1,200 matches
-
apoi acea mânie teribilă care l-a făcut să se Întoarcă la război strigând cu glas de stentor Împotriva troienilor când prietenul său patrocle a fost ucis de hector, la fel și În cea mai de nepătruns dintre toate armurile forjate vreodată și cu promisiunea că așa va rămâne până la sfârșitul veacurilor, ne referim la scheletul morții, există Întotdeauna posibilitatea ca Într-o zi să se insinueze În carcasa ei funestă, parcă fără voia sa, un acord suav de violoncel, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Kommerz și genul care era asigurat până în vârful părului, lăsându-și văduva tânără într-un confortabil apartament de șase camere de pe Lepsius Strasse. Aflat la ultimul etaj al unei clădiri cu patru niveluri, apartamentul avea un balcon mare din fier forjat în fața unui glasvand mic, vopsit în maro, și nu unul, ci trei luminatoare pe tavanul din salon. Era un loc spațios, aerisit, mobilat și decorat cu gust, mirosind puternic a cafea proaspătă, pe care tocmai o făcea. — Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tine, i-am spus lui Hildegard în timp ce parcam mașina. Îmi dădeam seama că nu-i prea păsa de aspectul locului, dar rămase într-o tăcere încăpățânată, convinsă încă de faptul că totul era adevărat. Am mers până la poarta din fier forjat, care fusese decorată cu o varietate de simboluri zodiacale, și m-am întrebat ce credeau despre asta cei doi bărbați din SS care stăteau și fumau sub unul dintre mulții arbori coniferi din grădină. Acest gând m-a frământat numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de la mare era o construcție din anii ’50, joasă și pătrată, fără nici o frumusețe aparentă. O iasomie își revărsa parfumul amețitor peste pergola din fața bucătăriei, lângă un palmier înalt. În rest, grădina era aridă, împrejmuită de un gard din fier forjat, făcut din niște mici sulițe ruginite din cauza aerului sărat. Poarta, care la cea mai mică adiere de vânt scârțâia, scoțând un sunet identic cu acela al pescărușilor speriați de vremea rea, se deschidea direct pe plajă. Porțiunea de litoral din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mi se pare că ești așa. — Ba da. Numai că sunt foarte mincinos. Scările școlii. Au trecut treizeci de ani și mai există încă, la fel ca atunci. Mai există și fâșia de curte, înconjurată de gardul negru din fier forjat și până și culoarea tencuielii a rămas aceeași nuanță de galben. Ziua este pe sfârșite, lumina devine tot mai slabă, dar rezistă încă pentru noi doi, care de o bună bucată de vreme stăm afară și ne vedem încă, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înainte să intre într-un bistro parisian ca să mănânce niște cartofi franțuzești și să bea Coca-Cola Light. La momentul acela vor fi petrecut ceasuri întregi împreună, poate chiar se vor fi sărutat sub unul din acele felinare romantice din fier forjat — un sărut delicat, moale, șoptit, fără limbă și deloc apăsat ca să invite mai departe. Da, ar fi ideal. El o conduse la liftul mic, ascuns într-un ungher întunecat din hol, unde se trase într-o parte ca să facă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zâmbet. E al naibii de dulce. Probabil că nu l-aș suporta dacă nu l-aș iubi atât de mult. Vino, hai să stăm pe balcon. Emmy și-ar fi dorit un alt loc unde să stea decât la masa din fier forjat, pe scaunul din fier forjat de pe balcon, sub soarele dogoritor al Floridei de Sud, în aerul încărcat de umiditate. Cum ar fi pe covor, chiar în fața aparatului de aer condiționat, de exemplu. — Oare oamenii de pe-aici sunt asudați tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că nu l-aș suporta dacă nu l-aș iubi atât de mult. Vino, hai să stăm pe balcon. Emmy și-ar fi dorit un alt loc unde să stea decât la masa din fier forjat, pe scaunul din fier forjat de pe balcon, sub soarele dogoritor al Floridei de Sud, în aerul încărcat de umiditate. Cum ar fi pe covor, chiar în fața aparatului de aer condiționat, de exemplu. — Oare oamenii de pe-aici sunt asudați tot timpul? o întrebă Emmy pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la oră fixă, fiindcă așa vrea popa? Stă lumea la intrarea În curtea bisericii ca la magazin, când bagă ăia reduceri. Nici nu-i mai dau țuică. Boxele nu-i mergeau, gâjâia slujba, parcă dădea unul cu drujba peste fier forjat, lumea nu avea răbdare și striga Amiiiiiin... Babele Își dădeau ochii peste cap, iar hoașca de la parter avea și țuiculița cu ea, zicea amin și lua un gât. Eu m-am tras mai la o parte, cât să văd cum
