1,565 matches
-
drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o eșarfă luată de la domnul Gupta, îl legă pe băiatul Hungry Hop la gură. Iar băiatul Hungry Hop se foia și se zbătea în tăcere, purtat fiind către Pinky, în ciuda ezitărilor sale. — Uite-i, Sampath, strigă domnul Chawla când îi zări. Sampath! Au ajuns! Dintr-odată, cu o panică explozivă, asemeni unui semn de exclamație fiziologic, maimuțele săriră din copacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ținut-o strâns până a venit trenul. Șinele se întindeau în depărtare ca niște copci pe o rană mare. Eram în pantaloni scurți când luasem trenul de la Osnabrück spre Amsterdam. Plușul aspru al scaunelor îmi zgâriase pulpele. Nu te mai foi, răbufnise tata. Avea nervii întinși la maximum. Fusese înțelept să își asume astfel de riscuri și să își ia soția, care nu voia să meargă, și copilul și să o ia de la capăt, în altă țară? Era olandez la origine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o ia de la capăt, în altă țară? Era olandez la origine, dar trăise în Germania toată viața. Nu era o lipsă de bun-simț să își lase tatăl bătrân în urmă? Fusese un fiu mai ascultător decât mine. Nu te mai foi, răbufnise el și mama dăduse coșul jos din plasa de bagaje și scosese o bucată din miraculoasa ei prăjitură babka. În următorul tren nu a mai fost babka, deși tata reușise să facă rost de o coajă de pâine, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Luiza Vasiliu Săptămână trecută, Nicolae Balotă a ținut la Cluj o conferință (mai degrabă confesiuneă în fața unui public restrâns și tânăr. Despre anii de studenție, perioada de detenție, România stalinistă și amurguri. Am ascultat două ore jumate fără să mă foiesc deloc, fără să dau coate sau să oftez, ceea ce mi se-ntâmplă foarte rar la întâlniri de felul ăsta. Pentru că, de obicei, nu văd oameni ca domnul Balotă decât în documentare sau în filme despre speranță. Oameni care să spună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
băgat în pat și s-ar fi acoperit cu pătura până-n gât, dar, în noaptea asta, aripile care o atingeau pe tricou și pe gât o vrăjeau. Era ca și când ar fi fost întâmpinată cu bucurie, ca și când gazdele s-ar fi foit în jurul ei ca s-o facă să se simtă bine, ca și când ar fi fost trasă înspre natură cu apropieri nude. Toată seara se imaginase singură ca fiind una dintre persoanele alea despre care citești în ziare sau despre care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înseamnă modestia. Cu ochii încă împăienjeniți de somn, Jina a clătit farfuriile în apa râului. Se dusese la culcare după Zach și era deja lângă foc când soțul ei s-a târât afară din cort. Ar fi putut să se foiască toată noaptea lângă el, că Zach tot n-ar fi știut nimic. Întotdeauna când era lângă un râu, Zach adormea din secunda când punea capul pe pământul tare. Bărbatul i-a luat farfuriile din mână și le-a așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
într-o parcare pentru SUV-uri și autocare portocalii. Pe docul din lemn, stăteau așezați într-un șir amețit duzini de turiști cu picioare albe, sandale noi-nouțe și pălării cu boruri largi, care să le acopere și urechile. Unii se foiau agitați, alții tăceau, câțiva au izbucnit într-un râs zgomotos atunci când unul dintre ghizi i-a anunțat că nici el nu mai mersese în viața lui pe-un râu și că abia aștepta să vadă cum arată spuma albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că, de-acu’-nainte, tu și Charlie o să fiți cu ochii-n patru la fiecare pas, a continuat ea. N-o să mai plecați prea departe. Danny s-a uitat la maică-sa. Jina și-a mușcat buza și s-a foit de pe-un picior pe celălalt, de parcă, undeva în ea, ceva era în dezacord, de parcă două forțe o trăgeau simultan în direcții diferite. Trebuie să știu unde ești, a spus ea finalmente. Nu vreau să pleci din tabără fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pietrele. Da ? a răspuns el vrând să dea impresia de nonșalanță. Da, l-a asigurat Jina sortându-i pietrele și găsind-o pe cea mai deschisă la culoare - una cu fondul de-un albastru cobalt foarte rar. John s-a foit toată noaptea. S-a dus la râu, apoi s-a întors în cameră și s-a uitat pe fereastră. Alice a pus agitația lui pe seama unei frici de apă iscate