1,926 matches
-
Almanahul literar” (1949-1950), la „Contemporanul” (1952-1953) și „Scânteia” (1957-1960). Din 1954 este cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității din București, unde predă literatura română; din 1962 devine conferențiar, iar din 1969 profesor. Din 1956 este doctor în științe filologice, cu o teză despre romanul românesc contemporan. În 1990-1991 a funcționat ca director al Editurii Minerva. De-a lungul anilor a ținut prelegeri și conferințe în diverse centre universitare din străinătate, a participat la numeroase colocvii sau reuniuni literare, iar
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
poate spune așa, dovedindu-se că perspectivarea istorică redimensionează orice absolutism și dezumflă excesele spectaculoase. Ansamblul de lucrări consacrat ideii de literatură testează și patentează o metodă specifică de lucru: un du-te vino alert, pe spirala hermeneutică, între cercetarea filologică și elanul sintetic-conceptual, între speculativ și empiric. Dincolo de capacitatea aplicativă, o astfel de soluție are și virtuți demonstrative. Întreg proiectul are o deschidere didactică și o ținută de lecție. Din unghiul în care se situează autorul în vasta sa sinteză
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
burgheză după stabilitate. Dobândim aceste „idealuri” prin exaltarea cunoașterii factuale a realității (folosindu-ne de un nomenclator de concepte exacte și de câteva reguli de inferență logică). Idealul pozitivist al cunoașterii - înțeleasă ca act de posesie - este trădat de obsesia filologică a perfecțiunii în exprimare. Acestuia nu i se poate opune decât experiența cunoașterii liturgice, înțeleasă ca participare verticală la viața de plinătate și har a Dumnezeirii. Ea aduce cu sine destabilizarea verbală și moartea simbolică a subiectului. Conchidem prin a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înfrunta disprețuitor orice anonimat. Vorbind sau scriind, suntem însetați cu toții de publicitatea expresiei. De ce doar atât de puțină veșnicie se cuantifică în milioanele de semne stocate în marile biblioteci electronice ale prezentului? Cei mai puțin norocoși decât posesorii prețioaselor achiziții filologice ale umanismului renascentist ce vor face? În afara mizeriei traiului de tranziție, care este părtășia cărturarilor cu sufletele celor mai simpli? Cui rezistăm, de fapt, atunci când bănuim eșecul în cele mai prețioase vieți lipsite de cronicar? Nu ne opunem atunci chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
călugărului din Pont a fost Antoine Guillaumont (1915-2000), cel care a publicat în Franța la Editions du Cerf (colecția Sources Chrétiennes) o primă ediție critică a unor importante opere evagriene. Aceasta apare ca rezultat al unei munci titanice în câmpul filologic și exegetic, pe care Antoine Guillaumont 2 a depus-o în scopul facilitării unei mai bune recepții și înțelegeri a operelor Părinților deșertului egiptean, dar mai ales a lui Evagrie Ponticul. Punctul culminant al muncii lui Antoine Guillaumont l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
georgiană, armeană) au păstrat numele marelui ascet în calendarul sfinților, fiind pomenit în ziua de 11 februarie. Își pot revendica oare, astăzi, oamenii Bisericii răsăritene dreptul de monopol asupra operei evagriene, restituită mai cu seamă prin efortul exemplar al erudiției filologice și istorice din secolul XX? Suntem, deci, în miezul unui „conflict al interpretărilor”. Soluția problemei nu poate fi tranșată foarte simplu. Ne putem întreba: care este rațiunea și legitimitatea polemicii create în jurul lui Evagrie? Este oare necesar să exportăm și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care viața de iubire a Tatălui se împărtășește fără știrbire Fiului și Duhului Sfânt. Fără să pătimească nașterea din nou, teologul ar cădea în platitudinea exteriorității; el n-ar practica decât o foarte săracă algebră dogmatică sau un orb formalism filologic - cearta pe litere sau prepoziții; la cealălată extremă nu se găsește decât un ritualism decerebrat și asemantic, încurajat de o vagă psihologie a fricii și potențat de reflexul muzeificării. Ortodoxia își denumește întemeietorii cu apelativul de „Sfinți Părinți” tocmai pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
furnizeze materialul didactic și catehetic de bază în toate școlile sau academiile teologice de tradiție ortodoxă. Până foarte recent, majoritatea familiilor de creștini români dispunea doar de aceste două versiuni- textul sinodal sau versiunea Cornilescu -, deși ambele sufereau de anacronism filologic și inconsistență teologică. La ce mă refer? În primul rând, la neputința multor credincioși „de rând” de a înțelege vocabularul arhaic atât al ediției Cornilescu, cât și al ediției sinodale (ușor remaniată în ultimele decenii). Mai important însă, este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istorice și exegetice la cele mai importante cărți ale Scripturii, redactate pe baza cercetărilor biblice contemporane. Aceste note introductive - o noutate în tradiția ortodoxă din