2,084 matches
-
purtat, dacă spațiul ar fi fost atât de eterogen direcției lor interioare. Demiurgia culturilor a generat spațiul și timpul fiecăreia. Deoarece noi românii nu ne-am încercat în procesul inconștient al luptei cu spațiul și cu timpul, nu avem o fizionomie proprie. Nu ne-am impus fața în forme obiective și astfel greu ne putem arăta și greu ne putem face cunoscuți. Față de timp și de spațiu ne definim figura. Ea câștigă cu atât mai multe caractere, cu cât sîntem mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cât sîntem mai personali în tendința noastră de a ni le asimila. Defectul României este că a fost prea multă vreme o potențialitate; a întîrziat sistematic să devină o actualitate istorică. În asemenea condiții, cum o să-și poată preciza o fizionomie? Unde e stilul nostru? Există un singur oraș românesc, cu o marcă arhitecturală proprie? Am rămas la țăran și n-am știut că satul n-a intrat niciodată în lume. Românii au trăit o mie de ani ca plantele. Creșterea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
răspântie a devenirii națiunilor. În fața țăranului se ridică muncitorul, ființă acosmică fără să fie spirituală, dar având o conștiință a valorii și a sensului său ca nici o altă clasă din trecut. Apariția muncitorului, ca un nou tip de umanitate, determină fizionomia socială a lumii moderne. Pe când țăranul, înfundat în sate, se simțea la periferia vieții, muncitorul modern se trăiește în centrul ei și ridică pretențiile justificate de această integrare. Lupta împotria opresiunii, exploatării, oligarhiei nu se dă în numele unor revendicări minore
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a obținut mai puțin, în existența lui milenară, decât proletariatul într-un secol de luptă. Spiritul revoluționar determină răspântiile istorice. Fără revoluții, istoria este devenire inertă, fadoare și făgaș. Muncitorimea a creat o cultură a maselor, cu caractere noi și fizionomie proprie. În locul comunității organice, cristalizată substanțial, pe care ne-o oferă existența statică a formelor primare sau aurorale de cultură, se înalță dinamismul și mobilitatea formelor derivate, superstructurale, complexe, fiindcă încoronează sau amurgesc procese de cultură. Comunitatea este expresia directă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
individualiza decât negând pe cele ce-au precedat-o. Greutatea unui moment istoric nu consistă într-o înglobare cât mai mare de valori complexe și de elemente eterogene, ci în prevalența categorică a unor valori specifice, care dau contur și fizionomie epocii. Eclectismul este un fenomen de decadență. Când o cultură nu mai are atâta energie, încît să dea naștere la direcții originale ale spiritului și să se configureze în momente creatoare, atunci se recapitulează. Sinteza stufoasă și uimitoare în amploarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ani, nu poate concepe viața decât defensiv. E îngrozitor! Balcanii nu sânt numai la periferia geografică a Europei, ci și la cea spirituală. Mai cu seamă la aceasta. Resturile, scursurile, cangrena morală, imbecilități ale instinctului, orizont imediat - determină, toate, o fizionomie caraghioasă și tristă, de un grotesc deprimant. Balcanul în esența lui reprezintă o zvârcolire ratată, un dinamism închis, o sterilitate jalnică. Ce înseamnă astăzi România, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia? - Oricât aș fi de pesimist cu privire la trecutul și la prezentul României și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ieșit din nebunatica sa gură. Dară, consumată de lipse, ea se stinse într-o zi. În delirul ei, ea trase mâna copilului ș-o ascunse în sân, lângă inimă, s-o încălzească - un simbol al vieței ei întregi! De - atunce fizionomia, surâsul lui căpătase acea umbră dulce de tristeță care îl făcea atât de interesant - și irezistibil pentru bobocii pensionatelor. Dar lui însuși nici nu-i trecea prin minte că pe el l-ar fi putut iubi cineva - pe el nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu capetele răzimate unul de altul, și râdeau. Era un contrast plăcut: fața lui trasă și fină din care nu se putuse încă șterge amărăciunea unei tinereți apăsate, ci rămăsese încă într-o trăsătură de nespusă naivitate în jurul gurei, lângă fizionomia {EminescuOpVII 113} ovală, rătunzită și albă a ei... chipul unui tânăr demon lângă chipul unui înger ce n-a cunoscut niciodată îndoiala. Două vorbe concluzive. Cine este omul adevărat al acestor întîmplări, Dan ori Dionis? Mulți din lectorii noștri vor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
idee ciudată de moarte... voi vă imaginați scheletul unui mort și-i ziceți moarte. Pentru mine e un înger drag, cu o cunună de spini, cu fața, palidă și cu aripi negre. Un înger... îngerul visurilor mele, care are - o fizionomie cunoscută mie, singura fizionomie care purta pentru mine fericirea lumei în zâmbetul său și melancolia pământului în lacrima ei. Acea fizionomie nu mai este. Acele buze ce surâdeau - un surâs al morții le-a închis, sau mai bine; moartea-namorată de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
