125,468 matches
-
pînă azi al unora dintre cei în care ne pusesem mari speranțe în anii '70. Pintilie, purtătorul ștafetei Nu știu dacă meritul la care vreau să mă refer în primul rînd, după lectura celor peste 300 de pagini dedicate artei filmului de revista Secolul 21, aparține directorului publicației, Ștefan Aug. Doinaș, sau "consilierului de număr", Alex. Leo Șerban. Dar în mod cert, printre performanțele acestuia din urmă, definitorie pentru aptitudinea criticului, este întrunirea, la colocviul introductiv al numărului special pe care
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
cei patru valorează mai mult decît rezultatul tipărit al colocviului. Important e că purtătorul șatafetei între cei patru, Lucian Pintilie, îi enunță conținutul și știe cui să-l transmită. De la prima propoziție rostită într-un tîrziu în discuție, "spațiul în film" e pentru el cel din ipostaza formativă a filmului de debut al lui Ciulei: "Păi, în Erupția, terenul cu vulcani noroioși era formidabil...". În ce privește pariul pentru viitor al cineastului, el este formulat abia în alte fascicole ale volumului, care-l
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
colocviului. Important e că purtătorul șatafetei între cei patru, Lucian Pintilie, îi enunță conținutul și știe cui să-l transmită. De la prima propoziție rostită într-un tîrziu în discuție, "spațiul în film" e pentru el cel din ipostaza formativă a filmului de debut al lui Ciulei: "Păi, în Erupția, terenul cu vulcani noroioși era formidabil...". În ce privește pariul pentru viitor al cineastului, el este formulat abia în alte fascicole ale volumului, care-l fac antologic. Sînt confesiunile lui Pintilie la terminarea filmărilor
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
Erupția, terenul cu vulcani noroioși era formidabil...". În ce privește pariul pentru viitor al cineastului, el este formulat abia în alte fascicole ale volumului, care-l fac antologic. Sînt confesiunile lui Pintilie la terminarea filmărilor pentru După-amiaza unui torționar, fragmentele din scenariul filmului și îndeosebi cea mai amplă dintre exprimările sale de pînă acum într-o publicație românească, prilejuită de dialogul epistolar cu Ștefan Augustin Doinaș. Este Cineastul față cu Poetul. Acesta din urmă încă îngrijorat - ca Tudor Arghezi acum 45 de ani
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
cea mai amplă dintre exprimările sale de pînă acum într-o publicație românească, prilejuită de dialogul epistolar cu Ștefan Augustin Doinaș. Este Cineastul față cu Poetul. Acesta din urmă încă îngrijorat - ca Tudor Arghezi acum 45 de ani, în revista Film - de avatarurile tehnicii și de seculara comparție cu teatrul, dar incomparabil mai receptiv la replica interlocutorului, tratat drept confrate. Valerian Sava Dumitru Carabăț, Studii de tipologie filmică, Editura Fundației Pro, 2000, 292 p., f.p.; Elena Dulgheru, Tarkovski. Filmul ca rugăciune
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
în revista Film - de avatarurile tehnicii și de seculara comparție cu teatrul, dar incomparabil mai receptiv la replica interlocutorului, tratat drept confrate. Valerian Sava Dumitru Carabăț, Studii de tipologie filmică, Editura Fundației Pro, 2000, 292 p., f.p.; Elena Dulgheru, Tarkovski. Filmul ca rugăciune, Editura Arca Învierii, 2001, 268 p., f.p.; Secolul 21, nr. 434-441, 10-12/2001, consilier de număr Alex. Leo Șerban, 328 p., 75.000 lei.
