2,253 matches
-
de-o noapte, cu zâmbetul ascuns în colțul gurii și piciorușu-i atârnând ștrengar, provocator, printre dantele... E mult mai curajoasă, în falduri de dantelă, e sclipitoare parcă ori, cel puțin, frumoasă, chiar de-ncearcă să-și ascundă intenția, dorința și fermecătoarea-i inițiativă pe care, oricum, n-o simți, convins că ești învingătorul. E chiar stăpână mult pe sine și te-amețește nu atâta cu privirea, cât cu... dantelăria! Dantelărie-n vorbă și-n privire, dantelărie-n așternut și pe pielea
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]
-
duc după el. Și m-am dus ca un copil supus și cuminte, crezând în culorile lui sclipinde. De-abia când l-am ajuns am văzut că-i un șarlatan, un golan deloc sentimental și extrem de banal. În loc de multele culori fermecătoare și-atragatoare, era doar un reflex de soare, răsturnat boem pe un val de mare ce lasă doar loc de... interpretare. RETROSPECTIV Timpul se strânge ca niciodată. Viețile noastre se-nvârt ca pe roata. Astăzi mai jos, mâine mai sus
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
Stă castelul singuratic oglindindu-se în lacuri/ Iar în fundul apei clare, doarme umbră lui de veacuri”, am respirat aerul în acceași atmosferă de magică reverie că cea din poezia „Somnoroase pasarele” unde imaginea lacului că o oglindă te cucerea prin fermecătoarea-i frumusețe, în timp ce „Peste-a nopții feerie/ Se ridică mândră luna” și aici „Totu-i vis și armonie”. Și multe vise am avut și noi atunci... În imediata apropiere, în partea dreaptă, era „ascunzătoarea” lui Mihai Viteazul, cum rămăsese în
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
cu adevărat dincolo de misterul aparent al patrimoniului muzical caracteristic câtorva cunoscute popoare ale lumii (și îi amintim aici pe greci, italieni, francezi, arabi, spanioli, cubanezi, germani ș.a., a căror esență muzicală a vibrat întotdeauna cu singularitate și căldură în glasul fermecător al Yolandei Gigliotti). Prospectarea propriei sale lăuntricități a fost întotdeauna condiția sine qua non a definirii complete ca interpret vocal a fermecătoarei DALIDA. Ea a căutat ca nimeni alta perfecțiunea în artă și în iubire, deși acest din urmă tărâm
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
arabi, spanioli, cubanezi, germani ș.a., a căror esență muzicală a vibrat întotdeauna cu singularitate și căldură în glasul fermecător al Yolandei Gigliotti). Prospectarea propriei sale lăuntricități a fost întotdeauna condiția sine qua non a definirii complete ca interpret vocal a fermecătoarei DALIDA. Ea a căutat ca nimeni alta perfecțiunea în artă și în iubire, deși acest din urmă tărâm atât de tainic al fibrei omenești a refuzat să i se dăruiască în mod total de-a lungul tumultuosului ei destin. Șirul
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
lăsat de regina Maria pe care l-a scris într-o zi de joi 29 iunie 1933, în reședința Tenha-Juvah. - Bravo! Ce frumos! Ai o bună memorie și talent înnăscut de ghid turistic. Nu ți-a scăpat aproape nimic. - Vizitând fermecătorul castel de la Balcik și grădina botanică din jurul său, care coboară în terase până pe plajă, veți înțelege de ce regina l-a îndrăgit atât de mult. “Spațiul cel mai mirific din domeniul de la Balcik este Grădina divină, pe care turcii o numeau
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
Vise-au început să doară, Risipindu-se-n povești. Dăltuită-ntr-o privire, Din adâncuri de-nceput, M-ai legat cu mii de fire, Ascunzându-mă-n sărut. Și în șoapta ca o boare Lunecoasă și fierbinte, M-ai uitat fermecătoare, Știind, că nu pot fi cuminte. Ca și timpul...dezgolită, Mă provoci ispititoare Și mi-te oferi...iubită, Deschizându-mi-te...floare. Lăngă tine...nopți de-a rândul, Într-un pat de flacări plin, Înțeles-am că doar gândul, Pentru
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
și de traista ciobanului, smălțuit cu flori de mușețel care înmiresma atmosfera. Era pe la cinci după-amiază, când, din înaltul cerului, soarele cobora pe cărarea spre apus. Cred că se oprise și el să privească uimit călușarii din drum. Pentru că...erau fermecători! Purtau cămășile înflorate, cu râuri de cusături fine aurii și argintii, pe la gulere, pe umeri, la mâneci și poale. La brâu, încinși cu bete roșii, pe piept cu două diagonale, tot roșii, brodate cu trandafiri din mărgele. Pe cap purtau
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
odihnă pe malul lacului Cinciș, la o cabană-hotel foarte primitoare, cu cina la ,,restaurant” spre satisfacția Cristinei, de fapt ,,Kitty”, cum semna ea când a învățat s-o facă. Priveliștea nocturnă a lacului în lumina lunii și a reflectoarelor era fermecătoare. Atunci am priceput că va hoinări ca și mine, și nu m-am înșelat. Emilia Țuțuianu: Mărturisește-ne câte ceva despre fiica ta Cristina. A moștenit și ea dorul de ducă al tatălui? Boris David: Este o călătoare neobosită, înarmată cu