voi vă imaginați scheletul unui mort și-i ziceți moarte. Pentru mine e un înger drag, cu o cunună de spini, cu fața, palidă și cu aripi negre. Un înger... îngerul visurilor mele, care are - o fizionomie cunoscută mie, singura fizionomie care purta pentru mine fericirea lumei în zâmbetul său și melancolia pământului în lacrima ei. Acea fizionomie nu mai este. Acele buze ce surâdeau - un surâs al morții le-a închis, sau mai bine; moartea-namorată de mine a luat figura
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o cunună de spini, cu fața, palidă și cu aripi negre. Un înger... îngerul visurilor mele, care are - o fizionomie cunoscută mie, singura fizionomie care purta pentru mine fericirea lumei în zâmbetul său și melancolia pământului în lacrima ei. Acea fizionomie nu mai este. Acele buze ce surâdeau - un surâs al morții le-a închis, sau mai bine; moartea-namorată de mine a luat figura unei copile, a vizitat pământul și mi-a răpit mai întîi inima, pentru ca, dispărând ea, s-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
negru al magnatului și-ntre capul de câne al honvedului. Era teribil acest popor când își scutura lanțurile lui de fier, teribil ca varga lui Dumnezeu. Și oare nu sunt toate popoarăle așa? Blânde și pacifice în timp de pace, fizionomia bunomă, ochii sinceri, statura aplecată de sarcina cea grea a {EminescuOpVII 221} vieței. Dar vezi-le în revoluțiune! Vezi profunditatea acelui suflet teribil care zăcea sub masca bunomiei, vezi cum presupune, de nu știe, injuriile trecutului, vezi cum aruncă lanțurile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca o fulgerare numai, dispar sau în parte sau în tot și stai ca înaintea unei minuni și te-ntrebi... așa ca omul care crezuse că tot ce vede e chiar așa cum este... că oare ce-nsemnează asta. Când privești o fizionomie ciudată, îți vine de sine întrebarea: oare cum dracu-o fi gândind acest om? Ba lipsa unuia din cele cinci simțuri, chiar venind mai târziu, modifică radical lumea cugetării. - Cum așa? Apoi tocmai Beethoven a compus muzică pe când pierduse auzul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
este acel el sau eu care-n toate schimbările din lume ar dori să rămâie tot el? Acesta este poate tot misterul, toată enigma vieții. Nimic n-ar dori să aibă din câte are. Un alt corp, altă minte, altă fizionomie, alți ochi, să fie altul... numai să fie el. Ar voi să se poată preface în mii de chipuri, ca un cameleon... dar să rămâie tot el. Abstrăgând de la dorința acestei reamintiri, fiecare-și are dorința împlinită,... căci este indiferent
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fulgerare numai - dispar sau în parte sau în tot și stai ca înaintea unei minuni și te-ntrebi, așa ca omul care-a crezut că tot ce vede e chiar așa cum este, că oare ce să-nsemneze asta... Când privești cîte-o fizionomie ciudată îți vine de sine întrebarea: oare cum dracu a fi gândind acest om - ba lipsa a unuia din cele cinci simțuri, chiar venind mai târziu, modifică radical lumea cugetărei. Așa, Be[e]thoven compusese opera Fidelio după ce uitase de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
al propagării sentimentelor, ideilor și modurilor de acțiune. Un discurs antrenant și aplaudat este mai puțin sugestiv tocmai pentru că își mărturisește deschis intenția de a fi astfel. Dar o dată aflați unii în preajma altora, interlocutorii acționează prin timbrul vocii, privire, prin fizionomie, prin pase magnetice, gesturi, nicidecum numai prin limbaj. Pe drept cuvînt se spune despre un ins care stăpînește arta conversației că este fermecător în sensul magic al cuvîntului"281. Cît se poate de calm, ca și cum lucrurile ar decurge de la sine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
într-o piață publică. Ea era asociată cu un chip, cu o voce anume, cu un membru cunoscut al grupului, și fiecare își aducea o contribuție la plămădirea ei, oricît de măruntă va fi fost ea. Judecata dobîndea astfel o fizionomie vie și un caracter concret. Multă vreme, în guvernarea tribului, a cetății, opinia a jucat rolul de comentariu, cel al vocii colective a corului antic care punctează prin întrebări, prin exclamații de groază sau milă, de surpriză ori indignare cuvintele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
atât în literatura de specialitate, cât și în practica judecătorească, s-a considerat, în mod just, că dreptul de proprietate comună pe cote-părți și dreptul de proprietate comună în devălmășie sunt forme ale dreptului de proprietate comună, fiecare cu o fizionomie proprie, și nu forme ale coproprietății ori indiviziunii, termeni sub care mai este desemnat, uneori, în literatura juridică și practica judecătorească, dreptul de proprietate comună pe cote-părți. Ca și dreptul de proprietate comună pe cote-părți, dreptul de proprietate comună în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