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
în centru, blocurile interbelice știute, în spatele lor, case din secolele trecute, cu mici grădini sau curți, străzi pavate cu piatră, curate, luminate și pline de copaci. Tramvaiul trecea fălos prin acest peisaj care astăzi mai poate fi văzut doar în filme. Mergea încet, oprea des, făcea stații lungi. Cîteodată plin ochi, adesea gol, încît stăteai pe banchete de lemn și te uitai în voie. Nimeni nu părea că se grăbește. Nu era nimeni nervos. Vatmanul trăgea de mînerele lui sau lovea
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
în fața porții bisericii, care era larg deschisă. Un vicar se învârtea în jurul micului catafalc, stropindu-l cu aghiasmă și aruncând o lopată de cenușă pe pieptul mortului, după ce ridica pentru o clipă giulgiul care-l acoperea (în scena finală a filmului Cumbres borrascosas - "Culmi încețoșate" - se observă o urmă a acestei ceremonii). Bătea clopotul mare, a moarte. Când bărbații apucau coșciugul ca să-l poarte pe umeri până la cimitirul aflat la câteva sute de metri distanță de sat, izbucneau țipetele sfâșietoare ale
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
parte. În vremea aceea erau la modă pălăriile cu ace lungi și doamnele, știindu-se observate, introduceau ácele respective în gaura din perete, fără să le pese că puteau înțepa ochiul indiscret (mai târziu, mi-am amintit acest detaliu în filmul El). Ca să ne ferim de ácele de pălărie, puneam bucățele de sticlă în găuri. Unul din oamenii cei mai duri din Calanda, care s-ar fi prăpădit de râs dacă ar fi bănuit ce probleme de conștiință aveam, era unul
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
ne parvine din exterior, dându-ne un fior fizic, dincolo de orice rațiune. Fiul meu, Jean-Louis a realizat un scurt-metraj, Les tambours de Calande - Tobele din Calanda - iar eu m-am servit de aceste bătăi profunde, de neuitat, în mai multe filme, dar mai ales în La Edad de oro -Vârsta de aur" și Nazarín. În copilăria mea, nu eram mai mult de două sau trei sute de participanți. Astăzi sunt peste o mie, dintre care șase sau șapte sunt tobe, iar patru sute
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
în paginile unor reviste sau ale site-urilor de Internet dedicate acestora. Adaptările cinematografice ale romanelor The Hobbit (sursă de inspirație pentru un desen animat) și The Lord of the Rings (transpus în 2001 de regizorul Peter Jackson într-un film cu 13 nominalizări la Oscar, dintre care 4 premiate) sporesc celebritatea lui Tolkien, mutînd centrul de interes dinspre latura cultă spre cea populară a operei sale. Nu în ultimul rînd, cititorii se înghesuie să obțină hărți cît mai precise ale
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
același timp, complică munca editorilor, a istoricilor literari și a cititorilor pasionați de adnotarea riguroasă a lumii lui Tolkien. Misterul, fascinația aventurii (literare sau literale) și, mai ales, așteptarea unui deznodămînt clar și definitiv nu par să ocolească nici lumea filmului inspirat de cartea lui J.R.R. Tolkien. Deși cu încasări de peste 18 milioane $ în prima zi și peste 95 de milioane $ în prima săptămînă, filmul lui Peter Jackson își lasă, la rîndul lui, publicul în coadă de pește. Frustrați de un
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
literale) și, mai ales, așteptarea unui deznodămînt clar și definitiv nu par să ocolească nici lumea filmului inspirat de cartea lui J.R.R. Tolkien. Deși cu încasări de peste 18 milioane $ în prima zi și peste 95 de milioane $ în prima săptămînă, filmul lui Peter Jackson își lasă, la rîndul lui, publicul în coadă de pește. Frustrați de un final în care Frodo Baggins și prietenul său devotat, Samwise Gamgee, privesc în zare spre Ținutul Umbrei, fără a pătrunde în acesta, spectatorii vor
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
că diavolul în persoană se hotărăște să viziteze România. Și vine sub înfățișarea unui jurnalist elvețian de origine română, desigur - din moment ce vorbește impecabil românește. E însoțit de doi drăcușori, la fel de elvețieni și la fel de români împreună cu care urmează să facă un film despre România de azi. Nu-i trebuie mult timp să descopere că aici se simte ca acasă. Asta îi dă frisoane. Misiunea lui e deja îndeplinită, n-are pe cine să mai prăbușească, n-are ce să surpe. Și atunci
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
la chitară de foarte tînărul și talentatul Mircea Ștefan Gogoncea. Lectura publică din nemuritorul roman Don Quijote... care s-a desfășurat apoi în Salonul de festivități al Institutului Cervantes a fost dublată, în Sala de proiecții, de prezentarea fără întrerupere a filmelor "El Quijote" (regia Manuel Gutiérrez Aragón, 1998; "Don Quijote" (regia Cătălina Buzoianu, 1997) și "Shakespeare in love" (regia John Madden, 1998). În virtutea faptului că cel care poartă laurii actualei ediții a Premiului Cervantes este columbianul Álvaro Mutis, primul care a citit
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
Cu o sciitură puternică și voluntar repetitivă, Fight Club, povestea a doi băieți dezorientați care transformă un club de box într-o armată anarhistă, exprimă o viziune masculină a dezamăgirii cronice și a mîniei reprimate. Tyler Durden, antieroul întruchipat în film de Brad Pitt, spune despre generația lui: “Sîntem mezinii Istoriei, amăgiți de televiziune să credem că vom fi într-o zi milionari, vedete de cinema sau staruri rock, dar nu vom fi nimic.” Cu ajutorul ecranizării, Palahniuk a devenit un autor-cult
