1,716 matches
-
al deriziunii, lui Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov, socotiți autorii reprezentativi [...] Spre deosebire de existențialiști, în teatrul absurd nu există revoltă, nu există acțiunea personajului, nu aflăm posibilitatea unei opțiuni. Nu există conflict. Fatalitatea nu provoacă conflictul tragic, îi este consecința. [...] Fatalitatea ia locul timpului, îi anulează scurgerea. E veșnică. Veșnic este supliciul, moartea.“ (Justin Ceuca, Evoluția formelor dramatice) 3.3.4. Specii ale genului dramatic Comedia (lat. comoedia, gr. komoidía - cântec de sărbătoare) este o specie a genului dramatic în care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Romanul este o construcție diegetică stratificată, complexă, reunind trei fire epice și mai multe planuri de referință. Principalul plan narativ îl are în centru pe Ion Pop al Glanetașului, al cărui destin este pus sub semnul trăirii pătimașe și al fatalității tragice. Este un personaj realist, tipologic, care se consumă între iubire și patima pentru pământ. Sub aparența simplității („Sufletul său este în realitate unitar: simplu, frust și masiv, el pare crescut din pământul iubit cu frenezie.“ - E. Lovinescu) și a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în centru cuplul Ion-Ana, prin intermediul căruia este concretizată tema existenței țărănești în Transilvania începutului de veac XX. Ape lând la „formula realismului modern, dur, necruțător“ (Ov. Crohmălniceanu), Liviu Rebreanu construiește o lume ficțională pusă sub semnul trăirii pătimașe și al fatalității tragice. Conflictele care dinamizează planurile narative sunt de ordin psiho logic, moral, socialeconomic și erotic. Compoziția acestui „romanoglindă“ (N. Mano lescu) urmează legile arhitectonicii clasice, bazate pe principiul simetriei, al circularității și pe cronologia seriei de evenimente. În chip simptomatic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de admis. "Individul poate avea iluzia că vrea și odată faptul consumat să-și închipuie că a greșit, c-ar fi putut vrea și altfel; în fapt el e strict determinat și noțiunea de "voință" în realitate decât o strictă fatalitate. De unde rezultă că liber-arbitrismul este lipsit de orice temei științific"109. Ca urmare, noțiunea de responsabilitate penală este, pentru P. Zosin, de neadmis: "individul fiind strict condiționat în toate apucăturile sale, el nu poate fi câtuși de puțin răspunzător de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
guvernului român atârna, așadar, de un fir de ață. În consecință, Stere va reitera necesitatea vocii sale singulare: "dacă n-aș fi existat eu, trebuia inventat un basarabean de inimă care să se sacrifice, ridicându-și glasul de protestatare împotriva fatalității istorice": "în vremurile acelea eram singurul român din Regat care aveam putința și dreptul să vorbesc în numele Basarabiei românești", cu vulnerabilitatea de a bea "până la fund paharul umilinței", de a fi trimis la eșafod, sfâșiat în bucăți, "fiindcă prin mine
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
fel cum s-a suferit ieri. Foarte clar, proiectul religios este cel care ghidează istoria de suferință. Și, în contrast cu ce se întâmplă în istoria profană, această întrepătrundere subliniază ineluctabilitatea suferinței. În acest cadru, nu se mai pune în scenă o fatalitate, ci se raționalizează evenimentul. Apărută în 1653 la Veneția, cronica lui Nathan Hannover, Yeven Metzula ("Noroi adânc", tradusă în franceză cu titlul Fond de l'abîme), este un document esențial care relatează evenimentul conformându-se canoanelor cronicilor clasice ale Cruciadelor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
individuale. Înțelegerea feno menelor fiscale este deci imposibilă fără o cunoaștere suficientă a mijloacelor prin care se organizează coope rarea umană, dincolo de aparențe și de cuantificări abuzive și simplificatoare" (op. cit., p. 11-12). În tot cazul, hiperimpozitarea nu e deloc o fatalitate. Desigur că fiecare are propriul proiect fiscal, iar o reformă fiscală nu poate fi decît rezultatul unui compromis între diferitele interese și viziuni parțiale. Dar nu este imposibil. Impozitarea are nedorite efecte ignorate. Peste anumite limite, specifice diferitelor sisteme economice
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
superputere globală. Întrebarea autorului e pe cît de surprinzătoare pe atît de realistă, și anume: "Cum se poate pregăti America pentru părăsirea lentă și demnă a poziției de putere dominantă?" Trei ar fi tendințele ce ar conduce spre o asemenea fatalitate: haosul din Orientul Mijlociu, creșterea Chinei și potențiala dezintegrare a Mexicului. America nu pare să stăpînească aceste tendințe, mai ales pe a treia, pentru care nu a făcut mare lucru, dar care o pot face să piardă controlul asupra rutelor cruciale
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
