1,559 matches
-
cărți un sul de pergament într-o stare precară; cuprindea Anecdota de Procopius din Cezareea, scrieri pe care, neputând să-mi permit să le cumpăr, le copiasem în întregime la biblioteca din Aquileia. Rotari, mi-am dat perfect seama, era fermecat de istorie, și, dacă el voia să-i vorbesc despre femei, aveam să-i fac pe plac amestecând cele două lucruri. În timp ce căutam capitolul nouă, l-am întrebat: - Știi cine e Iustinian? A clătinat din cap că nu. - A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
marginea drumului. Fusese tocmai la Braniște, dincolo de pădure, să ducă un ied la niște rude mai sărace ale spătarului. Acum se întorcea la curte, unde îl așteptau alte treburi. Se rezemase de scoarța uscată și tare a copacului și își fermeca inima cu un fluier mic. Se gândea la Ghighina, fata spătarului Gongea. Nu se gândea la ea ca la o iubită, ci, așa, ca la o ființă frumoasă către care îndrăznise să ridice ochii. Pampu era argat de curte, dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de tare. Nu aveam de gând să spun nimănui despre această pădure. Imaginațivă ce ar face oamenii unei asemenea păduri. Ar distruge-o cu totul! Nu puteam să las asta să se întâmple. Iarba era atât de argintie încât te fermeca. Săgețile de foc făceau să ardă frunzele copacilor, iar aerul era atât de proaspăt. Totul era extraordinar! Mi-am continuat drumul prin pădurea aceea fermecată. Animalele erau atât de prietenoase, chiar și lupii se comportau ca niște cățeluși în preajma mea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acum. Oare am intrat într-un loc uitat de demult în care oamenii și animalele conviețuiesc? Oare e posibil? Câți ani ai? m-a întrebat el. Am 18 ani. Iar tu? Eu am 23 de ani. Ținutul lui Edmund era fermecat. Oamenii erau atât de politicoși și totul era complet diferit de ce am experimentat în viața de zi cu zi. Oamenii erau atât de formali cu Edmund, încât mi-am dat seama că Edmund nu era doar un tânăr. Ela, nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
armată de balauri să construiască un palat identic cu cel al împăratului. În trei zile, a fost terminat, doar că ferestrele și ușile erau vizibile doar pentru ochii viețuitoarelor magice, iar lacătele de la uși puteau fi descuiate cu o baghetă fermecată pe care zmeul o ținea tot timpul asupra sa. În acel timp împăratul și soția sa au devenit cei mai triști oameni de pe fața pământului și au promis celui care le va salva fiica întreaga împărăție și pe Stela de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Puzderii de stele și steluțe atârnă gingaș pe ramurile verzi. Globuri de cristal, ghirlande colorate parcă toate îmi îndulcesc viața. Vârful în fiecare an este împodobit cu un înger, un înger superb cu câțiva crini in mâna. Întotdeauna m-a fermecat, poate cu lacrimile sale precum o perla, sau cu zâmbetul său unic. Și Paștele este o sărbătoare prețuita. Ea este caracterizată prin prospețime și înviere. La biserică mii de oameni aprind lumânări ce dansează feeric. Se aduc ouă roșii și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și o mângâiere din partea, ei toată supărarea și durerea dispărea de parcă nici n-aș fi simțit-o. Iubirea ei neprețuită este ca un tablou ce merită să fie pus în ramă și expus publicului,cu siguranță toata lumea ar fi fermecată de frumusețea acesteia. Mama este o floare sfântă care îmi este înger păzitor, dar mai presus de toate îmi este și prietenă. Este o carte de povești ce îmi dezvăluia ce este bine și ce este rău, ce este drept
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se ascundă de privirea vigilentă a periuței, tot nu au reușit. Muncitoare ca o albină, a insistat, a reușit să se lupte cu tartrul și placa dentară. Deși era cea mai simplă, modesta periuță, ea nu era una obișnuită, fiind fermecată. Cum se atingea de dintele cariat, după ce se dădea de trei ori peste cap, reușea să-l vindece. Ca din senin apărea plomba salvatoare. Această periuță avea puteri miraculoase. După ce a avut grijă de dantura micuțului, celelalte surate au fost
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
