1,177 matches
-
etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Păduri de conifere cu specii arboricole de: molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), brad ("Abies alba"), zadă ("Larix") sau tisă ("Taxus baccata"). Păduri de foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
Galium odoratum"), toporaș galben de munte ("Viola biflora"), aișor ("Paris quadrifolia"), ceapă de munte ("Allium victorialis"), bălușcă ("Ornithogalum umbellatum"), palma-pământului ("Gymnadenia conopsea"), păiuș (din speciile "Festuca versicolor, Festuca tenuifolia" și "Festuca valesiaca") sau iarba vântului ("Nardus stricta"). În pădurile de foioase și conifere, în lizierele acestora și în tufărișuri vegetează (începând cu prima parte a verii și până toamna târziu) o gamă diversă de ciuperci cu specii de: hrib ("Boletus edulis"), hrib pucios ("Boletus aereus"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), oiță
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
România) și se întinde pe o suprafață de 891 hectare. Situl reprezintă o suprafață (încadrată în regiunea biogeografică continentală și panonică a Câmpiei Crișurilor) în lunca Crișului Negru , arie protejată (râuri, mlaștini, turbării, lacuri, lunci aluviale, pajiști și păduri de foioase) ce adăpostește, conservă și protejază o comunitate importantă de scoici, cu indivizi din specia "Unio crassus" (scoică-mică-de-râu), specie cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie (înclusă în lista roșie a IUCN)) și aflată la baza desemnării sitului. Alte specii faunistice
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.209 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală) reprezintă o zonă naturală în lunca Văii Sărmașului (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pășuni și păduri de foioase) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii (colonii) de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege). Printre speciile de păsări prezente în sit se află: pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), rață fluierătoare ("Anas
Iazurile Miheșu de Câmpie – Tăureni () [Corola-website/Science/330232_a_331561]
-
europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 9.981 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică) reprezintă o zonă naturală cu râuri, lacuri ("Tătaru, Plașcu" și "Chioibășeșeti") mlaștini, turbării, terenuri arabile și păduri de foioase; ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii (colonii) de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege). Printre speciile de păsări prezente în sit se află: lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), ciocârlia-de-câmp ("Alauda arvensis
Balta Tătaru () [Corola-website/Science/330221_a_331550]
-
a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 9.919 hectare. Situl reprezintă o zonă umedă (încadrată în două bioregiuni, continentală și panonică) de luncă (mlaștini, turbării, pajiști, fânețe, terenuri arabile, păduri de foioase) ce adăpostește floră și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention, Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion
Lunca Timișului () [Corola-website/Science/330314_a_331643]
-
siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 3 hectare. Aria protejată reprezintă zonă montană încadrată în bioregiune alpină (mlaștini, turbării, luciu de apă, păduri de foioase și păduri în tranziție), aflată în Subcarpații de Curbură (o subdiviziune a Carpaților Orientali); ce adăpostește o gamă floristică diversă și asigură condiții de hrană și viețuire pentru o mare varietate de faună caracteristică zonelor umede. Situl a fost desemnat
Lacul Bâlbâitoarea (sit SCI) () [Corola-website/Science/330331_a_331660]
-
Terebintul ori stejarul fistic, este un arbore ori arbust de foioase din genul de pistatxer care crește în garine și macchiele, comune pe întreg teritoriul bazinului mediteranean: de la Maroc și Portugalia până la Levant, Israel, Palestina, Siria, Turcia, și la fel în Insulele Canare. Pistacia vine din grecul "pistakê", derivat din persanul "pista
Pistacia terebinthus () [Corola-website/Science/330334_a_331663]
-
integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 13.164 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală cuprinsă între râurile Putna și Milcov) reprezintă o zonă naturală (râuri, pășuni, păduri de foioase, terenuri arabile cultivate) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea
Măgura Odobești (sit SPA) () [Corola-website/Science/330384_a_331713]
-
întinde pe o suprafață de 858 hectare. Situl reprezintă o zonă montană (încadrată în bioregiunea alpină a Munților Vrancei, unitate de relief a Carpaților de Curbură ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali) cu pajiști naturale, stepe, râuri, păduri de foioase și păduri în amestec; ce adăpostește floră (măcrișul iepurelui - "Oxalis acetosella", mur - "Rubus hirtus") și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Fânețe montane, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană
Șindrilița (sit SCI) () [Corola-website/Science/330395_a_331724]
-
parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 4.625 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică panonică) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) în lunca inundabilă a râului Timiș; ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege). În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări protejate enumerate
Pădurea Macedonia () [Corola-website/Science/330430_a_331759]
-
Ramsar ca zonă umedă de importanță internațională și se întinde pe o suprafață de 18.759 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 2009/147/CE
Dunărea Veche – Brațul Măcin () [Corola-website/Science/330443_a_331772]
-
(Ciconia nigra) este o pasăre migratoare din ordinul ciconiformelor ("Ciconiiformes"), familia ciconiidelor ("Ciconiidae") cu o talie foarte mare, de culoare negră cu partea inferioară albă, răspândita în pădurile de foioase și rășinoase aflate lângă marginea apelor din zonele temperate ale Europei și Asiei. Are ciocul, gâtul și picioarele lungi; nu are glas, clămpănește prin deschiderea și închiderea ritmică a ciocului; cuibărește în arbori, mai rar pe stânci abrupte și se