locația și ... locația. Ne-a adus aici egoismul și dorința de dominație, materialismul și desacralizarea, devoluția spirituală și lipsa de înțelepciune, raționalismul și mercantilismul. Econo miștii din Clubul Celor Care Discută Starea Economiei Mondiale (CCCDSEM) vorbesc eufemistic, ca despre o fatalitate, de "ciclul balanței de plăți", adică o suprainvestire finanțată prin îndatorare masivă, finalizată prin randamente negative ale investițiilor, aglomerație la vînzarea de active, shadow banking, falimente, fuga capitalurilor, paradise fiscale, devalorizări, panică, angoasă etc. Nu este nici o fatalitate, noi am
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
despre o fatalitate, de "ciclul balanței de plăți", adică o suprainvestire finanțată prin îndatorare masivă, finalizată prin randamente negative ale investițiilor, aglomerație la vînzarea de active, shadow banking, falimente, fuga capitalurilor, paradise fiscale, devalorizări, panică, angoasă etc. Nu este nici o fatalitate, noi am făcut toate astea și tot noi le trăim. Trăim o criză profundă, o criză a omului și a spiritului comunitar, concomitentă cu cuceriri tehnologice formidabile, dar care sunt folosite mai mult în sens destructiv decît în folosul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
întoarce. Ce va putea să facă Obama, fiul crizei, se va confrunta el cu un întreg sistem în numele celor obișnuiți, la care pare că ține și care l-au ales într-un mod emoționant, sau va urma și el teribila "fatalitate a destinului"? 1.12. KEYNES RELOADED În contextul crizei economico-financiare actuale, a fost reabilitat lordul de la Cambridge, John Maynard Keynes, și readuse la putere politicile sale intervenționiste, de stimulare a cererii efective în scopul creșterii și al ocupării. După anii
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
înainte, sentimentul pericolului și al riscului este omniprezent; la limită, orice poate fi perceput ca o amenințare și ca un apel la vigilență. În ciclul III, insecuritatea, suspiciunea, anxietatea cotidiană cresc proporțional cu propria noastră capacitate de a lupta contra fatalității și de a prelungi durata vieții. Stăpânirea corpului și deposedareatc "Stăpânirea corpului și deposedarea" După frenezia standing-ului - obsesia sănătății. Astfel încât cea mai mare independență a noastră față de aparența socială are drept contrapondere intensificarea autorității normelor și a expertizei medicale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
independență a noastră față de aparența socială are drept contrapondere intensificarea autorității normelor și a expertizei medicale. Neoconsumatorul nu caută atât vizibilitate socială, cât o luare în stăpânire mai completă a trupului său cu ajutorul tehnologiilor medicale: mod de a lupta împotriva fatalității naturale, consumul tinde să funcționeze ca un antidestin. Astfel, intențiile narcisice ale hiperconsumatorului nu mai sunt separate de cele mai tehniciste ale lui Prometeu. Un Prometeu înlănțuit totuși, prin aceea că inițiativele lui sunt extrem de limitate, dată fiind autoritatea de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
luptele concurențiale pentru clasamentul social, cât homo democraticus întors spre sine însuși, liber să se construiască și să se conducă. Tocqueville a arătat cum trebuie legată patima crescândă și universală pentru satisfacții materiale de vârsta egalității: aceasta dă naștere refuzului fatalității apartenenței sociale, poftelor nesățioase, invidiilor și permanentelor insatisfacții. Această logică egalitaristă, purtătoare de exigențe fără sfârșit, devine tot mai fermă în zilele noastre datorită finalităților numite autonomie subiectivă, sănătate, bunăstare, divertisment, comunicare, care se caracterizează prin aceea că sunt axiomatice
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cu atât mai necesare, cu cât epoca noastră e bântuită de un destul de răspândit sentiment al neputinței de a dirija cursul lumii. Hipertrofia mitologiei eudemoniste are ca scop contrabalansarea acestui sentiment al deposedării, întărind ideea că nefericirea nu e o fatalitate, că există căi, dacă nu pentru a fi fericit, cel puțin pentru a te simți mai puțin rău. Fapt prin care această magmă de semnificații și de imagini euforice funcționează nu atât ca un „drog colectiv”, cât ca o incitare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nouă ordine. Ilya Prigogine a luat în 1977 Premiul Nobel pentru chimie pentru lucrările sale privind structurile disipative și termodinamica dezechilibrului. Prigogine a dat o interpretarea nouă celei de-a doua legi a termodinamicii. Disoluția în entropie nu este o fatalitate absolută, ci „în anumite condiții, entropia însăși devine generator de ordine”. Pentru a fi mai precis „în condiții de nonechilibru, cel puțin, entropia poate produce, în loc de degradare, ordine (și) organizare. Dacă este așa, atunci entropia însăși își pierde caracterul său
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
mai pot sustrage căderii. Momentul morții urmează, în chip fatal, momentului ivirii situației de prag. Societățile răsăritene nu intervin în sprijinul celor aflați în situații de prag, astfel că, ori de câte ori se ivește o atare situație, ea își produce consecințele cu fatalitate, exact ca în cazul bărcii ajunse pe buzele cascadei. Iată datele comparative pentru întreaga zonă. Cele patru cascade ale mortalității infantile: Prima cascadă (mai mică): 4-6 copii morți la 1 000 de nou-născuți; A doua: 6-9 copii morți la mia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
