1,053 matches
-
literatura (spre sfîrșitul cărții). Cu cît limbajul e mai agresiv, literatura pierde În estetică ceea ce cîștigă În retorică. Această intransigență a limbajului, uneori patetică, alteori ostentativă, exploatarea pînă la epuizare a bataillanului topos al transgresiunii, zgomotul unei scriituri care altădată foșnea, sunt atributele multor romane personale semnate de scriitoarele franceze de astăzi. IV. 4. Chicklit francez Alături de literatura canonică - istoricizată, acum că nu ma există autorități canonizante - și de contra-literatură, adică de literatura angajată, șocantă, incorectă și uneori vulgară din ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui. O mare sensibilitate și o concentrare a emoției a avut un rol important în procesul evolutiv al poeziei de după 1944: "Înapoiază-te chiar numai pentru o zi/ de sărbători, când toată lumea se duce acasă,/ când masa e un iaz foșnind de lumini,/ când paharele sunt păsări cântătoare./ Suflând în palma ta încremenită,/ să ți-o încălzesc cu sărutări,/ lumini de lebede să-și ia zborul/ din singuraticele lumânări" (Sărbătoare") Poetul ține făclia unei creații de substanță de-a lungul a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
căpșuni, cerbi ("Pastel creștin"). Femeia este voluptoasă, senzuală, cu sânii mari, așezată într-un univers de fructe și arome. În același timp, fructele au ceva din senzualitatea femeii; piersicile au pleoapele umflate de somn, "ca de o tainică dorință", sarea foșnește senzual, piperul este subțire și isteric, fesa femeii este ca o piersică coaptă, în loc de ochi, ea poartă căpșuni și țâțele sunt înțepate de tăuni. Poetul este un rafinat al gusturilor și al emanațiilor olfactive, stimuli care îi dau beții și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aștepta gândind la opera lui Descartes. Cartea debutează sub semnul căutării cuvintelor, poetul întrebându-se ce sunt literele și ce se ascunde dincolo de ele. La fel ca Nichita Stănescu, poetul abstractizează materia și concretizează abstracțiunile: Se spune că dincolo de litere foșnesc trestiile". O suită de poeme, în care se joacă de-a vocalele și de-a consoanele (cărora le zice tot "vocale") ne trimit tot la un maestru, propunând și o inventariere de cuvinte în stil dadaist: "La început au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fiecare poem al lui V. Nicolescu o detașare care permite respirația necesară pentru a crea imagini voit alese și de aceea ușor sărăcite de văpaie; văpaia, cum ne spune însuși poetul, devine transparentă: "Năvălind ca sămânța fierbinte a vulcanului,/ iarba foșnind din pahare, în gâtlejul speranței,/ arzând prin acvarii și-n miezul tăcerii, ninsoare verde-a pământului,/ iarbă." Există o față exterioară a lumii, reprezentată de-un dans ușor, superficial, menit sa acopere o lume gravă; dansăm peste lumina ce moare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Nici tainic sol, nici grijuliu stăpân...". O iubire pierdută mai sensibilizează poemele: "Ți-aș întinde o mână/ Prin ceața și ploaia de oricând și nicicând./ Din viață sau moarte, pe ochi ca o frunză/ Privirea-ți albastră să-mi cadă foșnind." Florența Albu "Fără popas", versuri, E. P. L., 1961; "Câmpia soarelui", Editura Tineretului, 1962; "Constanța", Editura Tineretului, 1964; "Intrare în anotimp", E. P. L., 1964; Fata morgana", versuri, Editura Tineretului,1966; "Măști de priveghi", poezii, E. P. L., 1968; "Himere nisipurilor", versuri, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a ținuturilor reci, vin spre "așezări" gata oricând să se "răstoarne" în părinți, dacă e "frig primejdios". Obiceiul este familiar, din moși-stră moși se petrece așa. Mieii nu vor încerca să-și depășească condiția: "și mieilor le mijesc coarne/ Și foșnesc mărunt din dinți/ Gata oricând să se răstoarne/ dacă e frig primejdios/ Cu trupurile în părinți" ("Familialul obicei"). Marian Popa subliniază că Adrian Păunescu "are facultatea prodigioasă tipic hugoliană, de a emite spontan cantități maxime de imagini, emoții, exclamații, șiruri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-a lucrului în sine!". Descripția estet-rafinată a unor astfel de elemente ale universului casnic, ușor dilatate sau chiar hipertrofiate candid de fapt, revalorizate de un poet perfect matur, căci stăpân pe propriile mijloace conturează, imediat, imaginea unui paradis domestic luxuriant, foșnind de sunete, culori și forme, scăldat într-o lumină similionirică. Figurile spațiale prin care se configurează universul poetic marca Emil Brumaru sunt cele circumscrise imediat-domesticului, așadar convențional asociate nevoii de autoizolare într-un spațiu închis, protector, acolo unde eul liric