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
doi stâlpi înalți sculptați, decorați cu capete de lei. Uite o casă. O să sun la ușă și o să cer un analgezic și un pahar cu apă. Și o să întreb dacă nu există nici un hotel prin apropiere. Împing porțile din fier forjat, care se deschid, și pornesc pe pietrișul scârțâindu-mi sub pași către ușa masivă din stejar de la intrare. E o casă destul de impozantă, din piatră de culoarea mierii, cu frontoane ascuțite și două Porsche pe alee. Ridic o mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bine. Cinci minute mai târziu, când ies cu tava pe terasă, Trish și Melissa sunt bine instalate pe scaune sub o umbrelă, împreună cu Eddie. — Ai făcut cunoștință cu Melissa, da ? spune acesta când așez tava pe o masă de fier forjat. Mica noastră stea ? Acvila noastră juridică ? — Da, am făcut. Cafeaua ta, adaug, întinzându-i ceașca Melissei. Așa cum ai vrut. — Melissa trece printr-o perioadă foarte grea, spune Eddie. De noi depinde să-i ușurăm puțin viața. — Nici nu vă imaginați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Puces: o harababură de nedescris, în care nu ai loc să arunci un ac. Lionel stinge lumina. Își face loc cu greu spre un pat despre care nu știe cum a ajuns acolo, lovindu-se de diverse obiecte din fier forjat și ghips, printre care o cămilă antică, adusă de Gamal, egipteanul. Se culcă. Adoarme. Se culcă și telespectatorii. Capitolul 7 în care e vorba despre o întâlnire cu Doamna Moarte, despre intervenția personală a Papei de la Roma, despre o gafă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ar trebui să arate o casă de la malul mării. Ușa de la intrare dă direct într-un fel de sufragerie cu parchet de culoare deschisă, cu canapele colorate în verde și albastru și cu un șemineu împodobit cu dantelării din fier forjat. Este și o bucătărioară îmbrăcată în același soi de lemn de culoare deschisă. Din ea se iese spre curtea din spate, plină de miresmele sărate ale mării și de parfum de rozmarin sălbatic, de salvie și de cimbru. Jake se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
da cu piciorul în nisip. — Ești sigură? Este o Toyota plină de bușituri. — De fapt, e exact ce-mi doream. Vino pe partea de sud-vest a lui Roxbury Park și trage în fața clădirii spaniole albe, cu o poartă din fier forjat în față. Temperamentul și educația n-o ajutau pe Alex să facă față situației cu care era confruntată. Își petrecuse toată viața în lumina soarelui. Respectase legile. Era un slujitor al justiției. Jucase jocul așa cum trebuia. Nu trecea la semafoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o ziaristă tânără, că-i plac tinerele, o aia numai picioare. Blondă, înaltă, dezghețată foc, 25 de ani, locuia într-o mansardă închiriată, pe undeva prin centru. I-am văzut și poze printr-o revistă, ea, în fața patului din fier forjat, îmbrăcată divin: furou negru, sutien și chiloți albi, declarând că ascultă Wagner... (Pauză, va vorbi mai departe cu un umor cinic.) Ea și Wagner... Nu râde, că era de plâns, ești femeie și mă înțelegi. Cum?... Nici o femeie nu înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în activitatea pastorală. Mai vorbim de una, de alta, iar la ora 18.30 mergem la biserică, sperând să putem concelebra sf. Liturghie, așa cum este indicat în orarul afișat afară, pe perete. Dar poarta spre intrarea în biserică, din fier forjat, rămâne încuiată, iar un domn de la magazinul din apropiere ne spune că preotul nu vine și doar el are cheile. Intre timp mai sosesc și alți pelerini la biserică și fiindcă nu putem participa la sf. Liturghie, ne așezăm lângă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
