1,443 matches
-
această înșiruire pe cât de veridică pe atât de incredibilă a avatarurilor lui Koestler. Un „sceptic"? Nu mi se pare a fi o etichetă potrivită pentru omul care afirma despre sine că suferă de „absolutită" și s-a dedicat neîntrerupt cu fervoare, cauzelor în care credea. Alta era problema lui: fanatismul lui a fost de neclintit, a fost cu adevărat absolut și absolutizant, dar cauzele, pârdalnicele, se schimbau mereu, cel mai adesea în contrariul lor. Cu alte cuvinte, Arthur Koestler a fost
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
pune în față un alt eseu masiv, intitulat Dostoievski - Nietzsche. Elogiul suferinței este scris în maniera tipică ei și nu numai, a artei inderdisciplinare, în care s-au exersat la noi, în secolul trecut, nume ca Steinhardt sau Alecu Paleologu. Fervoarea cu care e scris acesta, lărgirea neobișnuită a referințelor, zonele culturale ample, „măturate” de autoare, ca și temele sau supratema enunțată, ne fac încă o dată curioși să ducem acest „experiment” scriptic până la capăt. Aș putea adăuga - până la ultimele consecințe. Deoarece
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
atunci ezitam, din acel moment soarta cărții e pecetluită - n-am s-o citesc niciodată! Din câte-am observat, cei mai dornici să-și nemurească figura sunt poeții și criticii. La poeți, categoriile dominante sunt fie blonda vaporoasă, sugerând inocența, fervoarea cvasi-religioasă și inaccesibilitatea marmoreeană, fie frumusețea "gotică", de vampă ce promite milioane de tehnici ale seducției de-a căror existență, te asigură privirea ademenitoare, nici măcar n-ai auzit. La critici, prim-planul e ocupat de profesorul de provincie între două
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
de lângă Dacia, unde sunt oameni care nu trăiesc decât din vânătoare și urmăresc fiarele să le ucidă”. Importanța acordată în lumea arabă retoricii, limbajului șlefuit, reprezintă pentru Llull o descoperire pe care își propune să o adapteze pentru a crește „fervoarea și devoțiunea sihaștrilor”. Momentul împlinirii misiunii stă în compunerea de către Blaquerna a unei mistic-poetice Cărți despre iubitor și despre iubit - conținând referiri explicite la sufii cu iubire pasionată de Dumnezeu: „Aceștia spun parabole despre dragoste și sentințe scurte care transmit
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
la „limba păsărilor” (sintagmă coranică preluată de sufii contemporani cu Llull, între care Farid ad-Din Attar), la sărăcie (în mistica sufi, sărăcia, faqr, e o atitudine pozitivă, de indiferență față de orice altceva decât Dumnezeu) etc. Desigur însă că Llull înlocuiește fervoarea monoteismului „pur” cu aceea a adorării Treimii și a Sfintei Fecioare. Toate aceste apropieri teologice conferă cărții o extrem de actuală interculturalitate. Dar mai presus de aceasta, stilul îmbinând - după moda vremii - poezia, dialogul, proza rimată și ritmată face din romanç-ul
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
este că punctul meu de vedere în legătură cu neinvitarea dlui Băsescu este unul foarte simplu și clar. Nu vrem și nu aș vrea să îl punem pe dl președinte într-o situație penibilă, având în vedere că domnia sa a militat cu fervoare pentru transformarea sistemului bicameral din România într-un sistem unicameral, în care sigur că Senatul ar urma să dispară, iar noi acolo vom discuta despre tradiția Senatului, despre rolul Senatului în istorie, despre rolul Senatului în viitor. Așa încât am vrut
De Ce l-a interzis Tăriceanu pe Băsescu la Senat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/29565_a_30890]
-
și a unor interpreți wagnerieni reputabili ai momentlui). Din nefericire proiectele și ambițiile celor două doamne Wagner, în calitate de conducătoare ale Fundației Wagner, nu-și găsesc cea mai bună materializare în organizarea spectacolelor. Tendința de modernizare a teatrului wagnerian susținută cu fervoare de Katharina produce daune serioase operei lui Wagner, îndepărtând montările de stilistica și sensul filosofic al libretului al cărui autor este însuși compozitorul. La Bayretuh trebuie, însă, departajate două paliere importante ale participării ca spectator la actul teatral. Pe prim
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]
-
vorbește de asasinii cu acte în regulă, declarați ba prea bolnavi, ba prea utili noii puteri pentru a fi trimiși la pușcărie. Chițac și Stănculescu (unul cu "bulanul chimic", celălalt cu "ghipsul ideologic") își văd netulburați de reumatisme, cultivând cu fervoare tehnica găurilor de memorie. Ce să mai aștepți, când Dan Iosif a ajuns un simplu berbece politic, folosit de Ion Ilici pentru a-l contracara pe Năstase? Din erou al baricadei, Ioșca a îmbrăcat uniforma de plutonier al pichetelor de la
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