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în "nelimitatul hublou prin care se vede perfecțiunea și infernul". Până să întrezărească însă perfecțiunea, poetul se lasă bântuit de viziuni infernale, în care forfotesc de-a valma pulsiuni reprimate, dorințe difuze și motive culturale: "acest corp, iluminat de beznă, foșnește/ incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din pământul moale; și-n negrul materiei spasmele morții/ s-aud": (e un isus care-mi deschide gura în noaptea de/ cântec și moarte:) aplecat înlăuntru, din miezul pietrei/ scoțând gâtlejul umbrei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
personajului ales. - VARIANTA 13 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: Nu mai suntem aceiași nici eu, nici basmul nu mai avem nici inelul s-a schimbat și zâna am trecut un râu am trecut o vale și plopi foșnind nevăzuți au schimbat povestea au schimbat toată povestea. (Cezar Baltag, Drum) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim neologic potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: nevăzuți și au
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
însuși coboară în vale, în lume, „în stradă“ și devine oarecare poveste. Motivul singurătății devine simbol al condiției umane și, implicit, al existenței creatorului. Metafora cu valoare simbolică aduce în context o undă difuză de neliniște și suferință: și plopi foșnind nevăzuți / au schimbat povestea. Secvența a doua are rolul de a sublinia scenariul inițial, întărind de fapt afirmația din incipit. În chip concluziv, se impune laitmotivul schimbării, întrun discurs al alterității (centrat pe a IIIa persoană gramaticală), sugerând înstrăinarea, ruptura
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în umbra unor oi. Ce-am mai păstrat din raza privirilor senine, din sufletul copilului vioi? Era flămând copilul, și oile flămânde, dar florile și pomii luceau în fel și chip... În jurul lui, pădurea vuia amețitoare și gâzele prin ierburi foșneau adormitor. Plângea mioara albă în plânsete amare și, tristă, șchiopăta de un picior. O mângâia copilul cu ochiul și cu gândul pe când murea mioara, bolnavă, pe nisip. O tragică baladă cânta prin ramuri vântul, o mioriță-ntoarsă în alt chip. Copilul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
celui care admira texte literare și filozofice care au această calitate. Ca motto, Wittgenstein a ales cuvintele unui scriitor și foiletonist mai puțin cunoscut, prețuit de Karl Kraus, vienezul Ferdinand Kürnberger: „Ăși tot ceea ce știm, ceea ce nu am auzit doar foșnind și vuind, se poate spune în trei cuvinte“. Nici condensarea împinsă la limită a exprimării, nici eliminarea multor verigi intermediare nu sunt în măsură să favorizeze înțelegerea unui text filozofic. Chiar Wittgenstein a recunoscut, mai târziu, acest lucru. Vorbind despre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
celui care admira texte literare și filozofice care au această calitate. Ca motto, Wittgenstein a ales cuvintele unui scriitor și foiletonist mai puțin cunoscut, prețuit de Karl Kraus, vienezul Ferdinand Kürnberger: „Ăși tot ceea ce știm, ceea ce nu am auzit doar foșnind și vuind, se poate spune în trei cuvinte“. Nici condensarea împinsă la limită a exprimării, nici eliminarea multor verigi intermediare nu sunt în măsură să favorizeze înțelegerea unui text filozofic. Chiar Wittgenstein a recunoscut, mai târziu, acest lucru. Vorbind despre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
exercițiu de destindere în poziție culcată (după Wulff): Mă întind pe patul meu. Închid ușor ochii, Îmi imaginez: Stau culcat în pădure pe un covor moale de mușchi. Văd crengile verzi ale copacilor deasupra mea. Vântul le mișcă ușor. Frunzele foșnesc domol. O duc bine. Mă simt minunat. N-am nici un fel de griji. Sunt calm de tot. Aceasta face bine. Eu o repet pe aceasta de câteva ori... Pun ușor o mână pe abdomen și simt: Abdomenul se ridică în timpul
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
ale popii îi căzuseră în țoale, și că trupul lui gros și buhav începuse a musti de viermi; toți putrezeau în jurul lui, și dascălul și mama și fata. Simți apoi cum începe să se topească și dânsul și să-i foșnească viermii prin ochi, prin gură, dar mai ales prin nas". Spaima animalică trezită de terifianta "condițiune materială" a omului alungă dorul de moarte ca pe o vinovată iluzie, de basm mincinos: Va să zică așa sunt morții! Nu pe catafalc, ci în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un molift mic răsărise. Atunci a Încolțit În el o puternică ură pentru moliftul mic ce creștea lîngă el ramurile s-au zbătut amenințător peste apa râului și a jurat că va ucide pe micul rebel. (Ă). Treceau primăveri - ferigile foșneau apoi iernile năpădeau cu zăpezile lor lucitoare cu fiecare primăvară moliftul creștea dar cu fiecare iarnă bradul se usca tot mai