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
carte gravă, dar nu neagră, dimpotrivă, revelatorie, capabilă să ofere noi dimensiuni înțelegerii vieții. De altfel, autorul mărturisește că viața alături de M (care, mutatis mutandis, seamănă puțin, din punct de vedere comportamental, cu simpaticul personaj interpretat de Dustin Hoffman în filmul Rain man) și lecturile privind autismul (necesare pentru a în-țelege dorințele și reacțiile celui de lîngă el și pentru a nu-i provoca, involuntar, alte traume) au fost pentru formația sa intelectuală o mare (firește, nedorită) șansă. Această experiență i-
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
fericirii” (p. 96). M are o lume a lui, un sistem de valori simplu dar foarte eficient (pentru el lumea are doar două culori: alb și negru; albul conține toate lucrurile bune, iar negru pe cele rele; întrebat după fiecare film vizionat cum i s-a părut, M răspundea invariabil „Bun!”, deoarece, generic, filmele intrau pentru el la lucrurile bune - vezi pp. 88-89) și o filozofie de viață care, rezumată de Matei Călinescu sună așa: „«Everybody is different», repetă M. Iar
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
simplu dar foarte eficient (pentru el lumea are doar două culori: alb și negru; albul conține toate lucrurile bune, iar negru pe cele rele; întrebat după fiecare film vizionat cum i s-a părut, M răspundea invariabil „Bun!”, deoarece, generic, filmele intrau pentru el la lucrurile bune - vezi pp. 88-89) și o filozofie de viață care, rezumată de Matei Călinescu sună așa: „«Everybody is different», repetă M. Iar dacă toți oamenii sînt diferiți, pare a gîndi M, e cu totul firesc
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
Muzeul și Arhiva muzicii populare din Praga, dar și Central State Archive sau British Library din Londra ne solicită ajutorul. Studenții, atît cehi cît și străini își aleg teme de cercetare aici. Am contribuit astfel la realizarea a numeroase lucrări, filme documentare, dicționare, monografii pe tema samizdatului, a istoriei recente, în general. S-au realizat cu ajutorul nostru monografiile unor importanți scriitori precum Bohumil Hrabal, Jiøí Nìmec, Sergej Machonin, Václav Havel, Jan Patoèka. Noi înșine am editat cărți, cataloage, dicționare, indice bibliografice
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
scrie zerlendi@shambala.com, o interesantă povestire apocrifă, nu mai puțin borgesiană, pornind de la Secretul doctorului Honigberger, misterioasa povestire a lui Eliade. Pulp Fiction, semnată de Florin Lăzărescu, ar fi fost o proză genială dacă Tarantino și-ar fi făcut filmul abia anul acesta. Altfel, mâna de prozator se vede, textul e savuros și printre cele mai bune din volum. Dumitru George scrie un fel de bancuri în proză nu neapărat lipsite de umor și care, dacă e să ne luăm
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]
-
și beau supa/ Cu cravatele la fix./ Iar în cel de dedesubt,/ Lîng-un domn cu portocală,/ Două rîme pentru supt/ În clipe de plictiseală” (Ecuson). În momentele mai „crude” sînt produse monstruozități, e drept cumva estompate, eterate, precum secvențele unor filme horror de demult, cu efecte naive: „Piratul ce n-avea o mînă/ Iubea în taină o balenă/ Dar delicat și plin de jenă/ Bea whisky cu cealaltă mînă.// Atunci o vampă făr-un sîn,/ Fiindu-i foarte veche-amică/ Și pe balene
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
fenomenului literar și transformarea întregului program într-un show. Iată și de ce cred că nu întîmplător, încercînd pe cont propriu să fac bilanțul calitativ al ediției din această toamnă a Salonului de carte, mi-a revenit în memorie titlul unui film muzical sovietic văzut în copilărie: „Toată lumea rîde, cîntă și dansează”. Asta, desigur, și fiindcă Rusia a fost oaspetele de onoare la Frankfurt. Cu toate acestea, imaginea literaturii ruse contemporane, așa cum s-a închegat ea prin prezența unor autori și prin
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
regăsi după întoarcerea lui Brauner la București în straniul lui interes - în primii ani de pictură - pentru peisajele din cimitirul bucureștean Bellu. Un semnal al destinului era prezența atunci, la Viena, a tânărului pictor Fritz Lang, viitor regizor celebru al filmului mut expresionist german care, câțiva ani mai târziu, îl va atrage și influența pe Victor Brauner. La București, pentru un scurt interval, Victor Brauner este student la Școala de Belle Arte, ca elev al lui Dimitrie Serafim, un cuminte peisagist
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
1924 de la București, momentul de vârf al avangardei românești. Nici printre participanții români, nici printre cei străini nu există însă vreun suprarealist. Orfiști, constructiviști, expresioniști, dadaiști cuminți. Printre expozanții străini se află și Hans Richter, cinefil și cineast, realizator de filme „abstracte”. În același an încep să ruleze și la București filmele mute ale lui Fritz Lang: Nibelungii și Dr. Mabuse, iar în 1926, faimosul Metropolis, versiune modernă a Turnului Babel în structuri constructiviste. Victor Brauner le urmărește cu interes și
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]