România - sunt continuate în subsolul fiecărei pagini, unde ÎPS Bartolomeu oferă alte comentarii de natură filologică și teologică. În cazul Vechiului Testament, cititorul va ști, de pildă, ceea ce adaugă textul masoretic în raport cu Septuaginta, va afla detalii istorice sau etimologia unor cuvinte ebraice aparent fără înțeles. La fel, nu puține sunt referințele la interpretarea unor importanți Părinți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cel „după Scripturi” (recunoscut în Patima și Învierea Sa), ci ar trebui să inventeze - precum gnosticii - un Hristos subiectiv, imaginar, eonic, a cărui cunoaștere nu poate fi deschisă tuturor, ci doar unei elite de „emanați” sau „emancipați” (fie prin studiu filologic, fie prin revelații private). Cum altfel am putea înțelege rugăciunea Fiului: „Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Așa, Părinte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
jur. E oare acesta „cameleonism”? Cred că nu, mai ales că la G.M. Tamás se poate vedea ușor că nu avantajele materiale sau de alt fel au fost motorul „revizuirilor” sale politice, ideologice, civice. Aici este locul pentru o notiță filologică: scriu „libertarism” și „libertar”, deși sunt conștient de tendința locutorilor români de a spune „libertarianism” și „libertarian”; termenul francez libertaire a ajuns în limba noastră mai repede decât termenul englez libertarian; cel de-al doilea, inițial un sinonim al primului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
liberali moderni din școala Austriacă (Hayek, Mises). În engleză, aceste distincții nu contează, termenul libertarian are un sens precis. În alte limbi, confuzia terminologică este inevitabilă. De aceea, aș putea fi de acord cu „libertarian” în românește, în pofida pedanteriei mele filologice, pentru a evita alte complicații într-o discuție și așa complicată (fiindcă... libertarienii, naturi individualiste prin excelență, polemizează și se divid în mereu mai multe grupuscule, urmând logica lor sectară până în pânzele albe). Am consolarea că, pe lângă canadienii din Québec
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sfera realului, pentru a deveni act, fapt și atmosferă literară. Pentru a evita excesiva politizare a demersului sau nota oarecum didacticistă care ar imprima-o enumerarea momentelor politice ale anului În care a fost antrenat fenomenul cultural, propun o rezolvare filologică În definirea climatului și atmosferei cotidiene la nivelul anului 1949. Din presa vremii voi extrage un mic procent de; cuvinte: acele cuvinte care mi s-au părut a avea cea mai mare putere de circulație, pentru a Înjgheba, apoi, un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
interpretată drept poziție antisemită („Dr. Carl Moss era un evreu greoi, cu o mustață ca a lui Hitler, ochi bulbucați și calmul unui sloi de gheață”), i-a atras un val de atacuri, inclusiv din partea unor admiratori. (Din pur scrupul filologic, fără a căuta un sens anume acestei constatări, menționez că în edițiile de după 1976 ale romanului, de la Vintage Books, cuvântul jew, „evreu”, a fost înlocuit cu man, „bărbat”...) Într-o scrisoare din 11 ianuarie 1946, adresată unei anume doamne Aron
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aperi. A evoca eventuala lui mizantropie, a invoca nenumărate alte împrejurări în care personaje de origini etnice diferite poartă stigmatul răului nu face decât să relativizeze - dar nu să înlăture definitiv - acuzațiile care i s-au adus. (Tot cu titlu filologic, e inutil să spun că și în acest caz ediția Vintage a înlocuit sintagma „the fat greasy sensual Jew” cu formula mult mai vagă „the fat greasy sensual man”...) S-a creat, pornind de la afirmațiile lui Raymond Chandler, prin ciudatul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Încă o monografie pe măsură. Eu trebuia să duc mai departe cercetările făcute deja de I.G. Sbiera, Constantin Loghin, Petru Rezuș ș.a. Am examinat aceste contribuții la modul critic, arătând limitele fiecăreia (impuse de stadiul În care se găsea cercetarea filologică la momentul respectiv, de imposibilitatea de a consulta anumite arhive (precum cele de la Viena, Cernăuți etc.). Această examinare critică trebuie făcută În mod obiectiv, cu tot respectul cuvenit Înaintașilor noștri În cercetarea temei respective; - metodele principale de cercetare diferă de la
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
că ne atrage atenția imediat asupra citatelor propriu-zise, ne ajută să revenim asupra lor, În cazul unei consultări ulterioare. Regula 9. Citatele trebuie să fie fidele. Asta Înseamnă că textul trebuie transcris cu maximă fidelitate, urmând cele mai exigente reguli filologice de transcriere. Posibilitatea de a face greșeli la transcrierea unui citat s-a diminuat, datorită copiatoarelor. Când citatele se copiau cu mâna, apoi se dactilografiau și se dădeau ulterior la cules În tipografie, se strecurau foarte multe greșeli. Acum avem
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
