1,100 matches
-
nu a �nflorit �n fiin? a noastr? �33. C�nd avea 18? 19 ani, Iorga a refuzat s? mai mearg? la biseric? pentru c? era �socialist militant� ? i citea scrierile lui Marx ? i ale prin? ului Kropotkin 34. N?a uitat niciodat? formalismul ? i usc? ciunea �nv??? m�ntului religios de la liceu. L?a ridiculizat pe dasc? lul respectiv, un preot, folosindu? se de o carte scris? de fratele s? u, episcop de Român 35. Rareori a sc? pat Iorga ocazia �n operele lui de a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
a aceleiași împărțiri a lumii, care le transcende pe toate celelalte, între partea artei și ce rămâne în afara ei. De curând, l-am redescoperit pe Alexa Visarion în ipostaza de Spiritus Rector al Școlii doctorale a UNATC. Fără nimic din formalismul pe care funcția l-ar fi impus, era același spirit viu și fascinant, trăind cu voluptate fiece subiect, încercând să pună sens în toate discuțiile pe care le purta cu autoritate și cu umanitate, în același timp și în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
are de a executa prevederile Acordului de extrădare dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii sus-menționat, facilitând astfel la nivel bilateral, aplicarea acestuia. Tratatul respectiv conține dispoziții moderne, la fel cu cele din Acordul dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, înlăturând formalismul ce exista până acum în domeniu (simplificarea procedurii pentru a-i da mai multă eficiență); se prevede totodată, extrădarea din România a cetățenilor români (art. 3), abandonând practica tradițională continentală (inclusiv din România) și aliniindu-se la fel cu practica
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Theory of Justice (Cambridge, Mass: Harvard University Press, 1971). Reid, Ț.: Essays on the Active Powers of the Human Mind (1788); (Cambridge: MIT Press, 1969). Sartre, Jean-Paul: Existențialism is a Humanism (1946); trans. P. Mairet (London: Methuen,1950). Scheler, M.: Formalism în Ethics and Non-formal Ethics of Value (19T6); trans. M.S. Frings and R. L. Funk (Evanston: Northwestern University Press, 1973). Schneewind, J. B., ed.: Moral Philosophy from Montaigne to Kant, 2 vols. (Cambridge: Cambridge University Press, 1990). Shaftesbury, Lord (A
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Numeroase critici ale operei kantiene s-au cristalizat într-un curent independent cunoscut că „etică lui Kant”. Unii susțin c] aceste critici nu se aplic] eticii kantiene, alții cred c] ele constituie motive suficiente pentru respingerea poziției lui Kant. 1) Formalismul. Cea mai cunoscut] acuz] adus] eticii kantiene este învinuirea c] imperativul categoric nu are de fapt substanț], este trivial sau pur formal și nu formuleaz] nici un principiu al datoriei. Acuză a fost susținut] de c]tre Hegel, J.S. Mill și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
afecta principiile mai specifice pe care agenții le adopt]. Aceste constrângeri ne permit identificarea principiilor obligației mai specifice, dar nedeterminate. (Pentru o teorie diferit] a universaliz]rii, vezi capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) 2) Rigiditatea. Dincolo de lipsă de substanț] și de formalism, etică kantian] mai este acuzat] și c] duce la reguli rigide care nu iau în considerare diferențele dintre cazuri. Totuși, principiile universale nu impun tratament uniform; ele pot impune chiar tratamente diferențiate. Principii precum „impozitarea trebuie s] fie stabilit] proporțional
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lucru în mod expres vor fi nedeterminate l]sând loc pentru aplicabilitate diferențiat]. 3) Abstractizarea. Aceia care accept] c] argumentele lui Kant identific] unele principii ale datoriei care nu impun o uniformitate rigid] avanseaz] o alt] versiune a acuzației de formalism. Ei susțin c] filosoful identific] principii etice, dar c] ele sunt „prea abstracte” pentru a ghida acțiunea, deci teoria nu are finalitate practic]. Principiile datoriei formulate de Kant sunt cu sigurant] abstracte și el nu ofer] un set detaliat de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
suportat fenomenul celei de-a doua formalizări, care a condus la constituirea logicii simbolice. Un punct de vedere semnificativ în această chestiune, printre logisticieni, îl are Gottlob Frege. Ideea de bază a poziției sale în privința statutului logicii și a implicațiilor formalismului în discursul de tip filosofic, așadar și în privința legăturilor dintre lingvistic și ontic, dintre logic și ontologic, este aceea a socotirii predicativității după modelul conceptului de funcție. La fel de semnificativă în acest orizont tematic este și celebra teză Frege-Russell despre dubla