structura operei sale, cît și în raportarea acesteia la contextul literar-cultural în care se înscrie. Personajul său favorit e unul al deriziunii, moftangiul național, omul kitsch, la antipodul celui profund, cu tangență la absolut, al Luceafărului, cu o astfel de fervoare cultivat încît s-a produs impresia că ar reprezenta o față a scriitorului însuși. Dar poate fi redus autorul Nopții furtunoase la asemenea trăsături intrate deja în circuitul locurilor comune? Nu cumva există și un revers al deprecierii comice, al
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
vechilor greci sau egipteni, ale culturilor și civilizațiilor fel de fel au devenit accesibile. Firesc, fără caznă. Fără să bată toba, obicei utilizat cu predilecție de noi, el făcea o sumedenie de lucruri importante. Non-stop. El crea, construia cu aceeași fervoare ca întotdeauna. Cu aceeași intensitate a unei nebunii pătimașe. Cînd Luca era mai mic, în drumurile noastre cu mașina prin țară ascultam în neștire "Mica sirenă", un cd pe care povestea era citită, aproape alb, dacă vreți, de Florian Pittiș
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
ziua dansează ca o balerină cu un singur picior// este o seară cu iz de untură rîncedă/ îndărătul perdelelor îndărătul cuvintelor/ idealurile se contopesc cu fluidul televizorului/ visele au culoare incertă aspirațiile/ încap într-un singur intestin dimineața/ golit cu fervoare// este preludiul nopții identic nopții de ieri// vii sînt numai păsările nocturne se încrucișează/ stîrnind pudră de harfă/ peste geografia orașului ignobilă// vii sînt numai viitorii sinucigași singurii/ ce-și știu să-și prețuiască destinul// viu în această noapte este
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
Martin, "identificarea e momentană, metamorfoza e permanentă." Atras pînă la a-și primejdui zborul de flacăra cîte unei lămpi, fluturele rămîne nu mai puțin hoinarul infidel. Așa și criticul, salvat prin curiozitate. Ușor sîcîit și prea puțin în stare de fervori, Sainte-Beuve scrie cu aplicare (și cu aplecare) despre opere care-i convin, în care se găsește, nu în care se pierde. Aceeași dorință (ambiție?) de-a se (re)găsi, fără a scăpa vreo clipă resortul de sub control a condiționat, în
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
din cînd în cînd prin valoarea lui simptomatică pentru sănătatea morală a grupurilor mari sau, uneori, chiar mai mult decît atît, prin calitatea sa de diagnostic al unei subtile maladii colective. Atunci cînd arta mai obosește sub povara utopiilor, cînd fervoarea aspirațiilor o istovesc și luminile absolutului îi veștejesc retina, ea se transformă subit dintr-un viguros exercițiu proiectiv într-o vehementă întreprindere reactivă. Transei mistice și vorbitului incantatoriu în limbi, li se substituie, fără prea multe regrete și cu precauții
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
care nu se lasă prins în nicio iubire, în nicio îndeletnicire, în nicio situație ca și cum acesta ar fi vrut să scape de toate determinările posibile, de toate angajările care definesc vârsta adultului, așa cum Truffaut însuși rămâne deoparte de angajamentele și fervorile politice în tonuri maoiste ale lui '68 dublate de curentele aflate la modă, structuralismul, semiotica, psihocritica etc., renunțând chiar să scrie la Cahiers du Cinema. La fel îl vedea pe Truffaut și prietenul său, avocatul Georges Kiejman, "oricare ar fi
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
am să te văd pentru că am nevoie de tine. Simpla idee ca fata aceea să nu-l mai vadă îl exaspera. Ce-i păsa lui de motivele Alejandrei? El dorea cu ardoare s-o vadă. - Mereu, mereu, spuse plin de fervoare. Ea zâmbi și-i răspunse: - Da, fiindcă ești așa am nevoie să te văd. Și Bruno se gândi că lui Martín i-ar mai trebui încă mulți ani pentru a desluși sensul acelor cuvinte vagi. Și își mai zise că
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
Gabriel Dimisianu Despre Caragiale și lumea lui, Ioana Pârvulescu a scris mult, dar nu la aspectul cantității vreau să mă refer, ci la faptul că tot ce a scris despre acest subiect este marcat de o specială fervoare. Nu doar cercetează „țara Miticilor”, ci se și proiectează în ea, se reproiectează, mai bine zis, revine în ea, o regăsește ca pe un tărâm familiar și chiar familial. De ce nu? Iată ce ne spune în eseul ei Lumea ca
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
chipul ușor ridat al lui Caragiale viu mă încântă”. Și din nou : „Îmi place să cred că port în gene, prin bunicul meu, amintirea lui Caragiale”. Un mesaj primit, așadar, prin transmitere ereditară, răsfrânt, ne dăm seama, în acea specială fervoare care marchează, cum spuneam, scrierile Ioanei Pârvulescu referitoare la Caragiale. Un legat spiritual, o afecțiune pentru Caragiale moștenită. În cartea de acum a Ioanei Pârvulescu subiectul este lumea caragialiană și „lumea ca ziar”. Sau: lumea din ziare și lumea lui
