1,205 matches
-
de listele acelea cu sute de măsuri care trebuiau luate. Dacă eu opream mașina în drum ca să fac curățenie în mașină, mașina n-ar mai fi ajuns la ora respectivă. Pentru mine, miza esențială, mai importantă decât alegerile, a fost fina lizarea negocierilor cu Uniunea Europeană. Altfel, ar fi plătit românii cu toții. Ei nu știu lucrul ăsta, mulți nu știu. Am avut de făcut o alegere. Sigur, eu plătesc acum pentru un lucru pe care l-am făcut în interes general.“ Remarcați
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
E păcat! Ce zici? Nu mai bombăni! Hai, bea-ți ciocolata! Mămica a pus lapte mai mult, ca să-ți fie pielea și mai frumoasă. Când te-am văzut prima oară mi-am zis, Aiyoh, pielea băiatului ăstuia i așa de fină! Chiar și mititel erai tare frumos! Toți ceilalți erau urâți, slăbănogi și negricioși. Ce? Ce te uiți așa? Ce-ar fi să mergem la un restaurant astă-seară, așa, doar noi doi? Farah și Bob să stea acasă să-și facă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
singură știu ce meriți . Pentru a vă proba, mă duc să pui între proiectele d-voastră și ale mele imposibilul!" "Imposibilul!" Ce zici1 Admirabil! Ce stil și ce intenții. Admirabil... pentru o fată care n-a învățat niciodată nimic și... Fina matale are aptitudini spre rău, dar le are! biletul e superb. . . Model de epistolie a "drepturilor fecioarelor" ... A fost la călugărițe ... - Nory râse, era dușmana institutelor religioase . . . 26 "Lăcustă! gândi Mini, îi zic lăcustă. Ca toate insectele, face selecția spre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Iți închipui chinul bietei Lenora. Ea, deprinsă să se facă voia ei ... Ce să-i dea în cap! Să-1 întortocheze pe Doru. El care n-o suferea deloc, fiindcă e bolnăvicioasă. Nu prea mă laud cu stârpitura asta mică de fină a dumitale", îmi spunea. - Are mania sănătăței! Om vechi! glumi Nory. Boii, caii și femeile de soi bun și cu forme depline! La o masă - mi-a spus Elena - Mika-Le, din senin, s-a azvârlit de gâtul lui Hallipa cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ziua botezului era mare forfotă la ei acasă. Au avut parte de o zi de vară frumoasă, de multe ajutoare și de mulți oaspeți. Printre cei mai fericiți se număra Claudia care a fost animatoarea petrecerii. Atât și-a pupat fina mică, încât biata fetiță nu mai știa ce se întâmplă cu ea, dar interesant, n-a plâns. — Vezi-o că nu plânge, oricât o pupi tu? — Cum să plângă, Paulino, c-o pup cu toată dragostea, mânca-o-ar nașa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
că podoabele de la botez aduc noroc în viață. — Să ieșim afară la oaspeți că i-am lăsat singuri, a fost de părere Vasile. Când au ieșit în prag, toți au început să strige. — Trăiască nașa! Trăiască nașu’ și finii! Trăiască fina cea mică! Aplaudau și toți cei trei au fost luați la hora ce se-ncinsese în curte într-o veselie mare. S-ar mai fi gândit această familie de cele ce aveau să se-ntâmple, că bucuria le va fi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
zică. — ?!! — M-am uitat mult la tine. Mă gândeam să nu fii altă mireasă decât cea pe care o caut eu. Cerceii pe care îi porți în urechi, ce ți-am dăruit la botez mi-au confirmat că tu ești fina mea dragă, o îmbrățișează cu lacrimi în ochi stârnind emoții în nuntașii care o ascultau. — Ca să răscumpărăm tot ceea ce trebuia să fie între noi și n-a fost datorită împrejurărilor care au făcut să ne despartă zeci de ani și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de unde o ai? — Vă voi spune multe, multe, în legătură cu ea. — Hai să ne retragem, le propune Claudia lui Virgil și Teofanei, în timp ce muzica antrenează oamenii la joc. — Vă rugăm să ne scuzați! Ne retragem un pic să mai vorbim cu fina noastră pe care n-am văzut-o de când am botezat-o, se adresează Claudia nașilor. — Cu multă plăcere! Mergeți că aveți atâtea de vorbit. Doamne! Cum este și viața asta. Ne-ați impresionat prin ce ne-ați spus. Cei trei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
au îndemnat să mâncăm, să bem, au norocit, deși nici nu ne cunosc. Servind din bunătățile aduse și continuând discuțiile, Claudia și Virgial au aflat întreaga poveste a Teofanei și s-au lămurit privind salba cu galbeni ce-o purta fina lor. Când vorbeau despre adopția ei, au intrat pe ușă Zina și Eusebiu Stamate. — Vorbeam de lup și lupul la ușă, se ridică Cezar și le oferă scaune. — Nu știam unde erați, li se adresează Eusebiu. — Mama mea, Zina Stamate