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poziția subiectului. Conceptul fregean concentrează ambele poziții formale din structura judecății de predicație: subiectul și predicatul; celălalt aspect, însă, nu mai apare ca atare, ci, printr-un singur element al său: anume timpul, concentrat în aspectul formal; de aici, poate, formalismul logicii simbolice care l-a avut pe Frege printre inițiatorii săi. Privind și dincolo de Frege, în evoluția logicii simbolice, observăm aceeași concentrare a adecvării și corespondenței operațiile care au fost tematizate în acest subcapitol în limitele predicației, adică în orizontul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urmările deja constatate: îngustarea căii cunoașterii în genere și în fiecare specie a sa prin operații de stabilire a valabilității judicative, blocarea exercițiului cognitiv în spațiul lucrului exprimat după canoane judicative, al faptelor secunde raportat la "lucrurile însele", excesul de formalism, de o parte, sau empirismul nemăsurat (naturalist, "dogmatic", după un gând al lui Quine), de cealaltă, subiectivarea "lumii" chiar în condițiile unui exces de "obiectivism", lărgirea competențelor comparativismului, de fapt transformarea comparației în operație judicativă fundamentală, în sensul că tocmai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deține astfel de trasee (structuri, principii, reguli, scheme operaționale etc.) este destul de sigur în privința ocolirii greșelilor de gândire (sofismelor), deși el nu este apărat decât împotriva erorilor ce pot surveni pentru această gândire-instrument (gândire-administrator). Faptul că logica a ajuns la "formalism" este cu totul firesc pentru ea, în această perspectivă instrumentală: în acest fel și-a împlinit "programul"; ființa sa ajunge, tocmai în acest mod, expusă. Pornind de la toate acestea, devine firesc să pretindem că împlinirea ființei logicii constă în formalism
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formalism" este cu totul firesc pentru ea, în această perspectivă instrumentală: în acest fel și-a împlinit "programul"; ființa sa ajunge, tocmai în acest mod, expusă. Pornind de la toate acestea, devine firesc să pretindem că împlinirea ființei logicii constă în formalism. Totuși, formalismul, ca ipostază desăvârșită a logicii în registru judicativ, se află încă în logos; de fapt, logica însăși este logos; e drept, "de-naturat". Adepții formalismelor de tot felul pretind că tocmai datorită formalizării sale gândirea este purificată de orice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu totul firesc pentru ea, în această perspectivă instrumentală: în acest fel și-a împlinit "programul"; ființa sa ajunge, tocmai în acest mod, expusă. Pornind de la toate acestea, devine firesc să pretindem că împlinirea ființei logicii constă în formalism. Totuși, formalismul, ca ipostază desăvârșită a logicii în registru judicativ, se află încă în logos; de fapt, logica însăși este logos; e drept, "de-naturat". Adepții formalismelor de tot felul pretind că tocmai datorită formalizării sale gândirea este purificată de orice particularism, că
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Pornind de la toate acestea, devine firesc să pretindem că împlinirea ființei logicii constă în formalism. Totuși, formalismul, ca ipostază desăvârșită a logicii în registru judicativ, se află încă în logos; de fapt, logica însăși este logos; e drept, "de-naturat". Adepții formalismelor de tot felul pretind că tocmai datorită formalizării sale gândirea este purificată de orice particularism, că orice balast "obiectualist" este îndepărtat, iar gândirea, pură schemă logică, s-ar desăvârși. Se întâmplă aceasta, dar desăvârșirea nu este a gândirii, facultate omenească
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar desăvârși. Se întâmplă aceasta, dar desăvârșirea nu este a gândirii, facultate omenească îndrituită să "cunoască" logos-ul, adică pe sine în propriul fapt-de-a-fi, căci este ea însăși logos, ci numai a "formei" acestuia, a aspectului său formal. Îi lipsesc formalismului până la urmă, schemelor pure ale gândirii, logicii înseși recunoașterea de sine a gânditorului prin actul gândirii, cunoașterea imanenței Celuilalt în propria ființă a gânditorului, conștientizarea prezenței logos-ului ca inteligibilitate (lumină a recunoașterii de sine și a cunoașterii Celuilalt). Cum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului constitutiv: tot ceea ce presupune acesta și a fost notat mai sus este necesar cunoașterii și, în ultimă instanță, aflării omului în lume (gândirii, rostirii și făptuirii), în lumea vieții sale; dar dictatura judicativului constituie un blocaj formal, acutizat de formalism (oarecum firesc în logica actuală); pentru deblocarea non-judicativă dobândește sens reconstrucția logos-ului, care trebuie anticipată de o de-constituire (o destrucție, poate o deconstrucție) a înseși dictaturii judicativului; metoda acesteia este reducția judicativă, apoi cea non-judicativă, ambele ale dictaturii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