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
kg. Aripile, gâtul și coada sunt negre cu reflexe metalice arămii și verzui; abdomenul este alb. Tinerii sunt lipsiți de luciul metalic. Ciocul este roșu închis; la tineri verde-cenușiu. Picioarele sunt roșii închis; la tineri verde-cenușiu. Trăiește în pădurile de foioase și rășinoase lângă marginea apelor și în regiunile mlăștinoase, cu păduri în apropiere. Cuibărește în Europa Centrală și de Est, peninsula Iberică și zonele temperate din Asia. Iernează în regiunile tropicale din Africa și Asia. Există o populație rezidentă separată
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
Europa. Este intens vânată, în special în timpul migrației prin sudul Europei și Asia. Cuibărește rar la noi și pleacă în sezonul rece. Este mult mai rară decât barza albă și este răspândită în pădurile de amestec din Carpați (rășinoase și foioase), uneori și în ținuturile mai joase, împădurite, cu întinderi de ape în vecinătate (în apropierea Deltei Dunării etc.). Este un oaspete de vară; sosește mai târziu și pleacă mai târziu decât barza albă. Pe lângă populațiile mici ce cuibăresc în România
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
de călugări sihaștri moldoveni, munteni, ardeleni și ruși, formând o școală duhovnicească renumită. Prin anii 1730-1733 s-a retras împreună cu 12 ucenici la Schitul Poiana Mărului din Munții Buzăului, ce fusese ctitorit de domnul Constantin Mavrocordat într-o pădure de foioase și conifere de la poalele muntelui Ulmușoru (943 m). Acolo a construit o biserică și chilii. A condus schitul în calitate de stareț și a introdus rânduieli monahale isihaste de proveniență athonită - după învățăturile Sf. Vasile cel Mare, Nil de la Sorska, Dimitrie al
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
o ciupercă comestibilă și gustoasă. Ea este numită în popor gheba ciobanilor sau popinici. Acest burete este o specie saprofită care crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în grupuri cu multe exemplare, în primul rând în păduri de foioase pe cioturi și bușteni de stejari și fagi în putrefacție, apărând ocazional la mai mult de 700 m peste nivelului mării de asemenea pe rășinoase. Perioada favorită de dezvoltare o are din aprilie până în noiembrie, dar în ani cu ierni
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]
-
familia " Russulaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar și în grupuri, în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum în cele foioase pe lângă fagi și stejari, din iulie până octombrie. În anul 1753, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al operei sale "Species Plantarum" ca "Agaricus lactifluus". Elias Magnus Fries l-
Lăptucă dulce () [Corola-website/Science/335539_a_336868]
-
2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 235 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală a Câmpiei Fizeșului (unitate geomorfologică aflată în sudul Câmpiei Transilvaniei. Arealul „Căian” a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 9.480 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate, vii și livezi) încadrată în bioregiunea geografică (continentală a Podișului Getic) aflată la poalele Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali), ce cuprinde bazinul hidrografic al Văii Vâlsanului (cu afluenții: Izvorul
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
proiectului. Masivul Ciucaș a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar. Acesta reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, stepe și pășuni montane) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Munților Ciucaș (grupare montană a Carpaților de Curbură, ce aparțin lanțului
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
versicolor, Festuca carpatica") sau frunza stâncilor (un mușchi din specia "Mannia triandra"). Specii de ciuperci comestibile care vegetează (începând cu prima parte a verii și până toamna târziu) în arealul sitului: hrib ("Boletus edulis", întâlnit de obicei în pădurile de foioase și de conifere, în lizierele acestora, dar și în tufărișurile de mesteacăn), hrib pucios ("Boletus aereus"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), oiță ("Russula virescens"), ciupercă de pădure ("Agaricus silvatica"), roșcovă de brad ("Lactarius deliciosus"), bureți usturoi ("Lactarius piperatus"), creasta cocoșului
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Amanita, fiind un simbiont micoriza (coabitează, formând micorize pe rădăcinile arborilor). Acest burete este destul de răspândit în România, Basarabia și Bucovina de Nord și se poate găsi, crescând solitar sau în grupuri mici pe fiecare sol în păduri păduri de foioase (acolo mai ales sub stejari) precum de conifere, din iunie până în octombrie (noiembrie). Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]
-
în popor buretele vrăjitoarei, mitarcă grasă, pitarcă sau hrib lurid (vezi timbru). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă pe terenuri calcaroase, niciodată acide, crescând, de la deal la munte, în mod general solitară, cu predilecție în păduri de foioase pe lângă fagi, mesteceni și stejari și mult mai rar în păduri de conifere, din (iunie) iulie până în noiembrie. Cel mai vechi nume pentru această ciupercă, având astfel preponderență respectiv numelui binomial, este "Boletus (Agaricus) luridus", dat de Jacob Christian Schäffer
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
țigănească sau hrib cărămiziu. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă pe terenuri acide și sărace în calcar, crescând, de la deal la munte, solitar sau în grupuri mici în păduri de conifere sub molizi și în cele de foioase pe lângă fagi, din mai până în octombrie (noiembrie). Buretele se decolorează cu acid sulfuric, cuticula devenind brun-roșiatică, carnea galben-portocalie și porii ruginii. Cu Hidroxid de potasiu cuticula adaptă un colorit negricios, mai departe, toate tonurile roșii sau albastre dispar imediat. Mânătarca
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]