1,215 matches
-
gramaticale specifice părților de vorbire învățate b) Acordul gramatical - utilizarea categoriilor gramaticale învățate, în diverse tipuri de propoziții; - sesizarea organizării morfologice și sintactice a textelor citite (nonliterare și literare); - respectarea normelor morfosintactice în propoziții și în fraze; - utilizarea corectă a flexiunii nominale și verbale în textul scris, utilizând corect semnele ortografice și de punctuație; -sesizarea particularităților lexico-gramaticale ale unui mesaj ascultat; - sesizarea valorii expresive a categoriilor morfosintactice; pronunție, de acord, de flexiune, în diverse situații de comunicare;) b) Aspecte ortografice, ortoepice
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
morfosintactice în propoziții și în fraze; - utilizarea corectă a flexiunii nominale și verbale în textul scris, utilizând corect semnele ortografice și de punctuație; -sesizarea particularităților lexico-gramaticale ale unui mesaj ascultat; - sesizarea valorii expresive a categoriilor morfosintactice; pronunție, de acord, de flexiune, în diverse situații de comunicare;) b) Aspecte ortografice, ortoepice și de punctuație d) Expresivitatea comunicării orale și scrise la nivelul morfologic (utilizarea corectă a părților de vorbire flexibile și neflexibile învățate; construirea corectă a unor enunțuri din punct de vedere
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Tradiționale: - de interpretare, prin care, apelând la analiza gramaticală se explică, de exemplu, de ce „a” într-un context este articol iar în altul, articol genitival sau prepoziție, „poate” - adverb și „poate” - verb etc. - de grupare, care se poate face după flexiune, după clasa lexico-gramaticală, după criteriul semantic etc. - de motivare, solicitând atât informații de limbă cât și capacitatea elevilor de a argumenta o afirmație. De exemplu, de ce într-o frază cu patru predicate exprimate există cinci propoziții; de ce într-un
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
se observă mai ales în procesul integrării lor discursive. Dacă proverbele cu subiect "ocupat" se pot integra într-un text fără ca această operație să angajeze modificări de natură morfosintactică, proverbele cu subiect "liber" presupun, la fel ca și expresiile idiomatice, flexiunea verbului în raport cu specificul subiectului și cu circumstanțele enunțării: a) "Sintagme stereotipe" (≠ "texteme", cf. Coșeriu): a da cu oiștea-n gard → Ion a dat cu oiștea-n gard [+ Flex] b) Proverbe cu subiect "liber" (= "texteme", cf. Coșeriu): Nu lăsa pe mâine
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cercetează semnificațiunea formelor lexicale ale limbei [prin funcțiune, ca și la Schleicher, trebuie să înțelegem aici 'semnificație', n.m. C.M.]. ÎI. Doctrina despre cuvânt ca membru al propozițiunii sau, pe scurt, sintaxa, coprinzând: 1. Doctrina formelor cuvântului în propozițiune sau doctrina flexiunii; 2. Doctrina funcțiunii cuvântului în propozițiune sau sintaxa propriu-zisă. Nouă clasificațiune a lui Heerdegen, precum se vede, nu se deosebește în fond de cea propusă de Schleicher" (ibid.: 7). Există, totuși, la Heerdegen o diferență notabilă, adică un element a
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
așezat în primul ,,bloc”; - pentru lansarea de la start, în primii pași se manifestă forța exploziv-elastică; este o forță de tip reactiv, pe care musculatura o înmagazinează ori de câte ori se produce o întindere, înainte de contragere. Mișcarea poate fi o amortizare, pentru că în urma flexiunii, elementele elastice ale mușchiului, încărcate de energia cinetică și de forța de tracțiune dezvoltată între timp de componenta contractilă, acumulează o anumită cantitate de energie pe care o restituie imediat, prin contracția care urmează și, care, de altfel, îi mărește
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
lungimii fuleului și micșorarea frecvenței sunt consecințele oboselii. În același timp, dar și după această fază, conform studiului lui Vittori, 1992, în faza de accelerare se manifestă și forța explozivă - elasticăreflexă, care este acel tip de forță manifestată în urma unei flexiuni - un moment de lucru de recesiune sau de contracție excentrică, a segmentului de propulsie, cât mai rapid posibil și cu o amploare destul de limitată. Rapiditatea și limitarea îndoirii segmentului, în momentul sprijinirii sale pe pământ, constituie cele două condiții esențiale
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
forței medii și timpului de contact aplicat de atlet împotriva solului, în timpul fazei de propulsare a pasului anterior. Forța conducătoare generată în timpul fazei de aterizare este legată de puterea în flexie și în extensie a șoldului, de extensia genunchiului și flexiunea plantară. De aceea, s-ar părea că atleții care au o putere mai mare în aceste grupe de mușchi, vor scoate la alergare de viteză timpi mai buni, dacă timpul de contact rămâne același. B. Nielson et al., 1980, au
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