134 ; G. Beldescu, 1995. Într-un articol din Tribuna (Rad, 1998, p. 7), am arătat că această regulă poate părea pedantă, motiv pentru care nici măcar lingviștii nu o aplică În totalitate. Astfel, profesorul Theodor Hristea (1984), un campion al acribiei filologice (și nu numai!), În următorul context, folosește punctul după paranteză: În lingvistică, astfel de cuvinte și forme gramaticale se numesc omografe, Întrucât se scriu la fel, dar diferă prin accent și, implicit, prin sensul pe care Îl au. (Pentru omografe
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
universală (unde coboară până În epoca alexandrină, adică sec. III Î.H. - III d.H.). I. Funeriu (1995) afirma: Editările aproximative, neprofesionale, false, Într-un cuvânt: neștiințifice au caracterizat și marile culturi ale lumii, ceea ce ar trebui nu să ne atenueze exigențele filologice, nici spiritul critic, ci doar să ne exonereze de inhibantele complexe de inferioritate, căci vorba scriitorului: „au mai pățit-o și alții” (p. 6). În literatura română, calitatea editării este direct proporțională cu progresele filologiei și cu implicarea În actul
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Grigorescu sau Michelangelo sau să „modelăm” cu dalta o statuie de-a lui Brâncuși! În orice caz, există nenumărate reacții (cronici literare, articole de atitudine) care critică proasta transcriere a textelor, făcută uneori din ignoranță lingvistică și lipsă de acribie filologică, iar alteori din cauza cenzurii. De pildă, Într-un poem declarat anticomunist de-al lui Aron Cotruș, toate referințele la ruși au fost Înlocuite cu „putrezii capitaliști”, denaturând foarte grav textul poemului. O modernizare excesivă a textului a cunoscut, de pildă
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cu morții săi de pe colina din Spoon River. Alte traduceri, din Vergiliu (opt cântece din Eneida) și Ovidiu, alături de un op juridic (contribuție în degajarea unei terminologii specifice), sunt reevaluate de asemenea postum, odată cu descoperirea manuscriselor nepublicate. Preocupările de ordin filologic, constante, nicidecum de neglijat, îl vor afilia, altminteri, fără echivoc, pe A., la marele curent creat de Școala Ardeleană. În preambuluri ale scrierilor sale, poetul își apropie și noțiuni de teorie literară, el situându-se, în spirit (pre)modern, printre
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE FILOLOGICE DIN ROMÂNIA, publicație care apare la București din 1976, anual. Comitetul redacțional inițial: Marica Anghelescu, Boris Cazacu, I. C. Chițimia, I. Hangiu, G. Mihăilă. În 1976, apare cu titlul „Anuarul Societății de Științe Filologice din România”, în continuarea anuarelor tipărite începând
BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE FILOLOGICE DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285941_a_287270]
-
BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE FILOLOGICE DIN ROMÂNIA, publicație care apare la București din 1976, anual. Comitetul redacțional inițial: Marica Anghelescu, Boris Cazacu, I. C. Chițimia, I. Hangiu, G. Mihăilă. În 1976, apare cu titlul „Anuarul Societății de Științe Filologice din România”, în continuarea anuarelor tipărite începând cu anul 1971. Buletinul își propune să fie „un instrument de cunoaștere a tradițiilor filologiei românești și a realizărilor ei actuale” (Cuvânt înainte), un îndrumător pentru profesorii de limba și literatura română și
BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE FILOLOGICE DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285941_a_287270]
-
tipărite începând cu anul 1971. Buletinul își propune să fie „un instrument de cunoaștere a tradițiilor filologiei românești și a realizărilor ei actuale” (Cuvânt înainte), un îndrumător pentru profesorii de limba și literatura română și pentru elevi. Rubrici: „Societăți, instituții filologice și istorice”, „Filologi și dascăli. Evocări”, „Aniversări”, „Comemorări”, „Acte, documente”, „Cronica”. Buletinul cuprinde articole despre rolul cercetării și al societăților științifice, despre activitățile Societății de Științe Filologice, ale filialelor și subfilialelor sale, articole pentru informarea și perfecționarea cadrelor didactice, materiale
BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE FILOLOGICE DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285941_a_287270]
-
pentru profesorii de limba și literatura română și pentru elevi. Rubrici: „Societăți, instituții filologice și istorice”, „Filologi și dascăli. Evocări”, „Aniversări”, „Comemorări”, „Acte, documente”, „Cronica”. Buletinul cuprinde articole despre rolul cercetării și al societăților științifice, despre activitățile Societății de Științe Filologice, ale filialelor și subfilialelor sale, articole pentru informarea și perfecționarea cadrelor didactice, materiale prezentate la congrese și conferințe de filologie. Sunt publicate numeroase articole cu prilejul sărbătoririi centenarelor nașterii lui M. Sadoveanu, O. Goga, G. Bacovia, E. Lovinescu, I. Minulescu
BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE FILOLOGICE DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285941_a_287270]