reiese că eu nu știu ce fac. Frumos! Niciodată nu m‑am simțit mai deplasat ca atunci când am stat Împreună În biroul ofițerului stării civile ca să ne căsătorim. Un fost coleg de școală al meu, pe care‑l invitasem la nuntă, era fermecat de Vela. În timp ce ofițerul stării civile Își răsfoia hârtiile, vechiul meu prieten Îmi murmura În ureche: - Chiar dacă n‑o să țină decât șase luni, chiar dacă nu ține decât o lună, și tot merită - cu așa niște sâni, cu așa niște șolduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a inspirat ospitalitatea moldovenilor, plini de căldură și de puritate de la Popricani, spre scânteia Bucovinei, de la Putna, unde am redescoperit farmecul încondeierii ouălor. Și cum omul sfințește locul și lasă îngăduință de plecăciune, în cele din urmă, ne-am lăsat fermecați de împodobirea lăcașului nostru drag și am făcut să pătrundă culoarea soarelui prin vitraliile celor trei etaje ale școlii. Apoi am lucrat la panourile unde am reprezentat zborul de fluturi, florile de câmp și zumzetul gâzelor, misterul eminescian și al
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
jucându-se cu o bucată de cârnat, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât nu reușesc să înțeleg de ce a vrut să se însoare cu mine. Mi se pare o chestie absolut ciudată. Pentru mine a fost simplu - eram fermecată de el și-mi doream un copil. Și credeam că și el își dorea unul - el a zis că-și dorește și c-o să ne dedice tot restul vieții. Dar s-a dovedit că, de fapt, avea alte priorități. Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să pun Întrebări. A urmat apoi o Îndelungată gimnastică Între podea și poziția drepți, care se declanșa ritmic, la momente numai de tata, de Veta și de cei lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălĂituri ale unui cor fermecat de babe, precum și cu niște cuvinte molfăite de preotul care era Într-un continuu du-te-vino Între altar și naos, experiența ritualului bisericesc m-a lăsat și mai nedumerită ca până atunci. Nu am Înțeles nimic și nu am simțit absolut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să pun întrebări. A urmat apoi o îndelungată gimnastică între podea și poziția drepți, care se declanșa ritmic, la momente numai de tata, de Veta și de cei lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălăituri ale unui cor fermecat de babe, precum și cu niște cuvinte molfăite de preotul care era într-un continuu du-te-vino între altar și naos, experiența ritualului bisericesc m-a lăsat și mai nedumerită ca până atunci. Nu am înțeles nimic și nu am simțit absolut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dorit a fi o grădină zoologică. Nu știu dacă mai sunt lei sau urși în ea..., dar putem verifica... Marian Malciu - A, nu, nu! Nu doresc... Continuă! Ai o memorie de elefant și povestești așa de frumos, încât m-ai fermecat. Nu glumesc! adăugă ea, imediat ce observă stinghereala instalată pe chipul lui Eugen. - Ei bine, parcul, în cele mai bune zile ale sale, se întindea pe aproape o sută de hectare și a devenit unul din cele mai întinse spații de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu rezultate precise) în materialitatea faptică, schematizată, esențializată până la caricatură - o caricatură încă romantică. Enigma Otiliei nu te angajează afectiv, nu te absoarbe într-o altă realitate, care să anuleze pe a ta proprie, ci te atrage, te amuză, te farmecă, te subjugă estetic, îți dă o plăcere pur intelectuală, gratuită, ludică, joc din ce în ce mai plictisitor, mai steril, când e reluat. Comicului tehnic al romanului adăugîndu-i-se comicul propriu al eroilor: toți sunt personaje de comedie caragialescă, având ticurile, resorturile mecanice ale eroilor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și scărpina de zor rufăria. - ...Habar n-am. Ție ți se pare dilie? - Îhî. - Păi... Dacă ar fi fost și dilie, nu ne-ar mai fi desfermecat ea... Pentru că ea ne-a desfermecat, când a fost atunci de ne-a fermecat Omoroaica... Lângă mine - își modulă tulburat îndelungata relatare Gabi cel Norocos - la fostul etaj întîi, necunoscuta adăposti cubul de chihlimbar într-unul din buzunare. Paradoxal, filtrul măsliniu al buzunarului, în loc să-i domolească cubului pâlpâirea, nu făcu decât să-i stingă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prieteniei. Nu mai avea nicio replică : - Îl oprim! Îl va chema Tamba! Decizia fusese luată și botezat ad-hoc. Tocmai pe timpul acela rula la TV serialul preferat Tarzan și printre personajele iubite de mulți era maimuțica Tamba, însă motanul fiind fermecat n-a avut nicio reacție de împotrivire sau obiecție la auzul poreclei feminine și a adoptat acest supranume imediat. El va fi prietenul și confidentul lui Stani. Nu trebuiau să-și vorbească, doar își amestecau gândurile și mai făcea o