tare. Și iată că bradul aproape tot s-a uscat doar câteva ramuri mai păstrau o umbră de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poeții au preferat În acel timp temperaturile joase. Alții, dornici, poate, de compensații lirice, au stors În cântecele lor febrile, pârgul fierbinte al verii, și au adus prinos amiezii drepte. Cât despre toamneă parcuri dezolate, agoniceă covoare de frunze Îngălbenite foșnind trist sub pasul singuratic al poetuluiă Ele sunt prea bine cunoscute. Poeților noștri de astăzi, primăvara le este anotimpul preferat. Să deschibidem câteva volume de versuri, de curând apărute și dintre paginile acestora anotimpul va țâșni cu toate florile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
predilecție. În toate astea se apropie mai curînd de muzică în vreme ce vinul de Bordeaux ar fi pictură, iar cel de Bourgogne sculptură". Despre bășicuțele din băutura vie: "În cea mai aleatorie evoluție, ele au niște explozii mici, seci, fine, pocnesc, foșnesc, bucură urechea". Dar și sofisticata formulă de învechire a elixirului: "... spumarea, punerea pe pupitre, pritocirea, desfundarea, egalizarea, dozarea pentru a produce vinul extra-sec, sec, demi-dulce sau dulce". "Mică teorie a bășicuțelor" sună titlul capitolului. Iar ființa ce tutelează demiurgic domeniul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
păsările, de ce cad frunzele, de ce întreaga natură se schimbă ? Iarna bate la ușă, așteptând grăbită ca toamna să-și facă bagajele. Începe să se însereze. Luminile orașului se sting una câte una, liniștea este deplină, doar frunzele se mai aud foșnind printre crengi. Dan-Paul Silitră TOAMNA Un vântuleț plutește mort pe cerul fumuriu, către susurul lin al frunzelor arămii, galbene și ruginii, zdrențuite de ploi care dansează în aer, lăsând în urmă copaci goi și stingheri, câteva lacrimi de ploaie și
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
foc. Una se lovi intangibil în neant, iar cealaltă scrijeli rănind undeva un plop singuratic. Lângă doi ochi triști, un copac rostește-n gând o rugăciune. Se sprijină dezmembrat pe furia ierbii. Un vânt de la miazăzi își mână hoardele ce foșnesc amenințătoare. Caii lor înspumați cenușii se aud horcăind de dincolo de zările risipite-n întuneric. Din copitele lor scânteietoare se aruncă piatră, molimă și moarte. În ei fierbe furia lumii. Paznicul nopții se retrăsese sub o pânză de păianjen. Legat la
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
el”. Cele 10 000 de lumi au răsunat atunci când Gautama a atins omnisciența. Locuitorii cerurilor au fost cuprinși de o imensă bucurie, turmele de animale și păsările nu au scos nici un sunet și până și copacii au încetat să mai foșnească în bătaia vântului. După Trezire, Buddha a intonat faimosul său cânt de victorie: „Căutând pe ziditorul casei, Mi-am urmat cursa în vârtejul nașterilor fără număr, Care nu scapă niciodată de zăgazul morții; Răul, din naștere în naștere se repetă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
vizual, datorită Împrejurimilor deosebite, a fost fondat În 1876, În perioada „Goanei după Aur”. Cairns a evoluat În timp, devenind astăzi un oraș cosmopolit, o destinație turistică internațională, cu bulevarde largi, bordate cu palmieri Înalți și drepți, ale căror ramuri foșnesc grațios În adierea vântului tropical, ronduri de flori parfumate și de o cromatică diferită, cu romantica esplanadă de câțiva kilometri, cu frenezia portului de unde pornesc În larg zecile de ambarcațiuni spre miraculoasa Barieră de Corali, și puzderia insulelor tropicale. Cairns
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Serafica lună, cu veșmântu-i argintat, și priviri luciferice, Împlinită În rotunjimea ei, ca o cofă plină cu apă rece din izvorul plaiurilor carpatine, ne bate cu pletele-i palide, dezlânate, În geam, creând o lume a fantasmelor... Frunzele unui bambus foșnesc tânguitor la boarea șăgalnică. Privesc lumina selenară În pomul Înflorit, mănunchiul de ramuri proiectat pe cer luminos, florile strânse ciorchine, cu o vagă tentă de culoare. O petală se desprinse, descriind spirale largi În cădere. O altă petală Îi urmă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Înghesuit, nu are suplețea, măreția și grandoarea celor occidentale și mai ales asiatice, dar este al nostru al românilor... De acasă! Afară ninge cu fulgii mari, pufoși: zăpada de acasă. Viscolul s-a liniștit, fulgi cad rar, moale, Îi aud foșnind. Sunt mulți, nesfârșiți, Între nori și mine plutesc Încet, maiestos, amețitor, cu jocul lor vrăjit Împingându-mi gândurile departe, către marile Întrebări neliniștitoare, pentru ce a făcut Homo sapiens tot drumul acesta extraordinar de la atomul inițial până la materia cenușie?!!... Totul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]