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
nefericite. Fără bârfă nu ar exista femei frumoase. Inima unei femei nu de de vânzare. Ori o cucerești, ori o furi. O femeie frumoasă este un desert apetisant. O femeie frumoasă și inteligentă este meniul complet. Femeia este precum poezia: fermecătoare, sensibilă, frumoasă, magică. Singura diferență: poezia o poți învața pe de rost, femeia, ba! O femeie frumoasă nu este neapărat și o femeie elegantă, dar o femeie elegantă este întotdeauna o femeie frumoasă. Fiecare femeie își dorește să fie tratată
FEMEIA de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377973_a_379302]
-
1269 din 22 iunie 2014. Doar să-ți apleci urechea și țărmurile-ți vor spune despre orizonturi de vitejie, ca o fantomă cu toate pânzele sus. Pe-o mare nefiresc de albastră cu valuri te cheamă, îți cântă, șoptesc povești fermecătoare, incantații magice neînțelese. Departe, gene purpurii de văzduh, trombe de flăcări spre orizontul altor lumi, talgere cu nard, tămâie și mir, fumegau înmiresmat sub torțe de smoală. Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre, pe-un cer de ametiste cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
săbii și amulete stranii, măști ... Citește mai mult Doar să-ți apleci urecheași țărmurile-ți vor spunedespre orizonturi de vitejie,ca o fantomă cu toate pânzele sus.Pe-o mare nefiresc de albastrăcu valuri te cheamă, îți cântă,șoptesc povești fermecătoare,incantații magice neînțelese.Departe,gene purpurii de văzduh,trombe de flăcărispre orizontul altor lumi,talgere cu nard, tămâie și mir,fumegau înmiresmatsub torțe de smoală.Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre,pe-un cer de ametistecu țipete răgușitede păsări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
pe axele timpului și spațiului, înainte și înapoi. Abundă metaforele extraordinare, dramatice, combinațiile stilistice învăluite în misterul existenței, surprinzând, ca în poezia ”Insomnie” unde persoana ”își duce viața pe umeri/ca pe o cicatrice”. Și o spune, cu zâmbetul său fermecător, de te face să-i intri în joc, chiar dacă, mai mereu viața este văzută ca un popas în valea morții. Este o veritabilă poezie modernă, cu versuri pretându-se la tot felul de interpretări. Moartea este anularea timpului, desenul destinului
SPIRITULUI ÎN CARE VĂ POFTEŞTE CRISTINA EMANUELA DASCĂLU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376492_a_377821]
-
chema: „Vino, hai vino! ”. Înaintă mirat, pe urmele glasului fetei, „Vino, hai vino! ”, pe aleea ce ducea spre fântâna din care se răcorea încă de mic. Aplecându-se, în oglinda ei se reflecta chipul melancolic al unei fete de o fermecătoare inocență, luminat de razele lunii. La vederea lui schiță un zâmbet: - Ai venit! Sunt eoni de timp, prin timp, de când te caut. Nu-ți fie teamă, hai cu mine, hai vino! Vino în Orașul Solar, Heliopolis, pășește aici, ai să
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
unde ei au făcut dragoste pentru prima dată. Amuțisem ascultând ce spunea această eroină de basm scandinav și începeam să simțim că am avut șansa de a întâlni o legendă a dragostei ce încă înnobilează țărmurile Balticei cu pașii ei fermecători. Dacă vreți, putem merge să vedem cum arată un loc sfânt al iubirii, ne a invitat ea șăgalnic zâmbind. Și a început să ne conducă printre florile ei pe o alee de prundiș alb, ca de marmură, pe care călcam
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
pe artista Natalia Guberna descoperă în interiorul său gânduri pe care le-a avut tot timpul dar nu știa de ele! Mult din izvorul iubirii care i se dă omului este întors chiar de el spre pierzare. Trebuie, oare, ca artiștii fermecători care au mers cândva în fața pasului muzicii ușoare românești, ca steaua înaintea magilor, să ne oprească pe stradă și să ne întrebe dacă ne aducem aminte de ei? Este după socotința fiecăruia să înțeleagă că înaintea muzicii ușoare de azi
NATALIA GUBERNA. NUMAI O INIMĂ CARE NU A RĂNIT NICIODATĂ ŞI A IUBIT MEREU...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376732_a_378061]
-
cu ea, așa cum, dacă mi s-ar fi întâmplat mie, aș fi fost mai sărac azi cu o sărbătoare sufletească. Spectacolul muzical a trecut printr-o eclipsă mai lungă decât răbdarea! Și-ar fi deja timpul să revenim la muzica fermecătoare pe care Natalia Guberna și generația sa au cântat-o cândva, într-atât de fericit! Acele cântece deschideau inimile la citirile în iubirile inimilor și ochii la privitul în soarele frumuseții! „O iubire mi-a bătut la geam”, „Sub un
NATALIA GUBERNA. NUMAI O INIMĂ CARE NU A RĂNIT NICIODATĂ ŞI A IUBIT MEREU...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376732_a_378061]
-