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
universitarilor care-și făceau ucenicia și chiar a criticilor profesioniști cu experiență îndelungată. - Evident, confruntarea cu alte literaturi a fost stimulatoare pentru literatura română. - Stimularea a fost creatoare și pentru mine și pentru publicul care căuta cărțile de la "Univers" cu fervoare, cărți care se dădeau plocon la doctori sau altora, cărți care se marșandau în diverse feluri, cărți care s-au impus în viața literară. După "Noul roman" și "Noua critică" a venit întinsul domeniu de proză latino-american care a durat
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
probleme"; "Nu te poți bizui pe nimeni și pe nimic"; De ce or fi tinerii ăștia inteligenți pătimași până la prostie?"; Cert e că trăiesc într-un penibil provizorat spiritual" etc. etc. Plimbări, cinematografe, cafenele, "zaiafeturi", dar și Biblioteca Fundațiilor, frecventată cu fervoare, loc de satisfacere a bulimiei lecturii ca și al întâlnirilor, proiectelor și bârfelor amicale. Citește enorm, eclectic - cum, de altfel, fac toți congenerii săi - iar observațiile îi devin din ce în ce mai pertinente. Nu numai când se referă la cărți, ci și la
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de mult)". Scrisoarea este interesantă și prin altceva. Ni-l arată pe Mircea Eliade preocupat de ceea ce se scria în acei ani în țară, de "poezia și proza românească mai nouă", preocupat cu fervoare, aș spune: "Ce bucurie, să poți primi, din senin, cărți românești pe care să le citești pe nerăsuflate și cu o continuă încântare!" Luase act cu mari satisfacții de existența unor scriitori ca Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Al. Ivasiuc, citise
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
high society care-i ia un interviu. Declarațiile sale ca și definițiile pe care le dă sunt modeste sub raportul conținutului ca să nu spunem de o banalitate crasă, însă nu cuvintele contează la Che, ci felul în care le spune, fervoarea discursului său și charisma pe care o emană personajul. Intrat sub luminile rampei, Che se prezintă ca un star, un personaj cu potențional dramatic, cinematografiabil în uniforma sa de guerrillero, însă din păcate, regizorul nu-și joacă cartea până la capăt
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
am folosit aici, circulă, în mare parte, pe net, așa că luăm o oarecare distanță față de ele și nici nu le girăm ca fiind autentice sută la sută. Când te apuci brusc de acest lucru, la 30 de ani, cu o fervoare ieșită din comun - pictează aproape un tablou pe zi și trăiește din vânzarea lor - , poți să-ți închipui, printr-o supraevaluare a eu-lui, că ești genial. Andra Ponomarenco, vă spunem din capul locului, are talent, are simțul culorii și în
Un caz de pictură virală by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5137_a_6462]
-
Brahms și Bartok. Studiază de mai bine de un deceniu în școli înalte din partea de Vest a continentului european. A dobândit o bună educație muzicală. Urmează a împlini datele unei comunicări în baza căreia zborul imaginației să anime cu sporită fervoare evenimentele discursului muzical. Marile evenimente ale începutului de aprilie, aici la Ateneu, sub cupola cea mare, au fost susținute de artiști de primă linie ai vieții muzicale franceze. Sunt muzicieni invitați prin strădania Institutului Francez, instituție de cultură ce probează
Evenimentele actuale ale stagiunii muzicale... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7437_a_8762]
-
este confruntat cu un paradox, cu o ficțiune sau cu o amintire în măsură să producă emoții, imaginația carentă a androizilor refuzînd speculațiile. De umanitate ține în primul rînd acest instinct de conservare, cele patru creaturi își apără "existența" cu fervoare, viața, chiar și condiționată genetic este o valoare superioară marketingului industrial. Ambiguitatea se reflectă poate cel mai bine în exemplarul cel mai reușit, "fiica" savantului Tyrell, un produs de laborator, care nu știe că este doar experimentul cel mai evoluat
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
piste ca și imposibile, ca, de pildă, liricitatea asumată (Cioran credea că are suflet de poet, ceea ce s-a dovedit o iluzie la acest posteminescian, pentru care, așa cum zice, „sunt prea închis pentru ca să pot spune tot ce simt“), altele din fervoarea elogierii inutilității, ca izvor al comprehensiunii, chit că refuzul efortului pentru tine însuți se traduce, sec, în ipoteza întreținerii de către alții, așadar în ipostaza de parazit. Atare vis nu ar avea cum să fie cognoscibil decât în Franța, unde, în
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]