6,757 matches
-
pot, cu una cu alta, câștiga destul cu ce să ne susținem eu și familia până să termin studiul dreptului.” (Opere, V, p. 467) „Sunt o ființă foarte complexă! Caprițioasă și statornică; impresionabilă ca un copil incult, blazată ca un filozof istovit, mahalagioaică și aristocrată; aici primitivă, aici ultra-rafinată, iau în glumă împrejurările cele mai grave și sunt gravă față cu cine știe ce nimicuri. Mă înnebunesc după evenimente de senzație, vesele sau funebre, parade, accidente, crime, sinucideri, scandaluri...[... ] Îmi trebuiesc dimineața cum
Portretul unui geniu: "Moș Virgulă", 162 de ani de la nașterea sa () [Corola-journal/Journalistic/46994_a_48319]
-
poetului: „Mulțime brută și ingrată!/ Cu-a mea cântare nu putui/ În via- ță-mi să te mișc o dată.../ Și-odat’... o să-mi ridici statui”. Aceeași nedreptate o va recunoaște, în cuvinte mult mai mișcătoare, Caragiale la moartea lui Eminescu. Tonul din Filozoful Blagomirea seamănă, de departe, cu unele postume eminesciene, de pildă Bismarqueuri de falsă marcă. Deși Eminescu are, culmea, mai mult umor, pe când Caragiale e destul de sec și fără poantă. Pe potriva, într-un fel, a lui Hasdeu, pe care-l ironizează
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
de departe, cu unele postume eminesciene, de pildă Bismarqueuri de falsă marcă. Deși Eminescu are, culmea, mai mult umor, pe când Caragiale e destul de sec și fără poantă. Pe potriva, într-un fel, a lui Hasdeu, pe care-l ironizează sub chipul filozofului atoatecuprinzător. Vremea subtilităț ilor se pare că trecuse, după 1900, scopul fiind, cum am spus, doar să fixeze mai bine, prin virtuțile rimei, niște invective care se cuveneau aruncate: „Toate cărțile din lume, de când lumea, câte-au fost,/ Minunatul meu
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
militante cu parti-pris-uri regionaliste, „ardeleniste” și „central-europene”, ca de exemplu în capitolul „Prusia” de la granița Kakaniei, de pus în relație cu eseurile post-habsburgice ale lui Kundera și Magris, ale lui Cornel Ungureanu și Livius Ciocârlie. Nostalgia Imperiului austroungar manifestată de filozoful născut la granița „Balcanilor” se asociază cu o conștiință a decadenței imperiale, iar „ficțiunile compensatorii” cioraniene vădesc o atracție irepresibilă față de imperialismul rus, german și spaniol sau față de „excepționalismul” evreiesc. Nu-l pot urma, însă, pe Ion Vartic atunci cînd
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
cărții de față atunci cînd îl „execută” pe un Pierre-Yves Boissau și, odată cu el, pe toți cei care cred că francezul Cioran și-ar fi renegat din ipocrizie și lașitate angajamentul legionar din anii ’30. Pentru un cititor atent al filozofului și pentru un „cunoscător avizat al românității”, e clar că extremismul din Schimbarea la față a României a fost doar o acutizare politică temporară a unor complexe identitare preexistente, ce vin de departe și vădesc frustrarea apartenenței la o „cultură
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
acasă” din „exilul” existenței, în „paradisul pierdut” al indistincției prenatale... Spun „aproape impecabile” pentru că la întrebarea „de ce nu s-a sinucis Cioran” n-aș merge, precum Ion Vartic, pe argumentul unei „regresiuni finale reușite”. Și asta pentru simplul motiv că filozoful nu și-a dorit-o, ci a căzut pradă fatalității ei. Un capitol de bravură al cărții, asupra căruia nu pot insista îndeajuns, este cel intitulat Epigonul lui Iov. Gînditorul privat, unde, fără a fi cu totul negată, mult-invocata identitate
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
românești, pentru că toate semnalele sunt: nu mai avem mecanici auto, tinichigii auto pregătiți în școli. Nu mai avem... liceele astea agricole s-au diminuat, nu mai sunt licee de alimentație, să facem ospătari, să facem ce ne trebuie! Ne facem filozofi și ăia neîncadrabili în câmpul muncii cu ușurință!”