aerului marin. Costumele (Franca Squarciapiano) sunt superbe, din materiale strălucitoare și cu croieli adaptate epocii. Punctul de atracție al spectacolului îl constituie interpreții principali, soprana Aurelia Florian (Magda) și tenorul Marius Brenciu (poetul Prunier), spre mândria noastră amândoi români, amândoi fermecători, dezinvolți, eleganți, interpretându-și partiturile fără reproș, ea, frumoasă și delicată ca prezență, cu o voce excepțional nuanțată, iar el e natural, romantic, interiorizat, frazând perfect. Am urmărit mimica Aureliei Florian care trece de la reverie și duioșie, la dragostea adevărată
PREMIERĂ LA OPERA ISRAELIANĂ DIN TEL AVIV AURELIA FLORIAN ŞI MARIUS BRENCIU ÎN OPERA „LA RONDINE” DE GIACOMO PUCCINI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375154_a_376483]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CULIȚĂ ȘI GĂINA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1664 din 22 iulie 2015 Toate Articolele Autorului CULIȚĂ ȘI GĂINA „Cum se simte o găină Când, scrutând bolta senină, În magic apus de soare, În toamna fermecătoare, Vede păsări călătoare Zburând grabnic spre hotare? De ce-a renunțat să zboare? Pentru-o mână de mâncare? Ce e mai măreț ca zborul? Cu ce să compari fiorul De-a te-apropia de soare, Să ai totul la picioare
CULIŢĂ ŞI GĂINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372619_a_373948]
-
și bucle... Nu de mult am asistat la un spectacol cu fluturi albi în liniștea unei amieze. Era o apariție spontană, o vedenie suavă, acest grup fantomatic, aburos, care își modifica forma în direcții pe care nu le puteai ghici. Fermecătoare scenografia în al cărei final, micii dansatori s-au risipit la fel de misterios cum s-au ivit. Între filele unei cărți poți dispărea aidoma, poți deveni un soi de fluture care trăiește intens, prin zbor, cromatică și finețe, din poezie în
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
cititorului îl reprezină imaginea Anei, un nume predestinat, de data aceasta fiind vorba de Ana cea zidită în sufletul poetului. De câte ori a construit poetul o mânăstire pe pământul trăirilor, de câte ori a dat fuga la el Ana lui cea înnebunitor de fermecătoare este lesne de înțeles din poezia dedicată memoriei acesteia: puținul din adolescentul din mine a rămas acolo: cuceritor și rezistibil zâmbetu-i/ explodat de sub priviri îmi încătușa vederea/ simțeam un fel de căldură tăioasă/ până la os. Revenirea la golul sufletesc se
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
croiește drum către ruină, tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă, întinderilor cerești vrea să li se plângă... Cred că...izvorul înserării va oglindi-n ape line, suspinele senine vor croi cândva al meu nume, ca să tulbure liniștea orelor calde cu zâmbet fermecător, s-aprindă dorința cu gura-i flămândă de amor... Referință Bibliografică: CREZUL MEU / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1465, Anul V, 04 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Irina Bbota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CREZUL MEU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/372777_a_374106]
-
al tronului său. Uralele inundară salonul, apoi se propagară în curte și de acolo în depărtări, lovindu-se în ecouri de pereții stâncoși ai munților. În aplauzele tuturor, Prințesa și Prințul Paloș avură onoarea să înceapă primul dans în acordurile fermecătoare ale muzicii. Alături, Contele și Contesa pluteau într-un vals fără să atingă podeaua, ca adevărați stăpâni ai unei împărății fără hotare. În cele din urmă, în zori, "Stăpânii" se întoarseră în grabă la castelul din Carpați. Timpul trecea și
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
o definesc pe Florina Sanda Cojocaru ca fiind o poetă sensibilă, cu o imaginație uimitoare. Este o poetă a iubirii care-și cântă trăirile în acorduri tainice și pătrunzătoare, care valsează cu timpul în decoruri impresionante, conturând trăiri și tablouri fermecătoare. Referință Bibliografică: Florina Sanda Cojocaru, o poveste de suflet / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1746, Anul V, 12 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
FLORINA SANDA COJOCARU, O POVESTE DE SUFLET de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373166_a_374495]
-
face, recunoaște și mărturisește ceea ce gândește și anume la regenerarea spiritului românesc, resuscitând și îmaginația-i bogată, spirit curat și curățat de intemperiile și vicisitudinilor istoriei recente, la care face atâtea trimiteri și referințe. Dan Puric, ca persoană, este captivant și fermecător, ca vorbitor în public este fascinant, ca actor sau regizor este original și inspirit, ca pedagog este model elastic. El însuși este un model și un exemplu pentru ceea ce aspiră și năzuiește să devenim toți, adică să ne primenim, revenindu
DAN PURIC – O ÎNTRUCHIPARE A PROVIDENŢEI DIVINE ÎN MINŢILE ŞI SUFLETELE OAMENILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372138_a_373467]