luminile au devenit mult, mult mai slabe decât erau când am sosit; în șemineul imens de piatră arde acum un foc care conferă încăperii o strălucire plăcută, chiar dacă afară sunt treizeci și șapte de grade. Trec pe lângă masa din fier forjat și sticlă, și văd că Brad a aranjat deja masa, care are flori proaspete în centru și două lumânări pe fiecare parte, ce așteaptă să fie aprinse. Oricât de naivă aș fi, chiar și eu pot să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Un ditamai căsoiul cât un bloc de locuințe, dar făcută la „marea artă”. Și m-a impresionat până la lacrimi gardul acestuia. Nu avea sărmanul decât un gard de fier forjat de vreo doi metri înălțime, cu porți tot din fier forjat la modul artistic. Cred că numai pentru gard a plătit sărmanul cam cât ar costa construirea unui bloc de patru etaje pentru urgisiții sorții. Nu pot să cred, că din salariul său modest, de pesedist cumsecade și mare iubitor al
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
măr bătrân, era un leagăn larg pe care se afla o pernă vărgată. Era o noapte caldă și senină, iar luna plină strălucea generos, astfel încât nu mai era nevoie să aprindă becurile electrice ascunse în niște felinare rustice din fier forjat. Era chiar mai bine așa, singur, pe întuneric, numai cu gândurile sale. La început, aflând că în zonă se află o șatră de țigani, întrezărise o rază de speranță. Acesta putea fi un indiciu prețios, ar fi putut presupune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să facă câțiva pași înainte de a merge spre casă. Se întunecase de-a binelea și răcoarea nopții de munte începea să pună stăpânire pe oraș. Se aflau pe o stradă cu trotuare largi, străjuită de stâlpi cu felinare din fier forjat. Luna, aflată în ultimul pătrar, abia răsărise de după munți și lumina slab pe cerul senin, spuzit de stele. Începuse să adie o boare de vânt, care o făcu pe Ileana să se zgribulească ușor. Mi se pare mie sau suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se zgribulească ușor. Mi se pare mie sau suntem pe malul unui lac? întrebă Cristi, privind în întunericul de dincolo de zona luminată. În stânga lor, se afla un parapet pitic din piatră deasupra căruia se ridica un gărduleț din fier forjat. Apoi, la vreun metru și jumătate mai jos, la poalele unui pereu din bolovani de râu, se întindea apa. Chiar suntem pe malul Lacului Negru! Habar n-am avut că în Baia de Sus este un lac! Nici nu aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de pe partea cealaltă. Dinspre lacul, aflat acum în dreapta lor, se scurgeau cu viteză vălătuci groși care se lipeau de caldarâm. Avea senzația că merg prin apă, nu mai vedeau drumul și, dacă n-ar fi fost coama gardului de fier forjat de pe margine, ar fi putut pierde direcția de mers. Toma era un bărbat cu picioarele pe pământ. Meseria lui îl făcuse să aibă de a face o mulțime de lucruri, care mai de care mai ciudate. De data asta însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot mai puternice, zburlindu-i părul de pe ceafă. O teamă cumplită îl cuprinsese. Se lupta din răsputeri cu ceața ce părea că i se lipește de picioare. Apoi, negura începu să se subție, până ce dispăru de tot. Balustrada de fier forjat ce mărginea lacul se pierdea undeva în dreapta. Primele case din marginea Băii de Sus se înălțau imediat în fața lor. Continuară să alerge până ce intrară bine în oraș. Se opriră apoi să-și tragă sufletul. Sprijinit cu brațele de coapse, Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vizitez, pe el și pe mătușă-mea Anamaria, în acel apartament de la etajul doi sau trei depinde dacă puneai sau nu la socoteală și mezaninul de pe strada Cazărmii. Din stradă, deschizând o ușă decupată într-o poartă grea de fier forjat dar dublată de tablă vopsită în verde, pătrundeai, pășind peste un prag înalt aproape cât un pârleaz, într-un gang întunecos din care, în numai câțiva pași ajungeai într-o curticică interioară. Iar acolo, printre zidurile blocurilor din jur, te-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să se mulțumească să se uite la el de pe stradă ori de câte ori trecea prin dreptul școlii și îl vedea așezat pe un piedestal înalt, aproape lipit de o teșitură a zidului școlii, înconjurat de un lanț greu și masiv de fier forjat. Peste drum putea să vadă clădirea cenușie cu un etaj a primăriei, chiar pe colț, cu fațada spre Strada Principală, și mai ales părculețul cu alei asfaltate, plin de umbră, din spatele primăriei. Începeau fiecare zi de școală cântând, în picioare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]