Elena Băsescu: Este oportun ca tinerii să aleagă să fie tâmplari sau instalatori () [Corola-journal/Journalistic/46205_a_47530]
-
e creația, lucrurile nu stau la fel. Creația în curs de a se face e mai aproape de viață decât de cultură, iar viața e crâncenă. Generozitatea mea devine lipsă de vlagă în acest plan. Daniel Vighi: „Henry Wald, un cunoscut filozof și semiotician român, spune că ne îndreptăm spre o cultură de fotoliu. Aș zice mai mult: una de sofa”. N-are dreptate Vighiloiu sau, dacă a avut, nu mai are. De zile bune, m-am retras de pe canapea. Nu ca să
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4632_a_5957]
-
o societate pragmatică a celor care urmăresc investiții cu amortizare imediată, pe de alta și, în fine, acel tout public care primește și retrimite informații într-o goană din care nu înțelege nimic. Ideea franceză a emancipării, pe care un filozof de talia lui Jacques Rancière o ilustrează superb într-o carte numită Maestrul ignorant, nu ține cont de convingerea astăzi generală cum că libertatea constă în a face tot după propriile dorințe: e suficient atunci ca obiectele dorințelor să fie
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
publică, un cerc al noilor literați, post-avangardiști (ca Chevillard) și de masă (ca Amélie Nothomb: ambii semnează rubrici săptămînle în Le Monde des livres), dar și un cerc al „vechilor” (Dominique Fernandez este unul dintre oaspeții Tîrgului); un cerc al filozofilor „populari”, cum e Michel Onfray, dar și cercuri ale celor mai tineri filozofi - Patrice Maniglier de pildă, sau Elie During, cu performanțe academice recunoscute mai degrabă pe malul stîng al Atlanticului - pentru că și Franța, între timp, s-a provincializat. Bernard
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
Amélie Nothomb: ambii semnează rubrici săptămînle în Le Monde des livres), dar și un cerc al „vechilor” (Dominique Fernandez este unul dintre oaspeții Tîrgului); un cerc al filozofilor „populari”, cum e Michel Onfray, dar și cercuri ale celor mai tineri filozofi - Patrice Maniglier de pildă, sau Elie During, cu performanțe academice recunoscute mai degrabă pe malul stîng al Atlanticului - pentru că și Franța, între timp, s-a provincializat. Bernard Pivot și Michel Houellebecq, ca invitați ai statului francez la București, spun încă
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
fi imaginată. Există și o parte neașteptată (e greu să-i spunem pozitivă!) a operei de supraveghere din partea Securității: și anume, documentarea extraordinarei atitudini a lui Alexandru Monciu-Sudinski la arestarea prietenului său, Cezar Mititelu, un personaj descins parcă din tradiția filozofilor cinici greci. Din aceeași stirpe cu Diogene, fără a fi creat o operă, având în schimb toate principiile de viață ale acestuia, Mititelu ducea o existență la limita supraviețuirii, într-un dispreț total față de cerințele sociale. El refuza să muncească
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
e decât rezultatul deformaț iei profesionale a fostului cioranolog. Numai astfel se poate explica inflația de termeni metafizici, aplicați spiritului prin excelență deflaționist al marelui „moftolog” român. La urma urmei, un critic care-l vede pe Caragiale ca pe un filozof al neantului, sensibil la „frisonul ființei” și la „marea digestie a hazardului”, poate fi suspectat ușor, mă tem, de supracalificare.
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
diferență față de marea actriță grecoaică!). Din acest motiv, bucuriile mele nu au fost și nu sunt niciodată complete. Știu că partea bună a lucrurilor se termină și urmează iarăși greul. Nu sunt, așadar, capabil să „trăiesc fără rest”, după cum cer filozofii, nu mă implic în totalitate în nicio acțiune ori stare. Păstrez mereu un spațiu de rezervă, de retragere, un culoar de evacuare. Îmi plac, prin urmare, oamenii care au și un „plan B”, prudenții realiști și, din acest motiv, antipatici
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
„Oare poate omul să zboare și pasărea să vorbească?” Ibn Sīnă, Abu Ali al-Husayn (AVICENA), 980-1037, este unul dintre cei mai cunoscuți filozofi medievali care a scris în arabă; învățat pasionat de științe (logică, matematică, fizică, astronomie...), și-a câștigat existența și experiența călătorind pe la diverse curți de emiri, ca medic. Una dintre cele mai importante scrieri ale sale e considerată Kităb al-Šifă
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
logică, matematică, fizică, astronomie...), și-a câștigat existența și experiența călătorind pe la diverse curți de emiri, ca medic. Una dintre cele mai importante scrieri ale sale e considerată Kităb al-Šifă’ („Cartea Vindecării”). Dacă, pe de o parte, a urmat calea filozofilor elenizanți (influențe aristotelice și platonice), în alte scrieri și-a urmat aplecarea iranian-esoterică, însumând toată gândirea orientală a timpului. Între epistolele sau „tratatele” mistice aviceniene (Rasă’il al-mašriqīya, „Epistolele orientale”) se numără și această alegorie a pelerinajului păsărilor la Rege
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
