KorAP: Find »[drukola/base=ficțional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...93 >

2,319 matches

Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460

care Moș Goriot se apucă dintr-o dată să deseneze cercuri în formă de pătrat. Literatura amalgamează neîncetat lumea reală și lumea posibilă: se interesează de personaje și de evenimente reale (Revoluția franceză e foarte prezentă în Moș Goriot), iar personajul ficțional este un individ care ar fi putut exista efectiv într-o altă ordine a lucrurilor 149. Alte teorii, pornind de la postulatul compatibilității dintre lumea reală și lumile ficționale, împing raționamentul și mai departe, susținând că se poate renunța cu totul

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
evenimente reale (Revoluția franceză e foarte prezentă în Moș Goriot), iar personajul ficțional este un individ care ar fi putut exista efectiv într-o altă ordine a lucrurilor 149. Alte teorii, pornind de la postulatul compatibilității dintre lumea reală și lumile ficționale, împing raționamentul și mai departe, susținând că se poate renunța cu totul la „asemănarea” dintre reprezentare și obiect, în numele unui izomorfism structural, fondat pe corespondențe biunivoce între sistemul reprezentativ și sfera reprezentată. Această poziție este tipică pentru teoriile cognitiviste, care

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
din covorul eudossian - sunt generate prin postularea unui posibil-în-fiecare-clipă, ci chiar pentru lumile imposibile, paradoxale, conflictuale. Cu alte cuvinte, pentru acele lumi populate cu cercuri pătrate și cavaleri inexistenți 155. În mod similar, Lubomir Doležel în lucrarea sa consacrată universurilor ficționale 156, se distanțează în egală măsură de teza referențialismului naiv (ca și de convenționalismul extrem), propunând un model mai cuprinzător, inspirat - ca și cel al lui Toma Pavel - din semantica lumilor posibile. Aspectul cel mai incitant al lucrării sale constă

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
între transgresiunile logico-semantice și cele pragmatice”161. Se conturează în felul acesta profilul unei lumi situate dincolo de capacitatea noastră de concepere, dar care ar putea exista într-o altă ordine a lucrurilor. La fel stau lucrurile în cazul migrației entităților ficționale de la un text la altul, fenomen analizat pe larg de Doležel în epilogul studiului său, consacrat tocmai „rescrierilor postmoderniste” (postmodernist rewrites). Ajungem astfel la un aspect crucial pentru demonstrația noastră, anume reevaluarea intertextualității, prin prisma transgresiunii granițelor ontologice. Doležel remarcă

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
crucial pentru demonstrația noastră, anume reevaluarea intertextualității, prin prisma transgresiunii granițelor ontologice. Doležel remarcă, pe bună dreptate, faptul că intertextualitatea a fost analizată în special din unghiul convențiilor textuale (ca fapt ce ține strict de textură). O semantică a lumilor ficționale nu se poate limita însă la discutarea acestor procedee discursive: textele de ficțiune comunică, de asemenea, la un nivel extensional, prin reluarea unor personaje și chiar a unor lumi ficționale deja construite de operele canonice („protolumi”, în terminologia autorului). Această

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
fapt ce ține strict de textură). O semantică a lumilor ficționale nu se poate limita însă la discutarea acestor procedee discursive: textele de ficțiune comunică, de asemenea, la un nivel extensional, prin reluarea unor personaje și chiar a unor lumi ficționale deja construite de operele canonice („protolumi”, în terminologia autorului). Această reluare se aseamănă cu alte tipuri de relații ce se stabilesc între texte, cu traducerea, spre exemplu, cu diferența, deloc neglijabilă, că în cazul rescrierilor reluarea poate fi însoțită de

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
Sufferings of Young Werther, de Ulrich Plenzdorf (1973), Wide Sargasso Sea, de Jean Rhys (1966) și Foe, de J. M. Coetzee (1986). Am putea concluziona, împingând mai departe raționamentul lui Doležel, că în multe situații - chiar în cazul poeziei - lumile ficționale se emancipează de textele care le-au consacrat și atunci nimic nu le împiedică - nici pe ele și nici entitățile pe care le conțin - să migreze de la un text la altul. Căci literatura în general, și mai cu seamă aceea

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
tipul celor de mai sus, într-o investigație care vizează cu precădere poezia actuală și mai cu seamă acel segment al său care, nu de puține ori, recurge la procedee și convenții considerate multă vreme drept apanajul exclusiv al prozei ficționale. Nu mai este nevoie să insistăm asupra faptului că acest fenomen nu constituie nici el o noutate absolută. Dintotdeauna, resurecțiile literare s-au făcut în numele realului (observația are o vechime venerabilă); actul literar a fost preponderent gândit (sau intuit măcar