din senin, un sentiment cu care se lupta și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu un rând în spatele soției. Ahmad părea surprinzător de vesel, în timp ce mama lui Danny se uita la cabană ca și când acesta ar fi fost ultimul semn de civilizație. Ceea ce Danny spera, plin de râvnă, c-avea să fie adevărat. Charlie se foia când pe-o parte, când pe cealaltă, expunându-și nasul umflat și violet ca pe-un trofeu, iar Mary și-a acoperit nasul și obrajii cu loțiune de protecție solară portocalie. Alice a fost următoarea persoană care-a ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai adineaori, o văzuse dispărând în urma lui. În clipa aceea Corl simți că se rupe ceva în el. Gândurile începură să i se învârtejească, tot mai repede, spărgându-se parcă în milioane de cioburi. Cu ochii ieșiți din orbite, se foia ca un animal turbat într-o cușcă. Tentaculele lui apucară prețioasele instrumente aduse la bord și le trântiră cu furie în pereții aparatului de zbor. În cele din urmă, într-un ultim moment de luciditate, își dădu seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nici nu se ostenise să protesteze împotriva restricțiilor suplimentare impuse de noul director unor oameni care și așa erau înghesuiți ca într-o temniță între pereții navei. Din fundul auditoriumului, se auzi vocea lui Smith: - Văd că domnul Grosvenor se foiește pe scaun. Nu cumva e prea politicos ca să ia cuvântul înaintea unora mai vârstnici decât el? Spune, domnule Grosvenor, ce-ți trece prin cap? Grosvenor aștepta să se potolească râsetele celorlalți (numai Kent nu râdea), apoi vorbi: - Acum câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
neplăcută, dar pe care trebuie s-o luăm în considerare, căci ar corespunde faptelor întâmplate. Iată despre ce este vorba: n-ar fi oare posibil ca această inteligență superioară să fi dorit să afle de unde venim? După felul cum se foiau oamenii pe scaune, se vedea clar că vorbele căpitanului atinseseră o coardă sensibilă. - Să privim lucrurile din... punctul ei de vedere, urmă căpitanul. Iată că se apropie o navă: în direcția dinspre care vine, există un număr mare de galaxii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
invazia acelor monștri. Asta e tot! încheie Gourlay și se așeză la loc. Grosvenor i se adresă apoi lui von Grossen: - Domnule von Grossen, ce anume a descoperit secția dumitale în legătură cu pulberea din spațiul acestei galaxii? Mătăhălosul von Grossen se foi în fotoliul lui și spuse, fără să se ridice: - N-am găsit nimic extraordinar. E drept că pulberea e ceva mai densă decât în jurul propriei noastre galaxii. Am reușit să culegem unele mostre cu ajutorul unor plăci puternic ionizate, de pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Văd pe fețele unora dintre dumneavoastră că opiniile sunt împărțite și că e de așteptat o controversă aprigă... În sală se așternu o liniște adâncă. - Cinci ani! murmură cineva într-un târziu. Ca la un semn, oamenii începură să se foiască pe scaune. - Ani tereștri, se grăbi Grosvenor să precizeze. Trebuia să insiste asupra acestui amănunt. Alesese dinadins o cifră care părea mai mare decât echivalentul ei în ani astrali. Timpul astral, cu ora lui de o sută de minute, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
biochimie - trei experți în transmisiuni și doi ofițeri de artilerie. La urma veneau trei soldați, înarmați cu un blaster mobil, un tun termoradiant și un lansator de bombe cu gaz. - Nu există vreo altă intrare în secția dumitale? întrebă McCann, foindu-se neliniștit pe scaun. - Exista, dar e bine păzită. - Dar sus și jos? mai întrebă geologul, arătând spre tavan și spre podea. - Sus, e o magazie, iar jos o sală de cinematograf. Ambele sunt păzite. Tăcură un timp. Apoi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
În vreo conversație. Nicole trebăluia prin bucătărie În starea aceea de spirit incertă, Între nemulțumirea că vacanța s-a terminat și efortul de a acorda o minimă atenție șirului lung de zile cu obligații ce tocmai porniseră la drum. Mă foiam prin camera mea, scotoceam, nu găseam, mă duceam pînă-n bucătărie să Întreb vreun fleac, ea răspundea dezarticulat, agasată deja de apariția nemiloasă a urgențelor. M-am dus din nou spre camera cu casetele, dar, cînd am dat să mă Întorc