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
îngheța pielea. Popa Metru iar se apleca asupra ei: - Ia mai spune... - Spun, părinte. - De curățit, te cureți? - Mă curăț. - Îți speli trupul? - Mi-l spăl. - Așa să faci pentru sănătatea ta, că Domnului îi place curățenia și blândețea. Da farmece faci? O dată înlemnea baba. - Părinte, ce să zic? Mai dau câteodată în plumb la vreo neisprăvită, descânt cu cărbuni, arunc răul pe câini, mai scot cîte-un junghi... - De dat în cărți, dai? -Dau. - Să nu mai dai și să asculți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
simți însă insuficiența tuturor formelor de viață, când te satisface numai ceea ce e deviat, crescut paradoxal și dezvoltat exagerat, ce mai poți găsi într-o singură femeie? Schimbând multe, dacă ți se refuză surprize psihologice este imposibil să nu te farmece jocul de fizionomii, diversitatea de expresie și să nu te pasioneze căutarea unui mister psihologic pe care nu-l găsești totuși niciodată, fiindcă nu există. Sensibilitatea feminină e prea periferică și prea receptivă pentru a avea resursele inepuizabile ale unui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și mirositoare, îi gâdila corpul, s-aruncă în lacul limpede ca lacrima, a cărui apă o făcea mai să adoarmă, fugea apoi prin dumbrava de portocale, gonită de fluturi și albine... Era nebună, ca un copil rătăcit într-o grădină fermecată de basme. În urmă, văzând că soarele se-nclinase, ea se întoarse pe calea pe care venise, dar care fu spaima ei când nu văzu nici o ieșire. Ce sa facă? Cu gândul că s-a rătăcit își mai primblă ochii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
caldă corpul ei, s-aruncă în lacul limpede ca lacrima, a cărui apă caldă o făcea mai să adoarmă, fugea apoi prin dumbrava de portocali, gonită de fluturi și de albine... Era nebună ca un copil rătăcit într-o grădină fermecată de basme. În urmă, văzând că soarele se-nclinase, încît în acea insulă ferice începuse a-nnopta, ea se reîntoarse pe calea pe care venise, dar care fu spaima ei când nu văzu nici o ieșire... Ce să facă? Cu gândul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care, mirositoare, îi gâdila corpul, s-aruncă în lacul limpede ca lacrima, a cărui apă o făcea mai să adoarmă, fugea apoi prin dumbrava de portocale, gonită de fluturi și albine... Era nebună, ca un copil, rătăcind într-o grădină fermecată de basme. În urmă, văzând că soarele se înclinase, ea se întoarse pe calea pe care venise, dar care fu spaima ei când nu văzu nici o ieșire. Ce să fac? Cu gândul că s-a rătăcit, își mai primblă ochii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mirositoare, îi gâdila corpul, s-arunca, în lacul limpede ca lacrima, a cărui apă o făcea mai să adoarmă, fugea apoi prin dumbrava de portocale, gonită de fluturi și albine... Era nebună, ca un copil rătăcit [rătăcind] într-o grădină fermecată de basme. În urmă, văzând că soarele se-nclinase, ea se întoarse pe calea pe care venise, dar care fu spaima ei când nu văzu nici o ieșire. Ce să facă? Cu gândul ca, s-a rătăcit, își mai primblă ochii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
propusesem să-nmărmuresc figura sa cea frumoasă în vro novelă a mea, a[m ] căutat negreșit să fac cu el o cunoștință mai de aproape. L-am văzut în urmă de mai multe ori și, fiindcă o atracțiune instinctivă mă fermeca înspre el, de aceea i-am propus să mă viziteze. Căpătasem în el un amic, care nu mă vizita decât ca să mă certe, care nu se purta decât în [haine] negre, care râdea zile întregi cu un râs de netot
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mea, ș-apoi, zi tot frumoasă rămâi de când te știu, pui de pasere ce ești, se-ndreptă Rufa cătră țigancă, vine vara, vina iarna, vine primăvara ș-apoi iar vara, și Maria tot aceea - ian * spune-mi tu, prin ce farmece rămâi tot așa cum ai fost cu douăzeci de ani? Iaca, eu îs moșneag acum... - D-apoi că nici nu-s așa mare de ani cum socoți, zise Maria râzând, ș-apoi nici n-ai de ce te mira atâta, boierule, eu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]