a pelerinajului păsărilor la Rege, temă frecvent abordată de autorii sufi (mai cunoscut fiind persanul Farid al-Dīn Attăr, cu lungul poem inițiatic Limba păsărilor - titlul provenind dintr-un verset coranic). Data compunerii nu e cunoscută, exegeții presupunând perioada de după eliberarea filozofului din închisoarea de la Fardagăn 2, izolare în care a fost scris și alt celebru tratat mistic, Hayy ibn Yaqzăn 3. Pasărea (sufletul care vrea să cunoască înaltul, dar nu rezistă la tentațiile vieții, sau învățatul rămas în capcanele științelor lumești
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
marelui Rege: a opta oprire, unde cunoașterea nu se obține prin eforturi omenești, ci doar prin grație divină. Un final ironic face referire, probabil, la neîncrederea juriștilor (faqih-i) față de această cale a misterului și iubirii. Dar, cucerit de soluția sufismului, filozoful revine la detașarea de lume și uniunea cu Dumnezeu. Epistola păsării poate fi citită și ca o parabolă a libertății, dar și ca un fel de autobiografie spirituală a filozofului, ilustrând evoluția pe care și-ar fi dorit-o Avicenna
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
cale a misterului și iubirii. Dar, cucerit de soluția sufismului, filozoful revine la detașarea de lume și uniunea cu Dumnezeu. Epistola păsării poate fi citită și ca o parabolă a libertății, dar și ca un fel de autobiografie spirituală a filozofului, ilustrând evoluția pe care și-ar fi dorit-o Avicenna pe calea ascetică, în ciuda „lațului” rămas la picior (dorul pentru cele lumești, impulsurile drăcești, sinele inferior). Totuși, chiar și ceea ce s-ar putea numi „mistică raționalizantă” la acest filozof (ascensiunea
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
a filozofului, ilustrând evoluția pe care și-ar fi dorit-o Avicenna pe calea ascetică, în ciuda „lațului” rămas la picior (dorul pentru cele lumești, impulsurile drăcești, sinele inferior). Totuși, chiar și ceea ce s-ar putea numi „mistică raționalizantă” la acest filozof (ascensiunea către divinitate, dar strict legată de intelect) se petrece în aura gândirii, iar cel care o practică este un „știutor”, un maestru al meditației, un „fericit al Adevărului”. Textul apare pentru prima oară în limba română. (G.T.) În numele lui
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
textul ediției Mehren, vol. II, Leyden, E.J. Brill 1894. Cuvântul arab risăla poate fi tradus deopotrivă prin „epistolă”, și prin „tratat”. Considerând că tratatul implică o abordare mult mai amplă, am preferat să traduc titlul prin Epistola păsării. 2Cf. Viața filozofului Ibn Sina (Avicenna), scrisă de el și continuată de discipolul său Abu ‘Ubayd al-Guzgani, introducere, traducere și comentarii de Grete Tartler, Viața Românească nr. 7-8 , 2012. 3 Cf. Grete Tartler, Ibn Sina, ,Hayy ibn Yaqzăn, în Înțeleptul singuratic, Ed. Humanitas
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
fluiera, denumește ciripitul păsărilor, șuieratul șarpelui, țârâitul greierului și al cicadei, urletul sirenei și al alarmei. În context are sensul de imitare a ciripitului. 9În arabă, madīna, „orașul”, are și o conotație mistică, pe care Avicenna o preia aici de la filozoful Al-Fărăbī (Alfarabius), m. 905. Prin scrierea sa „Vederile locuitorilor cetății virtuoase” (Ară’ ahl al-madīna alfădila) Alfarabius a lansat o utopie a societății ideale, după care trei feluri de societăți ar putea fi perfecte: cea mare, umanitatea; cea mijlocie, națiunea; și
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
Nordul Europei, nu poate fi despărțită de libertate. Libertatea tuturor. Chiar și a viespilor. Dar... De ce n-a rămas cruzimea doar un joc, nevinovat în fond, al copilăriei? De ce n-a devenit toleranța acea lex universalis visată de idealiști și filozofi? Oare va deveni? Când? Probabil că abia atunci îmi voi putea învinge pornirea de-a omorî viespile, țânțarii, coropișnițele.
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4386_a_5711]
-
autorul lui Mathesis la Berlin în1943: Die innere Spannung der kleinen Kulturen. - Tensiunile interioare ale culturilor mici. De ce s-a așezat Noica la Păltiniș, iată o întrebare la care au răspuns sau au încercat să răspundă cititorii, învățăceii sau exegeții filozofului. Răspunsul cel mai simplu este că locul era ofertant: ideea de retragere se putea conjuga cu ideea de spațiu sacru, în care spațiul montan putea proteja dialoguri cu discipolii. Faptul că Păltinișul se afla la doi pași de locuri pe
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
inaugura altă geografie spirituală a Sud-Estului European nu era de neglijat. Sibiul, Mărginimea Sibiului, Rășinarii, dar și Ardealul în ceea ce avea el esențial, dar și România în ceea ce avea definitoriu se puteau descoperi mai bine din acest Centru. Fratele marelui filozof era la Sibiu, de la Păltiniș Noica putea ajunge mereu la el: dialogul despre Cioran se putea împlini aici. Dacă mai scriem că discipolii lui Noica veneau la Păltiniș ca niște adevărați pelerini putem înțelege că anii optzeci ar fi trebuit
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]