iar consumul, prin utilizarea acestor bunuri și servicii, dă impuls final producției. Consumul face legătura nu numai între producție și consum, dar și între activitatea economică și cea socială, în general. Din această perspectivă el reprezintă „o oglindă fidelă a fizionomiei societății; în el se reflectă stratificarea și diferențierea socială, contradicțiile, locul și rolul grupurilor și categoriilor socioprofesionale într o societate.”<footnote Marius Băcescu, Angelica Băcescu, Compendiu de macroeconomie, Editura Economică, București, 1993, p. 161. footnote> 2.2. Funcțiile consumului Indiferent
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
Universitare, Timișoara, 1999, p. 151. footnote>. Conceptul de creștere economică îl precede pe cel de dezvoltare economică, relația dintre ele fiind una de la parte la întreg. Dezvoltarea economică are o sferă mai largă de cuprindere, incluzând și modificările cantitative în fizionomia și structura economiei naționale (tehnologică, interramuri, economico-socială, organizațională, teritorială), precum și în nivelul de viață al oamenilor, situația economică a unei țări răsfrângându-se, așadar, în mod direct, asupra nivelului de trai al populației (deci implicit asupra consumului). De asemenea, sistemul
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
iar consumul, prin utilizarea acestor bunuri și servicii, dă impuls final producției. Consumul face legătura nu numai între producție și consum, dar și între activitatea economică și cea socială, în general. Din această perspectivă el reprezintă „o oglindă fidelă a fizionomiei societății; în el se reflectă stratificarea și diferențierea socială, contradicțiile, locul și rolul grupurilor și categoriilor socioprofesionale într o societate.”<footnote Marius Băcescu, Angelica Băcescu, Compendiu de macroeconomie, Editura Economică, București, 1993, p. 161. footnote> 2.2. Funcțiile consumului Indiferent
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
Universitare, Timișoara, 1999, p. 151. footnote>. Conceptul de creștere economică îl precede pe cel de dezvoltare economică, relația dintre ele fiind una de la parte la întreg. Dezvoltarea economică are o sferă mai largă de cuprindere, incluzând și modificările cantitative în fizionomia și structura economiei naționale (tehnologică, interramuri, economico-socială, organizațională, teritorială), precum și în nivelul de viață al oamenilor, situația economică a unei țări răsfrângându-se, așadar, în mod direct, asupra nivelului de trai al populației (deci implicit asupra consumului). De asemenea, sistemul
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
anume „constă inteligența oricărui lucru”2. Dacă Heidegger discută temporalizările conștiinței prin postulatul structurării lingvistice a comprehensiunii, M. Polanyi pretinde că acest comportament anticipativ al conștiinței se întâlnește și acolo unde elementul lingvistic al aproprierii pare să lipsească. Recunoașterea unei fizionomii, deprinderea îndemânărilor, sincronizarea organelor de simț ori stăpânirea unor unelte sunt toate procese care atestă rolul anticipativ al intenționalității. Precomprehensiunea (foreknowledge) nu este, pentru Polanyi, decât motorul euristic al cunoașterii. Orice descoperire nu este altceva decât „un pas către verificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
poate sînt frunze, Pásul tău prin amintire sîngerat și rănit. (Despărțiri) „Rătăcirile”, „preumblările bolnave” sînt de asemenea variante ale periplului bacovian (cu rădăcini În romanța eminesciană), fără, Însă „nevrozele”, „delirul” din Plumb. „Personajul” lui Voronca are mai degrabă ceva din fizionomia palidului „elev singuratic” suferind de cenușiul existenței, rostindu-și În versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfîșierile”, „mîhnirile” În registrul minor-sentimental și cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amîndouă”) și o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
personaje mici și drăguțe, cu dinții vizibili, cu un surâs bine definit și urechi mici și ascuțite care poartă denumiri diverse: elfi, spiriduși etc. Descrierea nu este chiar atât de legendară: cardiologul neo-zeelandez Williams a descris copii care au această fizionomie, dar și deficiențe ale sistemului vascular (în special ale inimii) și care îmbătrânesc prematur. În cadrul acestor atribute („sindromul Williams”), competențele cognitive generale sunt foarte deficitare, ca la copiii trizomici (de exemplu, IQ-ul mediu este 60), dar indivizii sunt de
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]