1,845 matches
-
Coroana României în grad de Cavaler” de Regele Mihai I, dar și de Consiliul de Stat decorat cu”Ordinul St eaua Republicii”; cadre universitare sunt și Busuioc C. Gheorghe, Ciubotaru N. Elena, Adriana Cireașă (Istrate) S. Elena, Diaconu M. Laurențiu, Filon Gh. Eugen Valentin; ofițeri ș i subofițeri - o mulțime, printre care rețin pe Butnaru Consta ntin , voluntar pe frontul românesc, ca adjutant al Mareșalului Cons tantin Prezan și în calitate de comandant de regiment mai apoi - el însuși; Ionescu (Ștefănescu) V. Emilian
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
PREFAȚĂ Răspunzând unor stringente necesități de valorificare a unui nesecat filon de istorie, tradiții și frumuseți naturale, centrul Moldovei și-a organizat, între anii 1957 și 1968, o variată și reprezentativă rețea muzeală. În cadrul acesteia, a apărut în 1957, prin strădania istoricului și arheologului Iulian Antonescu și muzeul din Bacău. Acesta
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
istorie" ad usum Delphini, în care să se regăsească și alter-ego-ul auctorial (făptura abstractă a intelectualului cu personalitate scindată, ca Andrei Lerian), și autorul însuși, adică omul care scrie, cu biografia și cu toate "teoriile" sale. Ei bine, odată redescoperit filonul memorialistic, era necesar ca prozatorul să abordeze din nou romanul (genul "obiectiv" prin excelență), de data aceasta cu experiența scriitorului ce știe să asculte timpul și să relateze corect o poveste. Cu alte cuvinte, originalitatea romanului lovinescian din deceniul al
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
picteze" invizibilul) într-o sinteză superioară, pe fondul unor experiențe revelatoare, transfigurate în limbajul sugestiilor și temelor muzicale (sonata lui Vinteuil, compoziția contrapunctică) și într-un "stil" aluvionar, ce corporalizează scriitura și mărturisește calitatea esențială a viziunii. Apoi, la Proust, filonul autobiografic nu era transpus literar în manieră memorialistică, ci numai ca document psihologic susceptibil de a furniza materia primă a unei opere de ficțiune, fără legătură cu biografia scriitorului care s-a și grăbit, de altfel, să-i contrazică pe
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tot repetat, abia în momentul când forma romanului lovinescian se amplifică ciclic putem vorbi despre o poetică originală, de tip melodramatic. Diferența e mai mult decât evidentă: dacă Marian Papahagi citește literatura criticului ca pe o formă de explorare a filonului memorialistic, sancționând îndepărtarea de sursa primară a inspirației ca pe o eroare estetică, în ceea ce mă privește, am preferat să caut originalitatea romanului lovinescian tocmai în programatica (dar niciodată izbutita) tentativă de reprimare a "moldovenismului" și în trădarea creatoare, în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sociale qui abordent, dans la veine épistémologique et méthodologique de Roger Chartier à qui nous empruntons le syntagme " histoire culturelle ", la reconfiguration incessante de la mémoire culturelle et du patrimoine symbolique collectif. Par cette collection nous souhaitons poursuivre et raviver le filon de l'" histoire des mentalités ", approche par laquelle l'historiographie roumaine du XXe siècle se raccorda pleinement à la manière occidentale de pratiquer la recherche historique. Cette démarche, dont îl ne faut pas ignorer leș difficultés à s'imposer dans
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
al XIX-lea. O primă problemă care se pune în evidențierea resorturilor gîndirii lui Blaga în ceea ce privește limba română este aceea a modului în care vede el că se construiește și se evidențiază orizontul stilistic românesc în și prin această limbă. Filonul filozofic al acestei gîndiri este în mod evident marcat de kantianism, printr-o perpetuă insistență asupra problemei cunoașterii, deși numeroase precizări încearcă o delimitare de acest sistem în varianta lui originară. Este frecventă și încercarea de delimitare față de concepția postkantianului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în zarea mea. În Sentimentul mării, se schițează eminescian "un cânt abia cântat". Iubiri și meditație tind spre filozofare: "Mare, trebuie să existăm de-acum împreună / Cum un răsărit cu celălalt de lună". Construit pe accente consacrate, retoricul poem prevestea filonul acvatic, reactivat frecvent. Balansând între prozodia tradițională și libertățile versificației moderne, poetul era în căutarea limbajului adecvat. Simptomatic, cel care credea "în ceea ce au crezut păstorul din Miorița și Manole, Dosoftei și Eminescu, Coșbuc și cronicarii" își redesenează profilul pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
