape demențial cu care indiscretul autor pătrunde în hățișurile vieții continentului său statal impune o lectură cu priză maximă, faptele depistate și aduse pe masa demonstrației tăindu-ți respirația. Parcurgîndu-le în relatarea sclipitoare a radiografului te întrebi ce-i cu farsa colosală pe care ne-o joacă azi această Americă unanim ademenitoare. Cum e posibil să ne lăsăm păcăliți noi, idolatrii celei mai strălucite democrații de mirosurile fetide ale subteranelor political-corectness-ului american? De altfel, dimineața, cînd vezi că radioul nu anunță
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Indignarea de fațadă a guvernanților cu ocazia unei recente provocări propagandistice pe tema mareșalului nu poate convinge pe nimeni. Nici chiar pe actorul de mîna a doua, în persoana decorativului general cîndva și cu stagiu ieșean, implicîndu-și, partizan, gradul în farsa comemorativă și justificîndu-se, post festum, în fraze calchiate după Rică Venturiano. (De reținut aici, amuzat-digresiv, diagnosticul lui Al. Paleologu în aceeași notă: Iliescu, președintele etern al României farfurizilor). Orchestra, în care ponderea o dețin tromboanele, tubele și tobele, își dă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de mustoase parimii acompaniate de elocvența în spasme a mîinilor și articulate de buzele în pareză; ar fi fost, în ultimă instanță, groaznic de triste, dacă ochii n-ar fi rămas aceiași din anii flanărilor cu Cioran, pline de sapiențiale farse. Triste, dacă ochii aceștia n-ar fi jubilat, finalmente, în fața statuii lui Stalin, eșuată între bălării. Pandant lugubru la rîsul celui ce cunoscuse cealaltă Românie. Inocenta. Rîsul lui Ceaușescu rînjet circumstanțial. Impus de moment. Necunoscînd în existența lui plebeu încrîncenată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
insatisfacții, încît confruntarea cu celălalt de ce nu firească nu numai la modeștii sau ratații artei, ci și la marii infatuați, siguri pe ei să se consume în atare ton ultimativ? Dacă nu e formă bine deghizată de histrionism sau de farsă burlescă în genul celei practicate, cu declarat sadism, de avangardiștii începutului de secol XX, atunci astfel de comportament cade sub incidență psihiatrică. Ceea ce, să recunoaștem, nu e din cale-afară de alarmant în cazul plăsmuitorului de himere, așa cum e el perceput
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de insul care se zbate în marginile insignifiantului, atunci chiar și bruma de haz jucat e penibilă, de nu chiar tristă. Dacă însă e practicată de un Dali autorecomandîndu-se, pe drept cuvînt, geniu spectacolul are, pe lîngă procentul ridicat de farsă histrionică, scontata grandoare. Una pigmentînd, din loc în loc, o istorie a artei, care, fără acest ingredient, ar fi doar diacronie plictisitoare. În altă tonalitate, chiar și criminalitatea ca atare a unui Caravaggio are (post factum, se-nțelege) doza ei de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar apăsat), înapoi la ceaușism. Răsfoiesc recentul catalog al expoziției jubiliare de la București, atestînd 80 de ani de ființare a breslei artiștilor plastici din România, și ce mă domină e stupefacția. Credeam (ce naivitate!) că ne.am desprins total de farsa generalizată a patronajului puterii privind publicațiile. Atingînd în timpul lui Ceaușescu parametri grețos-demențiali. Ei bine, nu. Cu ce credeți că se deschide acest catalog care se dorește a fi un summum al valențelor artei noastre la început de mileniu? Cu fotografiile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spune în ce monedă) în schimbul Galiției, suma la care erau gata să subscrie boierii moldoveni și munteni în scopul închegării unei alianțe frățești româno-polone. Totuși, întreprinderea acelui detașament nu poate fi calificată o aventură și cu atât mai puțin o farsă, de vreme ce se urmărea evitarea unei lovituri din partea trupelor țariste de ocupație și mutarea câmpului de acțiune în Transilvania revoluționată, adică unica soluție rezonabilă în acele împrejurări. Nici tabăra lui Magheru n-a avut, după cum se știe, un deznodământ fericit. Organizarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
poarte coarnele misteriosului “vânător negru”. În timp ce Quickly și Falstaff, care se arătă din nou interesat, revin în han pentru a-și continua discuția, Alice povestește sfârșitul legendei “vânătorului negru” și îi pregătește pe ceilalți participanți la mascaradă nocturnă pentru ultima farsă pe care cu toții sunt gata să i-o joace lui Șir John. Pe de altă parte Ford îi promite lui Caius că va putea să se căsătorească cu fiica lui în aceeași seară și îi reamintește că va trebui să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lui Ludwig van Stieberen Fiul, multă lume, furată de reputația numelui van Stieberen, îi acorda totuși credit. Așa se face că Ludwig van Stieberen Fiul, într-una din veșnicele sale "glume", i-a cerut mâna domnișoarei Monika; într-o altă farsă, a scos la vânzare acțiunile UZFR, atunci când uzina nici nu mai exista; iar cireașa de pe tort a fost când s-a prezentat la concursul "Un cântec pentru poporul nostru", deși n-avea pic de ureche muzicală. De fapt, dintre multele
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
fiind de notorietate. Când atât de așteptatul volum a apărut în librării, cititorii au putut citi cu mirare că în cazul a patru importanți scriitori în viață, Julius Zimberlan n-a pus numai data nașterii, ci și... cea a morții. "Farsă sinistră și total lipsită de bun-simț", au scris, pe bună dreptate, exegeții. În 2011, la 7 octombrie, a murit dramaturgul de mare succes Robin V. Glauck. Un confrate, dorind să scrie un memento cu acel prilej, a răsfoit câteva date
