1,521 matches
-
au declarat că se confruntă cu violență și comportament agresiv În contextul clasei. Agresivitatea este utilizată ca mijloc de structurare și de reglare a relațiilor de putere În diferite spații publice - instituționale sau nu - și private. Viața oferă o bogată fenomenologie a violenței, reclamând o atenție mai mare corpului social. Nenumarate clasificări există În acest domeniu, după cum am arătat deja - chiar și disciplina numita victimologie a căpătat deja o dezvoltare deosebită - , pentru că violența nu a putut și nici nu poate fi
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
moralei. Existența condițiilor a priori pentru derularea unei experiențe și imposibilitatea de a cunoaște lucrurile în sine, ele fiind noumenale, este cea mai corectă formă de gândire și exprimă non-empirismul lui Kant. Din această formă de gândire s-a născut Fenomenologia lui Edmund Husserl. Kant afirmă că principiile rațiunii impun obligații morale, numite " Imperativul categoric" sau legea morală, prin care obținem fericirea. Imperativul categoric este o obligație necondiționată, deasupra voinței și dorințelor noastre, care sunt imperative ipotetice. 3 Jacques Nicolas Augustin
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
intim legate între ele și verificabile empiric privind comportamentul omului în relațiile sale cu alții oameni. Sociologia, incluzând și psihologia socială, se prezintă astăzi cu o structură teoretică: multinivelară extrem de complexă, cuprinzând mari teorii (structuralismul, funcționalismul, materialismul dialectic și istoric, fenomenologia etc.), dar și teorii medii (teoriile mobilității sociale, ale grupurilor mici, disonanța cognitivă etc.), precum și teorii cu nivel de generalitate minim (enunțuri empirice adevărate aici și acum). Teoriile constau din enunțuri referitoare la relațiile dintre variabile și explicarea acestor relații
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
mai sus. A gândi nu înseamnă a unifica, a face familiară aparenta sub chipul unui mare principiu. A gândi înseamnă a învăța din nou să vezi, să-ți dirijezi conștiința, să faci din fiecare imagine un loc privilegiat. Altfel spus, fenomenologia refuză să explice lumea, dorindu-se doar o descriere a experienței trăite. Ea se întâlnește în această privință cu gândirea absurdă, care afirmă inițial că nu există un adevăr, ci numai adevăruri. Fiecare lucru își are adevărul lui, vântul serii
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
avea decât o epistemologie. 8 În acea vreme, rațiunea trebuia să se adapteze sau să piară. Ea se adaptează. O dată cu Plotin, din logică devine estetică. Metafora înlocuiește silogismul. 9 De altminteri, aceasta nu este singura contribuție a lui Plotin la fenomenologie. Aceeași atitudine este în întregime cuprinsă în ideea atât de scumpă gânditorului alexandrin că nu există numai ideea de om, ci și ideea de Socrate. 10 E vorba aici de o comparație de fapt și nu de o apologie a
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
general al artei este acela de a oferi și de a crea emoții, idealiștii secolului al XX-lea definesc arta ca o existență dependentă de conștiință, în timp ce ea există sub forma unei expresii. În acest punct arta se apropie de fenomenologie care a dus la înțelegerea artei ca un mod de auto-expresie și, mai târziu, prin Ingarden și Gadamer, arta a fost interpretată ontologic. Totodată, ideea de infinitate a artei a dus la apariția unor teorii cum e cea a lui
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
comun ce nu reflectă adevărată natură ontologică a operei de artă, dar ne ajută în a diferenția tipul de obiect în cauză. Dacă opera de artă este o creație spirituală înseamnă că ontologia poate explica ce este această prezență cu ajutorul fenomenologiei 19. Pe de altă parte, istoricitatea operei nu este considerată de Ingarden ca fiind definitorie în înțelegerea operei de artă, deoarece Ingarden crede într-un sistem ideal al unor întrebări fundamentale demonstrate logic ce se află în relație cu anumite