certitudine, sadovenismul lui Labiș e un principiu activ, necanonic, un potențial stimulator cu urmări notabile orientând spre arhei și istorie, favorizând o mitologie a pădurii și introducând într-un bestiarium propriu. Consonant cu Sadoveanu, în autorul Primelor iubiri acționează un filon elegiac, gingaș generator de priveliști interioare fluide. Moartea căprioarei devine motiv de meditație cu suport patetic: "Seceta a ucis orice boare de vânt, / Soarele s-a topit și a curs în pământ..." Un pușcaș împreună cu fiul (cu poetul adică) pleacă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la sfîrșitul veacurilor", a promis Iisus, cu referire desigur la toți creștinii. Schismele sunt ale lumii căzute. Adevărul e pretu tindeni. Modelul ceresc, transcendental, al Ierusalimului ceresc impune mai mult, impune unirea tuturor celor trei religii abrahamice, care au același filon de credință și care, în plan subtil sunt conciliabile, în pofida animozității și a conflictelor exterioare. Dar chiar în istoria factuală, acestea trei s-au și îmbogățit și potențat reciproc. Cine și-a dat seama că reprezentanții celor trei religii pot
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
locul de muncă, iar pe de alta, de valorile atașate lor. În contrast cu uniformitatea din comunism, cercetătoarea descoperă acum o Românie variată, cu o ideologie a muncii diferită de la o organizație la alta. Ideologiile muncii se constituie ca mixturi specifice între filoane diferite: etica muncii promovată în socialism; reprezentările actorilor implicați (în principal, angajați și manageri, dar și clienți) asupra eticii protestante (capitaliste) a muncii; orientările de valoare promovate de către religie. În acest spațiu, marcat atât de trăsături locale, cât și de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
sinuoase de pământ, pe buza unor povârnișuri și munți din zgură minerală, turnuri și case prăbușite, ziduri fără acoperiș, mine vechi la fața pământului, care Își arătau adâncurile brun-roșcate, roșii și negre din pământ, vinele de oxid de culoarea ocrului, filoanele epuizate, spălătoriile de nisipuri aurifere, al căror noroi crăpat și cenușiu, după ce alunecase pe taluzuri sparte, tapisa fundul viroagelor, printre limba-soacrei uscate și smochini morți, ca niște limbi de lavă solidificată și veche. Pare un vulcan rece, murmurase Olvido, uimită
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care insistă asupra naturii de Logos a lui Cristos 27, care nu Îi Înlătură natura umană 28. Cum era de prevăzut, pînă la mijlocul secolului al II-lea, cu Iustin Martirul, cristologia se va dezvolta pe direcțiile trasate de platonicianul evreu Filon din Alexandria (circa 20 a. C. - 40, p. C): Logosul este Mintea lui Dumnezeu, În care se Înscrie planul acestui univers. Isus Cristos este Logosul Încarnat. Pe la Începutul secolului al III-lea, aderaseră toți marii teologi la o cristologie a Logosului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dumnezeu, În care se Înscrie planul acestui univers. Isus Cristos este Logosul Încarnat. Pe la Începutul secolului al III-lea, aderaseră toți marii teologi la o cristologie a Logosului: Irineu din Lyon29, Tertulian din Cartagina 30 și Clement din Alexandria 31. Filon din Alexandria stabilise deja echivalența dintre Logos și biblica Înțelepciune (Sophia/Hokmah). Pe această linie nu se va dezvolta o singură cristologie influentă, ci mai multe. Cel mai timpuriu reprezentant al unei cristologii bazate pe Logos/Sophia este Teofil din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
va dezvolta o singură cristologie influentă, ci mai multe. Cel mai timpuriu reprezentant al unei cristologii bazate pe Logos/Sophia este Teofil din Antiohia, un apologet creștin grec devenit, probabil, episcop de Antiohia În anul 169. Teofil menține distincția lui Filon și a stoicilor dintre un Logos interior lui Dumnezeu 32, numit și Sophia (cf. Proverbe 8:22) și Logosul „pronunțat”33 drept Cuvînt. Folosind o imagistică biblică, Teofil dezvoltă o cristologie naturalistică: „Avînd deci Dumnezeu propriul său Logos Înnăscut În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prea puțin cunoscută 40. Cristologia Logosului a fost respinsă și de modaliști (sau monarhienii modaliști), Întrucît părea să atragă după ea binitarianismul sau credința În doi Dumnezei. S-ar putea ca această impresie să fi fost Întărită de utilizarea de către Filon a expresiei „Dumnezeu” sau „Al doilea Dumnezeu” pentru Cristos-Logosul, cum se Întîlnește la Origen. Cel dintîi modalist a fost un anume Noetus din Smirna 41. Discipolul acestuia, Epigonus, s-a dus la Roma și l-a descoperit pe un anume
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un Înger, iar uneori chiar cu o ipostază feminină (rûah În limbile semitice e feminin), Maica Logosului 57. Structura ierarhică a Treimii n-a fost de fapt stabilită Înainte de Origen, care, potrivit Sfîntului Ieronim, era un subordinaționist 58. Ca și Filon, Origen Îl numește pe Dumnezeu ho theos, iar pe Fiu numai theos ori chiar „Dumnezeu secund”59 și afirmă că cele trei sînt hypostaseis distincte. După H.A. Wolfson 60, Origen a aflat, ca și Plotin, din Ammonios Saccas că Logosul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