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vreau să vă întreb pe dumneavoastră, nașii de botez ai fiicei mele, ceva. — Poftiți! Dacă de atâta timp n-ați mai ținut legătura unii cu alții, n-ați mai știut nimic unii de alții, cum de ați aflat de existența finei dumneavoastră Teofana și de data nunții ei? — Printr-o întâmplare fericită. Să vă spun cum a fost, începe Claudia relatarea. Mă aflam la Aachen, oraș din Germania la granița cu Olanda, cu niște treburi de serviciu. Cu ocazia aceasta m-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
unor grele negocieri nocturne decît pe cele ale unei veri sănătos petrecute. Și eu, cu energia refulată a două luni de muncă de birou și cu inima măcinată sub tricou, care fusese spălat și chiar călcat la dungă atît de fină precum tăișul lamei de ras. Trupul meu și al lui, barca, memoria noastră comună. Nimeni nu uitase nimic. Ca și cum ar fi fost menit să fie așa, o rază de soare trecu ușor peste acoperișul alb al clădirii clubului și ne-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Noaptea, pe o bancă, într-un parc?! Am uitat că sunt singur?... Că Filip nu mai e cu mine. Începusem să mă obișnuiesc cu el, cu tabieturile și pedanteriile lui, cu trupul lui scund întotdeauna corect îmbrăcat, cu țigările lui fine tăiate cu briciul în jumătate, cu jurnalul lui cu scoarțe negre în care n-am înțeles niciodată ce naiba nota... Am reușit o dată, cu multe tertipuri, să i-l sustrag și-am încercat să-l citesc într-o noapte la lumina
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în oraș pentru rezolvarea unor probleme curente, printre care și aceea de a expedia trei cărți cu autograf și câteva rânduri, deoarece persoanele îmi erau apropiate. Astfel, am expediat câte un exemplar la București d-nei Cristina Condor și Marianei Tănăsache (fină de botez), precum și la Timișoara, pentru Venera Ion - nepoată de la Buzău. Gata de plecare, sunt vizitat de dl. ing. Istrate, fost elev la Școala Generală Nr. 2, spunându-mi că a citit cartea mea, că i-a plăcut foarte mult
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
creștinească. Mi-a promis o nouă carte. Dau apoi telefon familiei Nel Popescu din București și după aceea sun cumnata de la Tecuci, pe care n-o găsesc acasă. Sun apoi pe doamnele Victoria Ionescu și Grigorina Fulger. Primesc telefoane de la fina Văleanu, de la Neta și Maria, nepoatele mele, care-și aduc aminte că le-am fost de mare ajutor. Acum au necazurile și nevoile lor, dar fiecare ins trebuie să-și poarte crucea sa. Mă sună Mariana și Cosmin - aflat la
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
viu grai. Îi urez succes. Printre altele, la noi au murit încă 12 oameni din cauza căldurii, sporind numărul acestora la 30 de persoane. De ce o fi lumea asta așa de imprudentă și se expune?? Așa și-a găsit sfârșitul și fina Văleanu care, transportată cu ambulanța solicitată de d-na Preda ca vecină, nu a putut fi salvată. Și doar cu o săptămână în urmă îmi spusese că va muri curând. O sumbră prevestire care s-a adeverit după o săptămână
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
la 29 de grade. Un singur chibrit și lumea e în stare să piară de această caniculă blestemată! Oare cât va mai ține? Încerc să concretizez o recenzie a volumului „Acorduri pe strune de suflet”, dar probabil marcat de decesul finei Văleanu, lucrez fără spor și apoi sunt nevoit să amân finisarea acestei recenzii. Creația literară cere dispoziție sufletească, pe care momentan nu o am. Cu prudență am însoțit cortegiul funerar al finei până la un anumit punct, după care, căutând umbra
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
strune de suflet”, dar probabil marcat de decesul finei Văleanu, lucrez fără spor și apoi sunt nevoit să amân finisarea acestei recenzii. Creația literară cere dispoziție sufletească, pe care momentan nu o am. Cu prudență am însoțit cortegiul funerar al finei până la un anumit punct, după care, căutând umbra pomilor și protejat de pălărie, am ajuns acasă, la răcoare și liniște... Pentru luni, 30 iulie 2007, o știre anunță că Patriarhul Teoctist, la peste 92 de ani, a fost operat la