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
cu preceptele unui astfel de réalisme sans rivages, autorii ultimei jumătăți de secol, aflați sub presiunea constantă a unei realități deja codificate (să ne gândim doar la lumile virtuale accesibile prin intermediul computerului, la „realitatea” micului sau marelui ecran, la universurile ficționale și modelele livrești etc.), conștientizează din ce în ce mai mult reciprocitatea raportului dintre realitate și ficțiune. S-ar putea vorbi chiar de o nouă funcție perversă a venerabilului concept de mimesis, în condițiile în care nu de puține ori Lumea pare că începe

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
avem de-a face cu un șir nesfârșit de „revanșe”, episoade dintr-un turnir nesfârșit, din moment ce realul se articulează ca replică a ficțiunii, considerată, la rândul ei, multă vreme reprezentare a realității. Autorul și cititorul cunosc astăzi, deopotrivă, condițiile „contractului ficțional” și nu ezită să-și recunoască complicitatea. Ei colaborează, în fapt, la demontarea mecanismului așa-numitei „iluzii realiste”, pe care îl perpetuează și îl resuscitează totuși constant, respingând totodată tentația evaziunii într-un spațiu prea exaltat de propriile diferențe față de

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
și nici nu exclude proliferarea conotațiilor). Dimpotrivă, așa cum pe bună dreptate remarca Jovan Hristiæ206, distincția dintre formele intensiv-lirice și cele extensiv-epice este trasată în interiorul literaturii, înlesnind nu atât accesul către sfera referențială, cât mai curând apropierea poeziei de statutul prozei ficționale. Să ne amintim de oroarea pe care i-o stârnea lui Mallarmé arta evocării, produs al unei imaginații extensive, exersată cu consecvență de prozatorii naturaliști din speța lui Zola. Din această perspectivă, distincției conotație/denotație îi putem substitui - poate cu

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
concepte precum mimesis și ficțiune, fie și numai pentru că ele pun fără echivoc în evidență un fapt fundamental: acela că apropierea poeziei de „real” este mai degrabă o apropiere de alte tipuri de limbaj (în special de acela al prozei ficționale). În acest sens, Gh. Crăciun formulează un punct de vedere just: Poezia e un limbaj care interferează continuu cu alte limbaje: aforismul, proza, eseul, limba vorbită etc. Ceea ce simboliștii au alungat pe ușă (anecdotica, elocvența, contingentul, retorismul, didacticismul, epica) a

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
noțiunea de narațiune artistică în proză decât începând cu tardo-elenismul. Pe bună dreptate, putem vorbi în aceste condiții de o inovație în arta literară, echivalentă cu un nou mijloc expresiv. Rămâne, în tot cazul, o certitudine faptul că apariția prozei ficționale alături de poezie a avut o importanță capitală, cu nimic mai prejos decât utilizarea, în câmpul artelor vizuale, a primei camere de filmat. Și întocmai ca și în cazul acesteia din urmă, nu rațiuni de ordin strict estetic au condus la

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
deduce că „realismul” poetic de care ne ocupăm nu ar reprezenta altceva decât o tentativă de „de-liricizare” sau de „de-poetizare” a discursului în versuri, mergând până la ștergerea oricăror mărci distinctive care să permită diferențierea poeziei de alte texte (ficționale sau non-ficționale). Cufundarea în magma indistinctă a prozei nu ar avea, în sine, de ce să fie resimțită astăzi ca un criteriu negativ, ba chiar dimpotrivă, numai că, în realitate, această problematică trebuie privită cu mai multă circumspecție. Că lucrurile sunt

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
mai prozaică însemnare este „încadrată” implicit de formule din speța acelui let’s pretend, atât de îndrăgit de Lewis Caroll (ca de pildă: „acum ne jucăm” sau „acum scriu/citesc o poezie”), ea devine, într-un mod îndeajuns de evident, ficțională. Așadar, putem vorbi, încă, despre o dihotomie implicită între „realitate” și „ficționalitate”, însă nu trebuie să uităm că această opoziție este una pur funcțională, excluzând orice asumpție metafizică 243. Prin urmare, vom numi poezie metatranzitivă acel segment al creației poetice

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. 3.2 Câteva criterii...tc "3.2 Câteva criterii..." S-ar putea obiecta că introducerea în ecuația acestui tip de poezie a unor criterii ca acelea de „mimetic” și/sau de „ficțional” complică și mai mult lucrurile, întorcându-ne cu câteva secole în urmă, înainte de romantism, când mimesis-ul era considerat criteriul esențial pentru stabilirea literarității, în general. Pentru a răspunde acestei obiecții, trebuie să precizăm de la bun început că ne vom ocupa

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
de exhibare a unei autoreferențialități principiale a limbajului și a literaturii, ci ca strategii de adaptare la o realitate iremediabil scindată. În consonanță cu o asemenea viziune asupra realului, vom încerca să valorificăm, pe cât posibil, polisemantismul termenilor de mimetic, respectiv ficțional (aceștia constituind, în fond, criteriile de delimitare a teritoriului poeziei metatranzitive). Astfel, cel dintâi (mimetic) va fi folosit atât pentru a desemna acel tip de poezie care - scrisă într-un un limbaj literal, „tranzitiv” - nu urmărește (cel puțin la un