potrivit cărora lumea n-a fost creată de Dumnezeu, ci de un Înger sau de o Putere. Aceste tendințe fuseseră deja exploatate de Alan F. Segal Într-o carte importantă 25. Ele se fac simțite În concepțiile filozofice ale lui Filon și Numenius; și totuși, ele nu justifică antagonismul vădit care Îi leagă și Îi desparte totodată pe cei doi Dumnezei ai gnosticismului. Căutarea originilor gnosticismului nu reprezintă singura preocupare a științei moderne. Nu mai departe de anii douăzeci s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este explicată prin binecunoscuta temă a Sophiei-Logos care privește În jos, dînd naștere Uitării și Ignoranței 72. Jan Zandee a demonstrat că Înlocuirea Sophiei prin Logos este perfect explicabilă În lumina dublei traduceri grecești a ebraicului HKMH, de pildă, la Filon 73. Savantul olandez pare a ignora că, Înainte de Origen și la acesta, cristologiile bazate pe Logos-Sophia erau răspîndite. Explicația este Însă mult mai simplă: Logosul din TT, ca și Logosul lui Heracleon, nu este altceva decît Logosul Evangheliei lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prin „o anumită Întîmplare”111 sau „o anumită legătură” avută cu nedreptatea. În platonism trupul este rău, după cum se afirmă În numeroase locuri, fără nici o urmă de ambiguitate 112. Această atitudine caracterizează Întreaga tradiție platoniciană, fie că e vorba de Filon, fie că e vorba de Plotin. Pentru Plotin, cosmosul Înseamnă armonie Între un nivel superior și unul inferior 113, Însă, În același timp, este și o ruptură În această armonie, o „devoluție” În expansiunea Ființei, din pricina căderii sufletului individual și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rămîne neclară, sufletul va fi exilat În acea parte de lume care este de aceeași natură cu substanța rudimentară a trupului. Înainte ca doctrina creștină, moștenitoare a ambelor tradiții, să combine formula iudaică și pe cea platonică a principiului antropic, Filon din Alexandria le stabilise deja echivalența, și reușise acest lucru fără să inventeze prea mult pe cont propriu; căci, reduse la esența lor, atitudinea biblică și cea platonică față de inteligența ecosistemică și de principiul antropic prezintă mai multe similitudini decît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
soluții: Dumnezeul Genezei nu este Dumnezeul suprem al tradiției platoniciene. Această concluzie a fost revoluționară, Însă poate că n-a fost surprinzătoare; platonicienii epocii de mijloc, precum Numenius, au cugetat uneori la o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre Logos, deschizîndu-le Însă În același timp calea din moment ce numește Logosul - Dumnezeul secund. Ajunși aici, devine indispensabilă o scurtă prezentare a teologiei lui Filon, axată pe opoziția Logos-Sophia. 13. Dumnezeul secund, Dumnezeea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre Logos, deschizîndu-le Însă În același timp calea din moment ce numește Logosul - Dumnezeul secund. Ajunși aici, devine indispensabilă o scurtă prezentare a teologiei lui Filon, axată pe opoziția Logos-Sophia. 13. Dumnezeul secund, Dumnezeea secundă Filon din Alexandria (circa 20 a.C. - 40 p.C.) a explorat, Împreună cu Plutarh din Cheroneea, unul dintre cei doi mari gînditori platonicieni dintre Platon și Plotin, textele și tradițiile evreiești Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre Logos, deschizîndu-le Însă În același timp calea din moment ce numește Logosul - Dumnezeul secund. Ajunși aici, devine indispensabilă o scurtă prezentare a teologiei lui Filon, axată pe opoziția Logos-Sophia. 13. Dumnezeul secund, Dumnezeea secundă Filon din Alexandria (circa 20 a.C. - 40 p.C.) a explorat, Împreună cu Plutarh din Cheroneea, unul dintre cei doi mari gînditori platonicieni dintre Platon și Plotin, textele și tradițiile evreiești Într-o nouă manieră. În ciuda faptului că n-a folosit În lucrările
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Împreună cu Plutarh din Cheroneea, unul dintre cei doi mari gînditori platonicieni dintre Platon și Plotin, textele și tradițiile evreiești Într-o nouă manieră. În ciuda faptului că n-a folosit În lucrările sale cuvîntul hypostasis, ca și platonicienii perioadei de mijloc, Filon a făcut un pas Înainte În comentarea ipostazelor platoniciene. Evreu din Alexandria, bun cunoscător al Septuagintei grecești (există Îndoieli cu privire la cunoașterea de către el a limbii ebraice), Filon a trebuit să-l concilieze pe Platon cu Pentateucul și dialogul Timaios cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]