dintr-o incintă văduvită de închidere? Livrate fără rezerve traficului, oferite de bunăvoie periferiei, privilegiile centrului se banalizau ca prin farmec, dezamorsând mașinăria de rivalitate socială aruncată ca o umbra în jur și făcând ca elanurile ei să sufere o flexiune înapoi, către sine. Acolo unde intrările și ieșirile se confundă, distincția dintre atacuri și retrageri tinde și ea să se estompeze. Nu toată lumea împărtășește credința că atacul e cea mai bună apărare; și o anume deschidere oferită pe tavă îl
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un act propriu, mă proiectez în afară, încerc să mă apuc de ceva, deci nu am capitulat complet (depresie). Înjur pentru că înjurătura devine un punct de sprijin real, ce mi-ar putea permite să-i pivotez în jur, executând o flexiune a parcursului personal, o schimbare de drum. Înjurând, intru în contact cu o realitate ce-mi refuză, poate, alte prize mai trainice; revendicându-i acest punct, potențializez totodată și spațiul din jurul lui. Evident, e vorba doar de un punct foarte
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
situația. Căldura calului, contactul cu el sunt factori care intervin în destinderea psihică. Se produce și o destindere fizică foarte importantă. Mecanismul care va induce destindere fizică este poziționarea membrului inferior (pozițiile de inhibare a spasticității ca abducție+rotație externă; flexiune și contracție alternativă a diferitelor grupe de mușchi, provocată de dezechilibrările succesive induse de mișcarea calului la pas). Hipoterapia are un aport în reeducarea echilibrului. Pacientul care nu este ajutat de o chingă realizează în mod evident un exercițiu global
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
diferențiate însă, fenomene de gramaticalizare a topicii și de gramaticalizare a unor cuvinte, care și-au pierdut trăsăturile semantice inițiale și au devenit instrumente gramaticale sau au primit și un astfel de statut pe lîngă cel inițial. În aceste condiții, flexiunea complicată de sorginte indoeuropeană a fost părăsită de multe ori fără inconveniente, fiind înlocuită de procedee mai simple, dar mai relevante. Această evoluție a făcut ca limbile corespunzătoare focarelor culturale europene din epoca modernă (adică limbile romanice vestice și limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latinesc, un anumit sunet gotic etc., și nu numai într-un cuvînt, ci în toate cuvintele în care se găsește sunetul respectiv în aceleași condiții (de vecinătate, de accentuare etc.). La fel se prezintă situația în cazul formelor gramaticale (precum flexiunea substantivului, pronumelui sau verbului) și a elementelor lexicale, în a căror structură se pot identifica rădăcini sau afixe comparabile din punctul de vedere al structurii fonetice și al înțelesului. Odată constatate, aceste corespondențe au fost folosite pentru stabilirea sunetelor, formelor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
grupurile consonantice, iar datorită nepro-nunțării terminațiilor, majoritatea substantivelor se rostesc la fel la singular și la plural, iar majoritatea adjectivelor se rostesc la fel la masculin și la feminin. Sub aspect morfologic, franceza este limba romanică cu cea mai dezvoltată flexiune analitică. Pînă în secolul al XIV-lea, a păstrat o declinare bicazuală, care însă a dispărut după aceea. Deoarece -s final, care este marcă grafică pentru plural, nu se pronunță, în franceza modernă există un sincretism oral la peste 90
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rezultat pronumele nehotărît on, potrivit unui model germanic, căci în germană există, pe de o parte, substantivul der Mann "om" și, pe de altă parte, pronumele nehotărît man. Verbele franceze se clasifică în trei conjugări și au, în general o flexiune neregulată. La perfect compus și la mai mult ca perfect se folosesc, la fel ca în italiană, două verbe auxiliare (avoir și être). În secolul al XVI-lea s-a fixat negația dublă ne...pas (Je ne sais pas), care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu statut incert. În raport cu latina, de la care pornesc, limbile romanice au unele trăsături care le diferențiază de ea, realizînd, în sistemul gramatical, o reorganizare a elementelor originare sau o dezvoltare a unor situații care pentru limba-bază erau nespecifice. Astfel, în flexiunea nominală, se constată reducerea accentuată a cazurilor și dispariția genului neutru (cu excepția românei). A apărut o nouă categorie morfologică, a articolului, dezvoltat din pronumele demonstrativ latinesc ille (în sardă din demonstrativul ipse), cînd este hotărît 41, și din numeralul unus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
hotărît 41, și din numeralul unus, dacă este nehotărît. Gradele de comparație ale adjectivelor și ale adverbelor (ale celor care cunosc această categorie) se realizează cu ajutorul unor adverbe de comparație (existînd în unele limbi și forme sintetice, moștenite sau împrumutate). Flexiunea verbală latinească s-a conservat în mai mare măsură, dar și aici uneori numai ca chestiune de principiu, căci desinențele personale, de exemplu, nu s-au preluat ca atare, ci sistemul a fost refăcut de fiecare limbă romanică altfel. A