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de Minuit, Paris, 1983. Deleuze, Gilles, Cinema 2. The time Image, traducere de Hugh Tomlinson și Robert Caleta, The Anthlone Press, Londra, 1989. Derrida, Jacques, Of Grammatology, traducere de Gayatri Chakravorty Spivak, John Hopkins University Press, Baltimore, 1974. Dufrenne, Mikel, Fenomenologia experienței estetice, vol. I și II., cuvânt înainte și traducere de Dumitru Matei, Editura Meridiane, București, 1976. Durand, Gilbert, L'Imaginaire. Essai sur les sciences et la philosophie de l'image, Hatier, Paris, 1994 Durand, Gilbert, Introduction à la mythodologie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sensitiveness to the rights and claims of others - conscientiousness". cf. John Dewey, Democracy and Education, The Project Gutenberg Ebook, 2008. 19 Tudor Vianu identifică arta ca fiind determinată de nouă elemente definitorii pentru orice tip de ontologie. Plecând de la o fenomenologie simplă a conștiinței Tudor Vianu ajunge să stabilească cele nouă elemente definitorii ale unei opere de artă: 1) produsul; 2) unitar și multiplu; 3) înzestrat cu valoare; 4) obținut prin cauzalitate finală; 5) al unui creator moral; 6) dintr-un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
O astfel de viziune implică negarea, moment primordial al conștiinței, dar și ă dincolo de sfâșiere sau de ruptură (Spaltung) ă reconcilierea ființei cu sine Însăși, „travaliul negativului” fiind o etapă necesară În construcția unei realități raționale. Cu toate acestea, În Fenomenologia spiritului, alienarea poate fi Înțeleasă și ca destin al „conștiinței nefericite”, ca „negativ În stare brută”, uitare de sine În celălalt, Înstrăinare (Entfremdung). Deși Marx folosește ambii termeni În germană, fără să facă distincție Între ei, Îl preferă totuși destul de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
vulnerabilitatea celuilalt și pe tot ceea ce solicită ea: primire, grijă, protecție, solidaritate. Această tipologie nu oferă Însă complexa problematică a recunoașterii: recunoașterea sensibilă a semenului sau lupta pe viață și pe moarte pentru această recunoaștere. Recunoașterea alterității Imensa contribuție a fenomenologiei lui Husserl a fost definirea apariției celuilalt drept experiență sensibilă (preconceptuală), fără a fi Însă senzorială: corpul celuilalt, pe care Îl percep, este un corp animat, adică un corp locuit de un suflet. Or, recunoașterea semenului este o experiență sensibilă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o sterilă situare față În față. La Început, este o luptă. În poziția dominantă se va afla cel care Își va fi pus În joc viața, precum soldații din anul II al calendarului republican, al căror glas răsună Încă În Fenomenologia spiritului (1807): „Libertatea sau moartea”. Literal, un om devine Stăpân atunci când reușește să-și depășească frica de moarte, alegând libertatea. Însă el nu este Stăpân decât pentru că are În față un altul care a preferat viața libertății. Este necesar ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Aubier (prima ediție germană: 1923) ă trad. rom. Ștefan Aug. Doinaș, Eu și tu, București, Humanitas, 1992. HEGEL Georg Willhelm Friedrich (1967), La Phénoménologie de l’esprit, trad. fr., Paris, Aubier-Montaigne (prima ediție germană: 1807) ă trad. rom. Virgil Bogdan, Fenomenologia Spiritului, București, IRI, 2000. HUSSERL Edmund (1966), Méditations cartésiennes, trad. fr., Paris, Vrin, (prima ediție germană: 1929) ă trad. rom. Adrian Crăiuțu, Meditații carteziene, București, Humanitas, 1994. KOJEVE Alexandre (1968), Introduction à la lecture de Hegel, Paris, Gallimard (prima ediție
