1,218 matches
-
de pictură murală din anul 1692 este una din cele mai importante creații ale meșterului Pârvu Mutu. Tabloul votiv cuprinde cincizeci și cinci de membri ai familiei Cantacuzino. Iconostasul datează din vremea întemeierii și are un decor sculptat cu ornamente figurative tipice barocului și Renașterii.
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
dintre ele fiind decorată cu o mască umană. Pe cheile de boltă sunt reprezentați Maria și Isus, apoi simbolurile evangheliștilor Luca și Marcu. Elemente sculpturale mai deosebite întâlnim și în nava laterală de sud. Aici cheile de boltă cu decor figurativ sunt cele cu imaginea lui Isus Cristos, a mielului cu stindardul "Agnus Dei" și a lui Isus Cristos cu cartea în mână. Menționăm de asemenea cheia de boltă cu reprezentarea episcopului Wolfgang aflată în ferulă. Pe peretele de nord al
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
tendințe, de grupări, de creații - în general diverse, succedându-se nu fără o anumită atitudine polemică - care au la bază un protest împotriva academismului și naturalismului, îndepărtând din imaginea plastică elementele lumii vizibile, redate până atunci de așa zisă artă figurativă, și așezând în locul lor un sistem de semne, linii, pete, volume, ce ar trebui să exprime, în formă pură, acțiunea raționalității și sensibilității umane. Plecând de la ideea că arta plastică, arhitectura și muzica sunt prin excelență abstracte - ele presupunând în
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
prezent în lucrările de specialitate este așa-numitul "nuagisme" al francezilor Frédéric Benrath, Olivier Debré, Jean Degottex, René Laubiès, Fernando Lerin, Pierre Tal-Coat etc.). Au fost asociați cu acest curent și pictori care nu s-au îndepărtat cu totul de figurativ - în SUA, Willem de Kooning, Robert de Niro Sr. și, puțin mai târziu, Phillip Guston; în Franța, Jean Dubuffet (asociat și cu art brut) și Nicolas de Staël. Printre numeroșii reprezentanți ai acestei tendințe se mai numără: Expresionismul abstract nu
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
după țelul pe care îl vizează (șarjă amicală, umoristică, satirică, critică, atragerea atenției), caricatura se realizează cu mijloace grafice diferite, în creion, în peniță sau chiar în acuarelă sau guașă, respectiv mai rar în pictură sau sculptură. Prezentă în arta figurativă a tuturor popoarelor și a tuturor timpurilor, începuturile sale se plasează probabil în antichitatea veche, fiind atestată de desenele pe papirus sau de parodiile scenelor mitologice de pe vasele grecești. Prima datare, pe care o cunoaștem, a unei astfel de notații
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
lui Țórarinn și Ásgrímur, cum ar fi și . Kjarval în special este cunoscut pentru tehnicile distincte de aplicare a vopselurilor într-un efort concertat de a reda textura caracteristică rocilor vulcanice care domină mediul insulei. este un pictor expresionist și figurativ considerat a fi readus figura în pictura islandeză. Mai recent, practica artelor plastice s-a răspândit, scena artistică islandeză fiind locul mai multor proiecte și expoziții majore. Spațiul de expoziție Kling og Bang întreținut de o grupare de artiști, ai
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
A fost un amant pasional, soț și tată. Dar mai presus de orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, unul dintre marii maeștri ai penelului, care a rupt definitiv cu convențiile stilului iluzionist și figurativ, dominant încă din perioada Renașterii. Așa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, și opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea și totodată viața particulară a artistului. Pânzele lui ne amintesc de un jurnal
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
din apropiere unde își găsește motive pentru tablourile sale. Vara anului 1905 o petrece într-un sat din Pirinei împreună cu Fernande. Lucrează acolo la tablourile care vor marca începutul "perioadei primitive" în creația lui. Picasso se îndepărtează de modul clasic, figurativ, de prezentare a chipului omenesc, îl interesesează sculptura iberică dinaintea dominației romane, renunță la modele și pictează exclusiv din imaginație. Acest proces este încununat de realizarea tabloului "Domnișoarele din Avignon" (1907), care prevestește nașterea cubismului. Între anii 1908 și 1914
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
împreună cu corpul de balet și se îndrăgostește de dansatoarea Olga Koklova, cu care se căsătorește în vara anului 1918. În timpul călătoriei în Italia, vizitează orașul Napoli și vechile ruine de la Pompei, unde admiră picturile murale romane. Picasso reintroduce stilul compozițiilor figurative, reprezentate naturalist, cu contraste de lumină și umbră. Desenul elegant se limitează uneori doar la reprezentarea contururilor corpurilor de femei sau copii ("Nud șezând", 1923). Coloritul amintește de perioada "roză" ("Arlechin cu mâinile împreunate", 1923). Este o perioadă liniștită de