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
primească, alături de semnificația "persoană" și valoarea de pronume nehotărît cu înțelesul "nimeni", adică un conținut opus. Uneori, lexicalizarea și gramaticalizarea s-au împletit, în sensul că elementele antrenate în unul din aceste procese au participat și la celălalt. Astfel, extinderea flexiunii analitice în limbile romanice și în cele germanice a dus la transformarea unor cuvinte în instrumente gramaticale, unele dintre ele menținîndu-și și statutul de cuvinte "pline", cu conținut de sine stătător, ceea ce a condus, printre altele, la creșterea numărului de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Din forma populară *eo voleo a latinescului ego vollo a rezultat, prin evoluție fonetică, rom. eu voi, iar din forma de imperfect ego volebam rom. eu vream, însă pe terenul limbii române nu s-a menținut un singur verb cu flexiune supletivă, ci s-au completat paradigmele pentru două verbe independente, a voi și a vrea. În același timp, probabil după model grecesc (latina orientală fiind, fără îndoială, asaltată de logica gramaticală grecească), aceste verbe vrea-voi au fost antrenate în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ale declinării imparisilabice latinești în opoziția dintre singular și plural: lat. homo homines > rom. om oameni, it. uomo uomini. Româna cunoaște în multe cazuri (de obicei la substantivele care fac pluralul în -i) și alternanțe fonetice, care dublează, printr-o flexiune internă, marcarea desinențială a pluralului: frate frați, roată roți etc. Într-o măsură mai mică există și în italiană alternanțe fonetice în silaba finală (amico amici, amica amiche, dialogo dialoghi), iar în portugheză are loc modificarea lui [(] în [z] în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
marcarea neutru-lui, astfel încît limbile romanice au pierdut acest gen, cu excepția românei, care l-a păstrat, dar nu în maniera latinei, ci în forma unui grup de substantive ambigene, care urmează la singular masculinul și la plural femininul sub aspectul flexiunii. Dispariția neutrului a fost favorizată mai ales de factori ce țin de transformările fonetice ale cuvintelor, căci un neutru de declinarea a doua, precum brachium "braț" avea puține deosebiri în flexiune în raport cu un substantiv masculin de aceeași declinare (precum annus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la singular masculinul și la plural femininul sub aspectul flexiunii. Dispariția neutrului a fost favorizată mai ales de factori ce țin de transformările fonetice ale cuvintelor, căci un neutru de declinarea a doua, precum brachium "braț" avea puține deosebiri în flexiune în raport cu un substantiv masculin de aceeași declinare (precum annus), încît, atunci cînd terminațiile -m și -s nu s-au mai pronunțat, aceste deosebiri au dispărut la singular. Condițiile renunțării la pronunțarea unor astfel de desinențe nu au pornit însă din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la o slăbire a relațiilor paradigmatice, pînă la apariția unor situații de supletivism: rom. iau-luăm, it. dolgo-duole, fr. puisse-pouvons, sp. quepa-cabemos etc. Au putut apărea astfel noi relații între forme care au tins spre crearea unor modele de reorganizare a flexiunii, fără însă ca procesele analogice să poată înlătura întotdeauna aspectele divergente. Dacă declinările substantivului latinesc se regăsesc nu-mai parțial în limbile romanice, conjugările verbului din limba-bază se regăsesc în toate idiomurile neolatine, chiar dacă uneori cu schimbări importante. Ca atare, limba
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbi organizînd acest mod într-o manieră proprie, uneori prin inovații ce nu mai reflectă o relație directă cu stările originare. Trecerea de la caracterul preponderent sintetic al limbii latine la caracterul preponderent analitic al limbilor romanice a atras în cazul flexiunii verbale creșterea numărului și frecvenței verbelor auxiliare, căci în vreme ce, în latina clasică, exista un singur auxiliar, esse, cu care se construiau nuanțele de perfect ale diatezei pasive (indicativ perfect amatus sum, mai mult ca perfect amatus eram, viitor anterior amatus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în suedeză, dacă substantivul este precedat de adjectiv (circumpoziția articolului). Declinarea este simplificată, cu o singură formă pentru singular la toate cazurile, în afară de genitivul cu -s, și o singură formă pentru plural. Diateza pasivă se realizează sintetic, cu ajutorul desinenței -s. Flexiunea verbală este simplificată, în limba vorbită folosindu-se o singură formă pentru toate persoanele și numerele. Timp de trei secole, între 1536 și 1814, Norvegia a fost sub stăpînire daneză și, în acest timp, limba norvegiană nu a mai fost
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]