regelui mort mai are doar puterea de a rândui dezastrul actual printre dezastrele ce vor urma. Toată știința lui despre trecut, prezent și viitor îi dă, într-adevăr, înfrângerii suferite întreaga dimensiune istorică, dar nu poate schimba cu nimic inevitabilul, fatalitatea mersului istoriei. Darius este ilustrul martor al unui sfârșit, oracolul unei catastrofe pe cale să se producă. Evocarea trecutului glorios nu a izbutit decât să facă și mai dureroasă lamentația funebră prilejuită de pierderea măreției de odinioară, acest threnos 2 cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care vin și pleacă, se ivesc și pier îndată („come like shadows, so depart”, spun vrăjitoarele). Apariții/dispariții de umbre fugitive, umbre simbolizând totuși mersul implacabil al unei istorii deja trăite și consemnate. Întoarcerea fantomei este aici intim legată de fatalitatea istoriei. Într-adevăr, prezența spectrului lui Banquo în urma șirului de regi care defilează prin fața lui Macbeth îi certifică acestuia autenticitatea închipuirilor sale. Căci, atunci când îl zărește, nu se poate reține să exclame: „Now I see’t is true...”. Iar viitorul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o fantomă. Căci, cu puțin timp în urmă, duhul Hermionei îi apăruse în vis, iar el, scepticul ce se îndoia profund de adevărul viselor și de posibila întoarcere a morților, făcuse o excepție de data aceasta, acceptând ca pe o fatalitate prorocirile îndureratei regine, într-atât de mare i se păruse asemănarea nălucirii din vis cu aceasta și într-atât de aievea, de real i se păruse tot ceea ce visase. Preziceri, oracole, fantome, asemănări izbitoare și coincidențe surprinzătoare, toate aceste fire
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din Africa, fiului îi este cu desăvârșire interzis să se atingă de pipa tatălui său1. Întors în casa căpitanului Alvig, Osvald va avea aceeași soartă ca și acesta. Personajul ibsenian dobândește astfel acea conștiință tragică prin care accede la descoperirea fatalității ca resort existențial: trecutul ne urmărește, nimeni nu i se poate sustrage. Într-un anume fel, pentru el, ca și pentru personajul tragediei antice, „sunt vii morții culcați în pământ”. O nouă Ate îl silește să refacă drumul străbătut de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce „găsesc în lumea spirituală echivalentul acelor pupazzi din care comedia italiană făcuse reprezentări ale lumii plastice, concrete”. Căci toate personajele lor, ce par niște „marionete mânuite de destin”, nu sunt decât veritabile „pupazzi mistice” într-un teatru în care fatalitatea tragediei antice inspiră și călăuzește acțiunea. Artaud cunoaște gustul lui Maeterlinck pentru autorii mistici (Böhme, Novalis, Ruysbrök) și importanța pe care o acordă legilor secrete ale fenomenelor vieții, dar „filozofia” lui nu îl interesează din punct de vedere al conținutului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
este întotdeauna la fel de evident, mai ales atunci când unul din părinții adolescentului se tratează el însuși cu litiu: înțelegem deci că orice problematică identificatorie depinde de această „prescripție”. Aceasta poate fi în mod categoric refuzată sau, dimpotrivă, trăită ca pe o fatalitate căreia trebuie să i te supui dar care impune în același timp o renunțare la orice travaliu psihic de elaborare. În plan farmacologic, utilizarea noilor timoregulatoare (Dépamide, Tégrétol) este interesantă în mod special în aceste cazuri, permițând diferențierea adolescentului de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
punct de vedere acțional. Dacă Economia este un scop în sine, ea nu poate fi așa ceva decât ca teorie care proiectează rețeta lucrului bine făcut. Economia rămâne să găsească justa măsură a tribulațiilor ei între condiția umană (mereu legată de fatalitatea lui „a face”) și natura umană (unde sensul condiționării este dat de incertitudinea lui „a deveni”). În fapt, libertatea de mișcare a economiei se întinde de la pragul minim al existenței, care presupune soluția univocă, la problema supraviețuirii până la pragul maximal
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
contextuală reface determinările dintre condiția umană și natura umană, dintre acestea ca factor dialectic și existența ca un tot vizibil și nevizibil, perceptibil și neperceptibil, descris și nedescris, demonstrat și nedemonstrat ș.a.m.d. și mai ales scoate în evidență fatalitatea intercondiționărilor. Lumea ca materialitate scalată, intersubiectivitate învățată și finalitate contextualizată. Consecințele se explică în contexte, acestea fiind în esență o problemă de convenție, de înțelegere, de diferențiere geometrică prin internalizarea referențialelor. Lumea este ceea ce reușește să înțeleagă, să explice și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]