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
fiind prestigiul instituției, echivalează, pentru un autor dornic de afirmare, cu un certificat de existență literară. Lăsînd la o parte prejudecățile și reticențele pe care fiecare dintre noi le avem față de etichete, aș spune despre Calul verde că este o "farsă tragică". Ilie Popescu, eroul piesei, e un "om fără însușiri", un funcționar onest și chiar zelos, manifestînd o neașteptată pasiune pentru o muncă pe care o bănuim cum nu se poate mai monotonă. Soția lui, Mina, se dedică, în chip
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de verigă într-un lanț care vine de departe. Prima lui lucrare, "Hora întreruptă", a fost montată și transmisă de televiziune. A doua, "Calul verde", care venea să-i confirme vocația, a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din Iași. Farsă tragică despre evaziune și alienare, piesa are rădăcini în actualitatea imediată, propunînd o radiografie într-o tonalitate tragicomică asupra unui cuplu conjugal copleșit de neputință, banalitate și ratare. Salvarea e căutată într-o invenție a imaginației, în acceptarea unui fals
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fericitului-nefericit să cîștige în firesc. Atins puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător pentru lungime și nescenicitatea momentului fiind în întregime regizorul, îngăduitor cu dramaturgul. Pe Livia Iorga am surprins-o în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
răspăr, par celor încuiați și celor neîncrezători simple aiurări. Într-o lume anapoda varianta neserioasă a absurdului el, integrul, ajunge să fie socotit un bezmetic. Încît, vine vremea cînd dezesperatul Octav, îngrețoșat de vicleimul atîtor rele, schimbă drama cu o farsă, deschizînd un "cavou bar", tocmai bun pentru morții care nu și-au dorit vreodată la viața lor barem un cal verde. Cu somațiile, cu neliniștea și cu neîmpăcările ei, cu acea patetică implicare ce colorează îndeobște rostirea dramaturgului, piesa (în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vedem și pe ăsta... Hai sictir, ramolit nenorocit, circar de doi bani, cabotin jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție farsă! O să-ți placă, ai răbdare! TABLOUL III (După două sonerii de ușă, Gh. P. unu intră îmbrăcat într-o cămeșoaie albă, cu un fes de noapte pe cap; își privește ceasul.) Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
circar de doi bani, cabotin jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție farsă! O să-ți placă, ai răbdare! TABLOUL III (După două sonerii de ușă, Gh. P. unu intră îmbrăcat într-o cămeșoaie albă, cu un fes de noapte pe cap; își privește ceasul.) Gh. P. unu: Hm, deși nu-i luni, sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Gh. P. unu: Și ce scrie în ea? Gh. P. doi: Nu știu... Gh. P. unu: Adică n-ai citit-o! Gh. P. doi: Nu, n-am citit-o... Gh. P. unu: Te-aș crede dacă n-aș ține minte farsa cu dosarele... Bine, hai să mai încercăm o dată... (desface plicul, în timp ce Gh. P. doi desface pachetele din geantă) Da, d-le, nu-i o hîrtie goală...! Ia să vedem... (citește) Dragii mei prostăvani... Adică cine-s prostăvanii?! Gh. P. doi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Tomy: Și ce program artistic fac? (Nae traduce) Octav: Păi... dansuri populare... cîntece de viață lungă... striptis... Tomy: (lui Nae) Prietenul tău e foarte glumeț... Nae: Cică ești glumeț... Octav: Mie-mi spui! Tomy: (înțelegînd că Octav e în plină farsă) Spune-i că o să venim la spectacol... (rîde cu poftă) Nae: Cică vrea să vină... Octav: (știe că e descoperit) O.K. Să mergem! (de fapt îi cam scoate din scenă...) Tomy: (rîzînd) O.K. Vampiri nu aveți? Nae: Întreabă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sincere” mulțumiri. Ce emoții, ce trăiri! „Vai, câte am Învățat de la dumneavoastră,... ne-ați fost ca niște faruri călăuzitoare,... ați jucat rolul unor adevărați părinți,... nu vă vom uita niciodată!”. Minciuni, amăgiri, prostii! O adevărată mascaradă. Suntem În miezul unei farse pedagogice de tot râsul. O situație destul de artificială, care ar trebui să fie regândită sau, cel puțin, unele secvențe ar merita să fie Îndepărtate, pur și simplu. De ce? Iată cum interpretez eu lucrurile. O astfel de ocazie se convertește pentru
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
logodesc cu moartea.” Este autorul unui roman pierdut, Amor vagabond (1934), cu privire la care Mircea Eliade afirmă că „era plin de umor, plin de vervă, plin de fantezie. Invenție verbală, comparații, lirică, paradox, metafizică”. Piesa Goana după fluturi (1933) este o farsă tragică. SCRIERI: Goana după fluturi, îngr. Mircea Handoca, pref. George Gibescu, București, 1973. Repere bibliografice: Mircea Eliade, Soarta scriitorului tânăr, VRA, 1936, 459; Eugen Jebeleanu, Pe drumurile infernale din Vâlcea, ADV, 1936, 16192; E. Lovinescu, Memorii, III, București, 1937, 108-118
AMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285315_a_286644]
-
Karenina de Tolstoi, pusă în scenă la Teatrul Odeon, sau scrie despre spectacolele de la Naționalul bucureștean cu Seringa lui Tudor Arghezi. Tot F. Aderca prezintă cititorului român piesa Mașina de scris de Jean Cocteau, în vreme de Octav Șuluțiu comentează farsa lui Federico García Lorca, Nemaipomenita pantofăreasă, tradusă de Lascăr Sebastian. Alți colaboratori: K. H. Zambaccian, Dumitru Hâncu. I.I.
APARAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285403_a_286732]