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din interior, ca și Împotriva celor din exterior” (ibidem, p. 97). A. P. & FISCHBACH Franck (1999), Fichte et Hegel. La reconnaissance, Paris, PUF. HEGEL Georg Wilhelm Friedrich (1991), Phénoménologie de l’esprit, Paris, Aubier (prima ediție germană: 1807) ă trad. rom. Fenomenologia spiritului, București, Editura Academiei Române, 1964. HONNETH Axel (1996), „Reconnaissance”, in CANTO-SPERBER Monique (coordonator), Dictionnaire d’éthique et de philosophie morale, Paris, PUF, pp. 1272-1278. — (2000), La Lutte pour la reconnaissance, trad. fr., Paris, Cerf (prima ediție germană: 1992). RENAULT Emmanuel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
furie, impetuozitate, Înscrise toate În Ființă, și se apleacă asupra ei chiar mai Înainte de scandalul morții lui Socrate, pentru că Heraclit din Efes (sfârșitul secolului al VI-lea Î.Hr.) concepe Ființa ca fiind animată de focul conflictului (polemos). Regăsim În Fenomenologia spiritului a lui Hegel (1807), apoi În marxism și la reprezentanții Școlii de la Frankfurt, ideea unei violențe ce sălășluiește În inima Ființei, concepută ca incluzând negativitate și contradicție, cu sau fără reconcilierea finală Într-un Absolut. Pentru Karl Marx, o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sociologică, avînd ca obiectiv analiza conversațională, realizată sub forma unui studiu al interacțiunii verbale, privite ca proces de coordonare a acțiunilor și ca realizare practică. Orientată diferit în raport cu tradiția sociologică și cu sociolingvistica, etnometodologia a preluat idei din curente precum fenomenologia socială și interacționismul simbolic (și acestea de origine americană) pentru a propune o abordare dinamică sub aspect social, care acordă un loc central punctului de vedere al participanților la interacțiune (actorilor), observați în viața lor cotidiană și aflați într-o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dar acest cercetător nu demonstrează nici prin clasificări și nici prin menționarea de situații, necesitatea metodologică a acestei noțiuni. V. gen de discurs, poziționare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN IPSEITATE. Termenul ipseitate este folosit în filozofia persoanei, în scolastică și în fenomenologie, unde desemnează diferența individualizatoare, unicitatea identității și a deferenței în raport cu alții. De aici, termenul a fost preluat de hermeneutica narativității, unde s-a constat că dialectica identității narative și a ipseității reprezintă una dintre aplicațiile dialecticii dintre lumea povestirii și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
determinate de autorii acestei lucrări ca avînd trei surse de bază: 1) analizele gramaticale concepute de G. Guillaume, ce vizează o concepere dinamică a proceselor lingvistice, dar care sînt orientate într-un cadru realist, 2) abordarea filozofică a practicii de către fenomenologie și analiza de către dialectica marxistă a proceselor de producție, 3) accepțiunea dată de psihanaliză subiectului discursului. De la primul din aceste curente, au fost reținute, pe lîngă propunerile particulare (precum cele privind analiza determinanților sau tipurile verbale), o problematică ce favorizează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În știința actuală, conceptul "limbă" se definește prin raportare la "vorbire", așa cum a conceput, la începutul secolului al XX-lea, Ferdinand de Saussure manifestarea limbajului ca facultate umană. De fapt, înaintea acestui lingvist, filozoful G. W. F. Hegel (în tratatul Fenomenologia spiritului) folosește formularea "vorbirea și sistemul ei limba", ceea ce indică intuirea limbii ca o organizare sub forma unui sistem, organizare ce permite realizarea vorbirii în comunicare. Ulterior, Wilhelm von Humboldt a considerat limba ca fiind totalitatea vorbirilor, în măsura în care ea este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Robert, Paris, 1978. Ricoeur, Paul, Le conflit des interprétation. Essais d'herméneutique I, Le Seuil, Paris, 1969 (trad. rom. Eseuri de hermeneutică, Humanitas, București, 1995). Ricoeur, Paul, A L'école de la phénoménologie, J. Vrin, Paris, 1998 (trad. rom. La școala fenomenologiei, Humanitas, București, 2007. Ricoeur, Paul, La métaphore vive, Le Seuil, Paris, 1975 (trad. rom. Metafora vie, Editura Univers, București, 1984). Ricoeur, Paul, Du texte à l'action. Essais d'hermeneutique II, Le Seuil, Paris 1986. Rieffel, Rémy, Sociologie des médias