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
anunță că Patriarhul a murit la ora 17, în urma unui stop cardiac. Spera să trăiască până la 97 de ani, vârsta la care a murit mama sa, dar n-a fost chip. Până aici i-a fost dat să trăiască! Copiii finei au reglementat situația juridică a casei rămase prin act încheiat cu suflet și cap, iar eu dezaprob modul lamentabil în care au rezolvat aceeași problemă copiii vecinului Movilă, care s-au judecat înainte de a-și împărți moștenirea... În ultima instanță
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu târlici de căpătat și sugând dintr-o țigară fumegândă, uitată permanent între buze. O roti convingător și cu foc, sub stejar, pe mama Kaliei doar și ea îi era fină de cununie! iar fina jucă rușinoasă, ținându-și ochii în pământ și fustele-i largi cu mâna. Când, în toiul jocului, la care priveau cu toții, admirativ, finei îi săriră, cât colo, saboții din picioare, fețele plumburii încetară să mai rânjească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu târlici de căpătat și sugând dintr-o țigară fumegândă, uitată permanent între buze. O roti convingător și cu foc, sub stejar, pe mama Kaliei doar și ea îi era fină de cununie! iar fina jucă rușinoasă, ținându-și ochii în pământ și fustele-i largi cu mâna. Când, în toiul jocului, la care priveau cu toții, admirativ, finei îi săriră, cât colo, saboții din picioare, fețele plumburii încetară să mai rânjească și cu toții simțiră, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și cu foc, sub stejar, pe mama Kaliei doar și ea îi era fină de cununie! iar fina jucă rușinoasă, ținându-și ochii în pământ și fustele-i largi cu mâna. Când, în toiul jocului, la care priveau cu toții, admirativ, finei îi săriră, cât colo, saboții din picioare, fețele plumburii încetară să mai rânjească și cu toții simțiră, cum, din făgăduința unei împăcări între categorii sociale, izvora furibund cruzimea și galopa prohodul implacabil. Exact! Păun cel de treabă dispăru, chiar în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de ceva scoteau un sunet opac. Aveam senzația că toate celulele corpului meu se contractau una câte una și că fluidele corporale deveneau un fel de spumă. Fiecare particulă a acestei spume era cât se poate de moale și de fină și cuprindea toată căldura pe care o ființă umană sau un animal o putea resimți. Spărgându-se, bulele de spumă emiteau o căldură care răzbătea până la suprafața corpului și se acumula sub epidermă. Când am Început să fac sex cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se Întunecase. Am dat pe gât o Înghițitură. Era bourbon, o marcă pe care nu o mai gustasem. Mi-a alunecat pe gât la fel de ușor ca un coniac. Pe când tocmai mă Întrebam de unde avea un bețivan o băutură așa de fină, am auzit o voce În japoneză: „Ia te uită, o sticlă de George Dickens!“. M-am Întors și l-am văzut: În fața mea stătea chiar bărbatul pe care Îl căutam. — Așa deci? Te-ai Întâlnit cu Keiko? Ai primit banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să transportăm discret suferinzii, Cine sunteți voi, Întrebă directorul de serviciu care răspunsese la telefon, Doar un grup de oameni care iubesc ordinea și disciplina, persoane deosebit de competente În specialitatea lor, care detestă confuziile și-și Îndeplinesc Întotdeauna promisiunile, În fine, oameni cinstiți, Și acest grup are vreun nume, vru să știe directorul, Unii ne spun maphia, cu ph, De ce cu ph, Ca să ne deosebim de cealaltă, de cea clasică, Statul nu face acorduri cu mafii, Pe hârtii cu semnături autentificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Are barba și părul tunse scurt. Aspect de gospodar aranjat) NIȚĂ: Fie, dom' șef, da' bun vin au finii dumitale! Acuma-mi pare bine că i-am cununat... DUMITRAȘ: Apoi am știut eu la cine m-am prins naș... (strigă) Fină Ilincă, oare s-ar mai găsi pe undeva o oală nouă și plină? ILINCA (din culise): Îndată, nănașule, se poate?! (vine din dreapta cu o oală, toarnă celor doi.) NIȚĂ: Lasă oala aici... ILINCA: O las, părinte. Când mai aveți trebuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]