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
asimilat lecția marilor maeștri, între diverse tentative și experiențe, ajunge treptat la propriul său limbaj, care-și găsește forma originală de exprimare în 1909, când revine pentru 6 luni la Paris și vizitează diverse ateliere. Hopper este interesat în compoziția figurativă urbană și arhitectonică, în care inserează unul sau două personaje, ca dimensiune psihologică izolată. Experiența impresionistă i-a permis folosirea unei game coloristice impresionante cu folosirea luminii pe fondul unei încadrări de tip fotografic. Extrema originalitate a lui Hopper reiese
Edward Hopper () [Corola-website/Science/297991_a_299320]
-
va fi printre primii membri ai clubului ""Whitney Studio"", cel mai vital centru al artștilor americani independenți. Succesele obținute cu o expoziție de acuarele (1923) și una de picturi (1924) contribuie la consacrarea lui ca reprezentant de frunte al realismului figurativ în arta americană. În 1933 ""Museum of Modern Art"" din New York îi organizează prima retrospectivă, următoarea are loc în 1950 sub egida muzeului ""Whitney"". În pofida diverselor interpretări ale picturii sale, Hopper rămâne fidel propriei viziuni interioare până la moartea sa la
Edward Hopper () [Corola-website/Science/297991_a_299320]
-
delimităm reprezentările reproductive și reprezentările anticipative. Reprezentarea reflectă însușiri concret intuitive, dar ea realizează această reflectare în absența obiectului, deci reflectarea este mijlocită prin intermediul experienței perceptive. Sub aspectul conținutului, reprezentarea se aseamănă cu percepția, dar ea reflectă însușiri concret intuitive, figurative, schematice, relevante și semnificative. Reprezentarea este mai săracă în conținut, întrucât reține doar însușirile caracteristice și relevante, sunt reprezentate însușirile principale și sunt omise cele de detaliu. Conținutul informațional al reprezentării are o importanță majoră, deoarece valorifică experiența perceptivă. Drept urmare
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
a ecografului. Semnificantul vizual este o configurație grafică, ce permite o multitudine infinită de alcătuiri distincte, fiecare dintre acestea fiind identificabilă și recognoscibilă ca atare, pe baza raportului tip - ocurență, moment al ocurenței. Semnele iconice pot fi de două tipuri: "figurative" și "nonfigurative". Semnele iconice figurative (iconi naturali) se întâlnesc la primul nivel de semnificare. Ele reprezintă spațial proprietăți spațiale, trimit la referentul sau semnificantul lor printr-o relație directă, cu temei obiectiv, de tip indexal sau prin imitarea, cu diferite
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
o configurație grafică, ce permite o multitudine infinită de alcătuiri distincte, fiecare dintre acestea fiind identificabilă și recognoscibilă ca atare, pe baza raportului tip - ocurență, moment al ocurenței. Semnele iconice pot fi de două tipuri: "figurative" și "nonfigurative". Semnele iconice figurative (iconi naturali) se întâlnesc la primul nivel de semnificare. Ele reprezintă spațial proprietăți spațiale, trimit la referentul sau semnificantul lor printr-o relație directă, cu temei obiectiv, de tip indexal sau prin imitarea, cu diferite grade de acuratețe, a acestui
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
nivel de semnificare. Ele reprezintă spațial proprietăți spațiale, trimit la referentul sau semnificantul lor printr-o relație directă, cu temei obiectiv, de tip indexal sau prin imitarea, cu diferite grade de acuratețe, a acestui tip de relație. „Citirea” semnelor iconice figurative se învață din experiența empirică banală sau printr-o inițiere care merge până la studiul unor discipline științifice. Asemănătoare cu semnele iconice figurative, și din această cauză ușor de confundat, sunt acei semnificanți iconici figurativi, cărora li s-a atașat, mai
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
tip indexal sau prin imitarea, cu diferite grade de acuratețe, a acestui tip de relație. „Citirea” semnelor iconice figurative se învață din experiența empirică banală sau printr-o inițiere care merge până la studiul unor discipline științifice. Asemănătoare cu semnele iconice figurative, și din această cauză ușor de confundat, sunt acei semnificanți iconici figurativi, cărora li s-a atașat, mai mult sau mai puțin arbitrar un semnificat - aceste unități semnificative nu sunt semne, ci "simboluri", în accepțiunea pe care o dă P.