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Chomsky după 1950. Bernhard BOLZANO (1781-1848), matematician, logician, teolog și filozof ceh de origine italiană, cu studii la Universitatea din Praga, recunoscut pentru teoria științei ale cărei baze le fixează în lucrarea Wissenschaftslehre, apărută în 1837, lucrare ce a influențat fenomenologia și filozofia limbajului promovate de succesori. Scrieri: Wissenschaftslehre, 4 vol., ed. W. Schultz, Leipzig, I-II 1929, III 1980, IV 1931; Bolzano's Gesamtausgabe, ed. Jan Berg, vol. 11-14 (1985-2000). Gui BONSIEPE (n. 1934), specialist german în design industrial, formulează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
german, reprezentant de seamă al filozofiei clasice germane, întemeind o logică a mișcării și atribuind dialecticii cuprinderea legilor dezvoltării gîndirii și realității. Idei în legătură cu relațiile limbă-vorbire, limbă-comunicare, limbă-realitate, limbă-gîndire se întîlnesc în lucrări precum: Phänomenologie des Geistes, 1807 (trad. rom. Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, 1965); Wissenshaft der Logik, 1812-1816 (trad. rom. Știința logicii, Editura Academiei, București, 1966); Enzyklopädie der philosophischen Wissenschaften im Grundrisse. Dritter Teil, Philosophie des Geistes, 1817 (trad. rom. Enciclopedia științelor filozofice. Filozofia spiritului, Editura Academiei, București, 1966
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Band 1, Prolegomena zur reinen Logik, Niemeyer, Halle, 1913 (ediția I, 1900); Logische Untersuchungen. Zweiter Teil: Untersuchungen zur Phänomenologie und Theorie der Erkenntnis. Niemeyer, Halle, 1901 (trad. rom. Cercetări logice, Humanitas, București: I. Prolegomene la logica pură, 2007; Cercetări asupra fenomenologiei și teoriei cunoașterii, II/1, 2009, II/ 2, 2012, II, 3, 2013); Philosophie als strenge Wissenschaft, 1911; Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie. Erstes Buch: Allgemeine Einführung in die reine Phänomenologie, Max Niemeyer Verlag, Halle (Saale), 1913 (trad
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2009, II/ 2, 2012, II, 3, 2013); Philosophie als strenge Wissenschaft, 1911; Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie. Erstes Buch: Allgemeine Einführung in die reine Phänomenologie, Max Niemeyer Verlag, Halle (Saale), 1913 (trad. rom. Idei privitoare la o fenomenologie pură. Cartea întîi: Introducere generală în fenomenologia pură, Humanitas, București, 2011); Vorlesungen zur Phänomenologie des inneren Zeitbewusstseins, Niemeyer, Halle, 1928; Formale und transzendentale Logik. Versuch einer Kritik der logischen Vernunft, Niemeyer, Halle, 1929; Nachwort zu meinen "Ideen zu einer reinen
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Philosophie als strenge Wissenschaft, 1911; Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie. Erstes Buch: Allgemeine Einführung in die reine Phänomenologie, Max Niemeyer Verlag, Halle (Saale), 1913 (trad. rom. Idei privitoare la o fenomenologie pură. Cartea întîi: Introducere generală în fenomenologia pură, Humanitas, București, 2011); Vorlesungen zur Phänomenologie des inneren Zeitbewusstseins, Niemeyer, Halle, 1928; Formale und transzendentale Logik. Versuch einer Kritik der logischen Vernunft, Niemeyer, Halle, 1929; Nachwort zu meinen "Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie", Niemeyer, Halle, 1930
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]