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
în ultimă instanță „teatrală”, tocmai în măsura în care își exibă simplitatea și transparența. Pe scurt, tocmai în măsura în care ne propune, adeseori cu scopuri evident polemice, un camuflaj asemănător aceluia folosit de unele insecte, adevărate „măști ale spaimei” sau doar ale seducției. Termenul de ficțional va fi întrebuințat mai cu seamă pentru a sublinia faptul că o astfel de poezie reușește în ultimă instanță să construiască „lumi” (posibile și imposibile), în consonanță cu „peisajul ontologic, pluralist și anarhic”246 al vremurilor noastre, punând totodată în

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
sau între diferitele „modele ontologice”, pentru a împrumuta o altă expresie a lui Brian McHale). Aproape că nu mai este nevoie să adăugăm că, într-un asemenea context, utilizarea unor procedee care constitiau până nu demult apanajul exclusiv al prozei ficționale (descriere, narațiune, dialog) se impune de la sine. Constatăm așadar că ecuația noastră poate deveni, la rigoare, „mimetic” = „ficțional”, raportul de (cvasi)sinonimie care se stabilește excluzând din start orice formulă-șablon și implicit orice definiție a realismului în accepțiunea sa tradițională

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
mai este nevoie să adăugăm că, într-un asemenea context, utilizarea unor procedee care constitiau până nu demult apanajul exclusiv al prozei ficționale (descriere, narațiune, dialog) se impune de la sine. Constatăm așadar că ecuația noastră poate deveni, la rigoare, „mimetic” = „ficțional”, raportul de (cvasi)sinonimie care se stabilește excluzând din start orice formulă-șablon și implicit orice definiție a realismului în accepțiunea sa tradițională. Vom prefera totuși, în anumite contexte, o utilizare complementară a conceptelor de mimetic, respectiv ficțional, tocmai pentru a

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
la rigoare, „mimetic” = „ficțional”, raportul de (cvasi)sinonimie care se stabilește excluzând din start orice formulă-șablon și implicit orice definiție a realismului în accepțiunea sa tradițională. Vom prefera totuși, în anumite contexte, o utilizare complementară a conceptelor de mimetic, respectiv ficțional, tocmai pentru a evidenția, acolo unde este necesar, ecartul dintre nivelul producerii și nivelul receptării textelor poetice respective. Astfel, despre un anumit „mimetism” (mai mult sau mai puțin voluntar) putem vorbi cu precădere atunci când avem în vedere intenția auctorială, iar

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
sau de „atitudine” vizavi de ceea ce se spune. În fapt, diferența dintre ficțiune și non-ficțiune nu este - după cum se știe - atât semantică, cât pragmatică; este într-o mai mică măsură vorba despre adevărul literal al propozițiilor prezente într-o operă ficțională sau non-ficțională, cât despre atitudinea adoptată de destinatar față de aceste propoziții: a le crede efectiv sau a le folosi ca punct de plecare pentru jocurile închipuirii. 3.3 Metatranzitivitate și ficțiune totalitarătc "3.3 Metatranzitivitate și ficțiune totalitară" Deosebit de interesant

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
ficționalitatea nu sunt lipsite de riscuri direct proporționale cu suspiciunile grave pe care le pot provoca. Datorită ambiguității lor inevitabile, precarității actelor imitative, confuziilor premeditate sau nepremeditate pe care le pot crea, abilității lor de a induce în eroare, enunțurile ficționale pot fi luate întotdeauna în serios, fie pentru ceea ce pretind că relevă, fie pentru ceea ce ascund șsubl.n., C.P.ț. Mai mult, ele sunt folosite uneori, sub acoperirea jocului - în mod duplicitar, ingenios, plin de resurse -, în anumite scopuri secrete

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
prioritate la acest capitol (reprezentanții de marcă ai generației ’80 au făcut deja ei înșiși asemenea exerciții)340. În aceste condiții, nu ar fi poate inutil să plasăm articolele și studiile lor teoretice sub același regim care se aplică lumilor ficționale. Discutarea „ficțiunii teoretice” s-ar putea dovedi din multe puncte de vedere un exercițiu util și, trebuie precizat, nu implică neapărat o tentativă de a minimaliza demersul lor. E adevărat că aceste texte pot trece drept automistificări conștiente, întrucât au

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
dăm seama că tot ceea ce ele exprimă programatic - apetența pentru o poezie de tip biografic, aspirația de a încheia un nou pact cu realul, exaltarea (micro)realismului ș.a.m.d. -, la o eventuală confruntare cu praxisul, își dezvăluie caracterul profund ficțional (când nu de-a dreptul fictiv). Cum orice definiție a ficțiunii care se respectă, nu poate face abstracție de faptul că efectul său asupra lectorului „poate merge de la acela primejdios al unei capcane iluzioniste, la acela, salutar, al unei terapii

Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]