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
tip de relație. „Citirea” semnelor iconice figurative se învață din experiența empirică banală sau printr-o inițiere care merge până la studiul unor discipline științifice. Asemănătoare cu semnele iconice figurative, și din această cauză ușor de confundat, sunt acei semnificanți iconici figurativi, cărora li s-a atașat, mai mult sau mai puțin arbitrar un semnificat - aceste unități semnificative nu sunt semne, ci "simboluri", în accepțiunea pe care o dă P. Rocoeur termenului. El spune că există „o regiune a limbajului care se
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
fost un pictor român, membru de onoare al Academiei Române. este considerat unul dintre cei mai mari coloriști ai picturii române moderne. Se face cunoscut printr-o serie dedicată genului clasic al picturii: peisaje, naturi moarte, marine, interioare. Cu o bază figurativă solidă ancorată într-o profundă cunoaștere a picturii europene, reușește să creeze o imagistică abstractă. În pânzele sale strălucirea culorii este susținută de o paradoxală alianță între suprafețele aplatizate ale formelor și o tușă liberă, vibrantă, gestuală. Studiază în același
Ion Pacea () [Corola-website/Science/307090_a_308419]
-
artă și viață."" Romul Ladea este adeseori considerat, de către mulți critici de artă, a fi fost format la "școlile" unor mari sculptori ai secolului 20, așa cum ar fi Constantin Brâncuși și Auguste Rodin, și deci fiind unul dintre continuatorii sculpturii figurative moderne. Sculptorul încetează din viață la 27 august 1970. În 1971, la Cluj, și la București se organizează mari retrospective ale întregii sale opere. L-a avut printre alții ca student pe sculptorul Wilhelm Fabini.
Romulus Ladea () [Corola-website/Science/307249_a_308578]
-
argintar, chemat de giuvaergiul Josef Resch. Storck a părăsit atelierul lui Resch și a început să modeleze stucaturi, devenind asociatul sculptorului Georg Fles, iar în 1855 și-a deschis un atelier propriu. Constatând că există o cerere mare pentru sculptura figurativă, el a plecat la München, pentru a se specializa în sculptura decorativă. Revenit în 1858 la București, a continuat să lucreze ca pictor și sculptor decorativ. A început să execute și comenzi de busturi, ceea ce a dus la recunoașterea talentului
Karl Storck () [Corola-website/Science/308693_a_310022]
-
Ambasada Română din Argentina. La ora actuală funcționează ca artist la World Art Gallery din S.U.A. CESAR MAGRINI (Marea Carte a Artei Argentiniene), Ediția Noiembrie 2004, Buenos Aires, Argentina. Cu tablouri care îl leagă de cele mai bune tradiții ale școlii figurative, precum și de unele ramificații pictorice ce vorbesc de o anumită adeziune a sa la impresionism, acest artist cordobez, autor al unei relevante activități culturale în provincia sa natală, manifestă prin opera să atât o desăvârșită maturitate cât și o extraordinară
Julio Ducuron () [Corola-website/Science/308065_a_309394]
-
desen la Focșani și Constanța, iar din anul 1930 s-a stabilit la București și s-a dedicat exclusiv picturii. Genurile sale predilecte au fost peisajul, natura statică, florile, scenele de interior și, în mai mică măsură, portretul și compoziția figurativă. La Balcic, unde i-a cunoscut pe Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, ea a lucrat multe peisaje dobrogene de un rafinament cromatic acoperind un registru larg, care o distinge și o individualizează. Lucrările sale se află în colecții de artă din
Nutzi Acontz () [Corola-website/Science/308223_a_309552]
-
fost aceia care au adăugat o semnificație geologică potopului biblic, spre deosebire de creaționiștii ce i-au urmat. Scepticii evoluționismului, lideri creaționiști și cercetători sceptici au avut interpretări diferite ale primului capitol al Genezei, unii au fost de acord cu o interpretare figurativă, alții au spus că cele șase zile ale creației nu au fost neapărat zile normale de 24 de ore ci întregi ere. Reacția inițială în SUA a fost aceeași cu cea din Marea Britanie și, atunci când Wallace a fost acolo pentru
Controversa creație-evoluție () [Corola-website/Science/306706_a_308035]
-
bine cunoscuți precum: Miro, Soulages, Dado, , Michel Ciry, Zao Wou Ki, Brien, Prassinos, Lardera, Music și alții. Ca mod de exprimare se remarcă în mai multe genuri ale creației. Fiind apreciat de critici drept un remarcabil desenator, Vasile Pintea abordează figurativul realizând o suită de ilustrații, atât la ediții bibliofile ("Ciulinii Bărăganului" de Panait Istrati, colecția "Luceafărul" de Mihai Eminescu, seria de povești de Ion Creangă), precum și numeroase alte ilustrații pentru scriitori contemporani (Constantă Marcu, Anghel Dumbrăveanu, Adrian Nastase, etc.). Gravura
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
peisajul din mai multe perspective: peisajul real compozițional, peisajul imaginar, peisajul abstract. Lucrările artistului se caracterizează printr-un simt precis al compoziției, fără urmă de modernism exhibiționist, echilibrând tradiția cu modernitatea discretă, dând astfel operei sale o dimensiune atemporala. Abordarea figurativului în operele lui Vasile Pintea tinde spre suprafețele neliniștite, cu o dominantă de mișcare și de culoare. În lucrările cele mai expresive există o nostalgie pentru arhaic, teme ale nașterii, ale zborului, ale cosmosului, ale lumilor astrale sau zonelor de
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]