parțial, în logica simbolică.197 Dar și aspectul din urmă, constând în blocarea adevărului la nivelul judecății, funcționează la fel: poate fi susținută dictatura judicativului doar prin structura sa formală, fără intervenția in actu a aspectului alethic: fapt posibil prin "formalismul logic", care înlocuiește problema adevărului cu aceea a corectitudinii (formale). Totuși, ne întrebăm: mai este vorba despre o veritabilă dictatură a judicativului, în cazul acestor acte de tip epoché? Întrebare retorică! Fiindcă, chiar dacă ea, după o asemenea suspendare (unilaterală), nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fie mai general (constituit cu o sferă mai largă) decât este subiectul. Ceea ce înseamnă că disponibilitatea obiectuală cea mai firească a predicatului este către funcțional, nu către ființial. De aici și rosturile predicatului și predicativității în "teoriile" logice și în formalismele logicii. Poate că nu întâmplător există un capitol de logică a predicatelor în logica simbolică, nu întâmplător a fost pus în discuția logicienilor, filosofilor și matematicienilor statutul de predicat, forma sistematică a acestei discuții fiind "teoria categoriilor" (predicamentelor); nu întâmplător
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al discursului; în plus, modelul discursului este demonstrația matematică, formală prin natura sa, sprijinită de elemente ale logicului, potrivit logicismului, de elemente strict formale, neinteresate de vreun conținut al gândirii așezată în forme, cu excepția unor aspecte cantitative ale "lucrurilor", potrivit formalismului, de elemente absolut noetice, care au sensul "putinței unui ceva nou", cu o formulă a lui Noica, potrivit intuiționismului. Pozițiile de "subiect" și de "predicat" (așa cum ele au fost "reduse" și precizate ca "poziții" logice in judecată) nu mai sunt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și nici nu trebuie să scăpăm; trebuie doar să-l punem la locul lui. În cazul de față, orice ființare este totalitatea celor numite, toate acestea la un loc; dar atunci, toate acestea numesc același "lucru" (întotdeauna, ființarea), ceea ce conferă formalism descrierii de mai sus; mai departe, însă, trebuie să observăm că timpul, abia acum fiind această ființare care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva, poate conferi pe drept cuvânt "individualitate" fiecărei ființări, în felul acesta, ființarea devenind
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Nominative", în: E. Duncan, D. Farkas, P. Spaelti (eds.), Proceedings of WCCFL, 12, Stanford, CSLI, p. 44−60. 40 A. Davison, "Ergativity: Functional and Formal Issues", în: M. Darnell, E. Moravcsik, F. Newmeyer, M. Noonan, K. Wheatley (eds.), Functionalism and Formalism in Linguistics, vol. I: General Papers, Amsterdam, Jonh Benjamins, p. 177− 208. 41 I. Laka, "Unergatives that Assingn Ergative, Unaccusatives that Assign Accusative", în: J. D. Bobaljik, C. Phillips (eds.), Papers on Case and Agreement, 1, MIT Working Papers in
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
realiste privind disfuncționalitățile instituționale concrete de la care să se pornească În găsirea căilor de implementare a reformei; lipsa unor pârghii de motivare și cointeresare sistematică a factorilor de decizie din administrația românească vizată de programele În cauză; gradul ridicat de formalism În evaluarea rezultatelor proiectelor; sistemul deficitar de comunicare cu categoriile de contribuabili, beneficiari indirecți ai reformei administrative. 247 Comănescu A, România și armonizarea fiscală În UE. Cazul impozitelor indirecte, În volumul România În UE. Calitatea integrării. Creștere. Competență. Ocupare, vol
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
situează Paul Rock, care, În The Making of Symbolic Interactionism (1979), consideră interacționismul simbolic paradigma centrală a Școlii, Îl reașază pe Mead În lanțul interacționalist și insistă asupra a două aspecte particulare: contribuția lui Park la modelarea interacționalismului, În urma căreia formalismul lui Simmel s-a integrat În studii asupra vieții sociale (Simmel a fost mentorul lui Park), și influența filosofiei europene (Kant și Hegel) asupra interacționalismului (Abbott, 1999, 12). Martin Bulmer este interesat de structura instituțională, administrativă, de fondarea și organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
hoe zou Vlaanderen er dan uit zien?, Leuven: Van Halewijck. ------ (2000), Wat het Vlaams Blok verzwijgt, Leuven: Van Halewijck. Stanley, B., (2008), "The Thin Ideology of Populism", în Journal of Political Ideologies 13(1): 95-110. Stavrakakis, Y., (2004), "Antinomies of Formalism: Laclau's Theory of Populism and the Lessons from Religious Populism in Greece", în Journal of Political Ideologies 9(3): 253-67. Stokes, S. C., (2001), Mandates and Democracy: Neoliberalism By Surprise in Latin America, Cambridge: Cambridge University Press. Swyngedouw, M. și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
devenit un topos identitar, lume aflată tipologic la granițele, câteodată imperceptibile, dintre Orient și Occident, determină marca stilistică a traducătoarei. Cu totul speciale prin pertinența echivalării conceptuale sunt și transpunerile de cărți teoretice. De la subiectivismul de tip Georges Poulet la formalismul naratologic al lui Jaap Lintvelt, M. propune și un alt chip al traducătorului. Dacă în cazul transpunerii operei literare se poate vorbi despre crearea unui punct de vedere, în ceea ce privește textele teoretice meritul de a fi găsit căi juste în acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]