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
engleza... a ajutat-o pe mama să probeze cele mai frumoase rochii, în dormitor... iar eu mă uitam la ele fascinat de rotunjimile impudice ale mamei, nejenată de prezența mea, ba chiar cerându-mi părerea: asta îmi vine bine, Tuculuc? foindu-și fundul superb ca să-i cadă faldurile materialului fin pe îndelete pe bucile de femeie de 33 de ani!) ce-i pune în evidență sânii grei și fesele rotunde, despicate adânc. E conștientă de indecența trupului ei și caută să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Ce treci nepăsător cu același dangăt de talangă veche? Unde îmi îndrepți pașii? Un suflet de înger mă retrage din așa zisa disperare, atingându-mă ușor ca și cu o aripă străvezie... E ora de desen... Creioanele alunecă melodios pe foia imaculată și se ivesc forme...diforme...case îngrămădite cu acoperișuri șubrede, copaci îndoiți de vremuri...o frumusețe ...suflete de copii înșirate în razele de soare...Copilul insistă: -Am terminat, domnișoara... Îmi zâmbește complice...Și eu văd că-s tot acolo
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lungi, ca ai mamei lui, cea atât de iubită și niciodată uitată, Isabel... Salvarea venise pe neașteptate. Într-o dimineață cu cireșe și gânduri negre, pe Dominique o vizitase François, băcanul. Fâstâcit. Ea îi oferise șerbet de lămâie. El se foise preț de multe minute lungi, prinzând, din când în când, copilul din zbor, ciufulindu-l și dându-i, apoi, din nou drumul în grădina cucerită de soare și de râsul lui în cascade. Îl urmă reau amândoi cum se pierde
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
asumat niște riscuri. Nimeni nu zise nmic. Creatura semiumană o privi cu niște ochi pe care Gosseyn îi găsi necruțători. Patricia Hardie se răsuci, stânjenită, și-l privi pe tatăl ei, căutându-i parcă sprijinul. Marele bărbat îi evită privirea, foindu-se jenat în fotoliul său. Fata se ridică, o cută disprețuitoare afectându-i armonia buzelor. ― Deci te are și pe tine la mână ― zise ea plină de sarcasm. Ei bine, să nu-ți închipui că mă sperie și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și comerț. Fațadele se schimbau în fiecare an și uneori în fiecare sezon, erau îmbrăcate cu reclame care atîrnau, împănate cu postere, mîzgălite cu sloganuri, și, seara, acoperite cu sute de lămpi și lampioane, cele mai multe portocalii și roșii. Oamenii se foiau pe străzi pînă tîrziu în noapte. Mîncau și beau, din cafenele se auzeau voci cîntînd ori sunet de vioară. Doar tramvaiele aveau aceeași culoare albastră în tot orașul. Tatăl meu se îngrijise de asta. Ușa hotelului s-a închis în urma
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Tilică s-a simțit lovit ca de un ciocan în cap, s-a îngălbenit când a auzit ce cameră li se oferă, dar nu s-a pierdut cu firea. Scoate din portmoneu un Vlaicu de 50 de lei și-l foiește să-l observe doamna recepționeră, dar gestul și hârtia n-o atrag. Domnul Tilică retrage ispita și scoate la bătaie un Caragiale de 100 de lei. Doamna vede, dar nici această ispită n-o atrage. I se adresează domnului Tilică
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în bibliotecă și să ia un ziar. * În spațiul dintre personaje se creează ficțiunea, niciodată prea mult și niciodată prea puțin; limita o stabilește naratorul, cel care știe dinainte ce se va întâmpla, dar care nu se poate dezvălui decât foii de hârtie și autorului. Pentru a ști ce a imaginat naratorul trebuie să se parcurgă cel puțin o dată textul. Aparent el arată ca o înșiruire de cuvinte și semne de punctuație, doar aparent însă, căci de fapt interesează povestea pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mult obștescul sfârșit) veneau s-o apere de necazuri. - Ce fel de spirite? repetă ea Întrebarea. - Tot felul de spirite, răspunse enigmatic Extraterestrul. Spiritelor le place praful. Și mai ales dezordinea... - Necurățenia adică!? - Nu chiar necurățenia, surâse din nou oaspetele, foindu-se pe scaun, multe entități nu suportă excesul de ordine. Și asta, Într-un fel, e de Înțeles. Uneori ordinea e la fel de nocivă ca și dezordinea. Ți se acrește de ea... Începi să te intoxici. Te acoperi de bube, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]