3,085 matches
-
poate susține, indirect, memoria identitară, individuală sau colectivă. Trecerea de la memorizare la memorie este condiționată de implicarea personală, afectivă și practică, capabilă să determine convertirea unui tip de experiență într-altul46. Atât timp cât școala își atribuie o misiune, ea se supune cerințelor formative identitare, iar pentru atingerea dezideratului propus recurge, deopotrivă, la vechile și noile sale resurse didactice. Niciodată complet înlăturat, idealul mecanic-reproductiv se erodează continuu, de vreme ce cantitatea sporită a cunoștințelor nu permite exersări îndelungate. Se consideră că tocmai această invazie a noutăților
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
este și nu se poate impune niciodată publicului de unul singur, am căutat să îl distribuim într-un portret de grup cât mai elocvent. Cercetarea noastră l-a plasat alături de adjuvanți sau concurenți mai puțin celebri, dar cu un potențial formativ redutabil, cum ar fi literatura pentru copii, serbările patriotice, excursiile școlare, televiziunea sau, pur și simplu, istoriile personale ale elevilor de acum sau de altă dată. În cele ce urmează, vom explora câteva mostre de trecut activ, capabil să alimenteze
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
personale ale elevilor de acum sau de altă dată. În cele ce urmează, vom explora câteva mostre de trecut activ, capabil să alimenteze încă partizanate și polemici, să înfrunte mutații politice și instituționale de proporții. Mai precis, vom analiza discursuri formative structurate în acord cu marile categorii ale narațiunii istorice eroul, evenimentul, epoca. În ciuda aparentei discrepanțe dintre ele, subiectele propuse au în comun faptul că, după 1989, au fost relansate ca simboluri identitare. Ne referim, deopotrivă, la repere aparent imuabile ale
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Ștefan domn cel Mare" sau formulările greoaie de genul "marii înfloriri culturale" din vremea sa. "Jocul de rol" propus ar fi fost poate mai interesant ("imaginează-ți că ești chiar domnitorul Ștefan cel Mare"), dacă ar fi evitat prescripția civică, formativă și totuși naivă ("spune cum îți manifești dragostea față de Moldova")73. Al patrulea manual din această generație a fost și mai grijuliu în conservarea cutumei școlare, în varianta sa cea mai extinsă. Ca în vremurile de altă dată, cu programe
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
transformarea unor forme de celebrare deja cunoscute în activități obligatorii. Încrezător în dozajul de inventivitate și conformism al viitorilor "actori", ministrul le acorda un oarecare spațiu de manevră pentru identificarea mijloacelor optime, convins că dascălii își vor respecta oricum misiunea formativă de a-i face pe copii "să prețuiască evenimentele mari ale istoriei noastre mai mult decât pe cele din istoria altor popoare [...]"; Haret le ceruse expres educatorilor: "siliți-vă a-i convinge că țara lor este cea mai bună țară
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
al elevilor capabili (material și intelectual) să-și continue studiile dincolo de nivelul elementar. În anul următor, prevederea a fost extinsă și la nivelul școlilor primare 142. Ordinea aparent inversă a circularelor arată că, în viziunea guvernanților, serbările erau un instrument formativ solicitant 143, nu un prilej oarecum desuet de activizare a celor mici, așa cum ar putea părea la peste un secol distanță. Aparent surprins de succesul inițiativei sale, ministrul concluziona, în urma analizei semnalelor din țară, că "serbarea școlară de 10 Maiu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
presupunea o expunere previzibilă, adaptată publicului, situației și talentului de bun vorbitor al celui în cauză. Nu era o conferință propriu-zisă, scopul său fiind doar în mică măsură instructiv, de redifuzare a unor cunoștințe de cultură generală, ci mai mult formativ, de confirmare a unor adevăruri identitare, a solidarităților pe care acestea le întrețin. Discursurile erau variațiuni pe tema dată, de genul predicii care face accesibil textul biblic, iar participarea afectivă și prestanța scenică a locutorului erau mult mai așteptate decât
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
127. Semnalăm totuși o anume excepție, un volum bilingv pe tema școlii din perioada comunistă, care propune câteva lucrări scrise ori desenate de elevii anului 2008128. Remarcabil la această lucrare este faptul că a permis trecerea în scopuri civice și formative 129 spre un exercițiu de ficțiune controlată, ignorând etapa colectării mărturiilor de la cei care cunosc efectiv subiectul propus. Se presupune deci că societatea postcomunistă a conservat suficiente mostre de "copilărie socialistă" vehiculate în mass-media, pe internet 130, în literatură, în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
modus vivendi, a predictibilității cotidianului, ca și subminarea stimei de sine prin recurgerea repetată la intimidări, insulte sau chiar pedepse corporale. De altfel, școala românească are o îndelungată tradiție autoritară, ceea ce sugerează și o complicitate macrosocială cu astfel de practici formative. Există regulamente din perioada comunistă în care se reiau, în detaliu, prevederi din epoca anterioară, referitoare la matricola școlară, formulele de salut, poziția corectă a elevilor în bănci, comportamentul dezirabil în afara școlii etc. Este, deci, mai interesant să urmărim evoluția
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și evidentele merite didactice ale acestor texte (faptul că apropia copiii, deopotrivă, de istorie "ca obiect de studiu", dar și de literatură). Totuși, au existat și unele rețineri: "dacă nu ar fi grevate de un lirism prea stăruitor, rostul lor formativ ar deveni și mai evident" (Ibidem, p. 109). 203 Aprecierea noastră se bazează nu doar pe unele observații directe asupra circulației volumelor din anii '80 care se poate datora inerției, hazardului, penuriei, nostalgiei ș.a. -, ci și pe faptul că aceste
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
chiar să imaginezi un viitor" vezi Nicole Tutiaux-Guillon, L'historie enseignée entre coutoume disciplinaire et formation de la conscience historique: l'exemple français, în Nicole Tutiaux-Guillon, Didier Nourisson (eds.), op. cit., p. 28. Astfel, învățarea istoriei ar dobândi, într-adevăr, o funcție formativă individuală, civică și identitară utilă societății contemporane. Noțiunea nu este lipsită de ambiguități și de o mare vulnerabilitate în fața politicilor momentului, putând la fel de bine fi instrumentalizată în slujba naționalismelor, a educației democratice, a unui regim totalitar sau a unui generos
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
În sensul ei punitiv, repetitiv, de memorizare supravegheată, cu mize școlare măsurabile, "învățarea" este o activitate obositoare și total exclusă oricărei sugestii ludice. Disocierea între "lecție" și "serbare" ilustrează, în modul cel mai convingător, diferența între dimensiunea normativă și cea formativă a școlii. 138 A fost Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice între anii 1897-1899, 1901-1904 și 1907-1910. 139 Formulările parafrazează titlul celei mai semnificative investigații pe această temă, deja amintite, lucrarea Mirelei-Luminița Murgescu, Între "bunul creștin" și "bravul român". Rolul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
din anii '50-'60 își amintea cu seninătate că "eu nu știam ce-i ăla comunism. Am învățat de comunism în timpul armatei [sic!]" (Zoltán Rostás, Florentina Țone, op. cit., p. 206). Sistemul l-a recuperat, până la urmă, printr-o altă instituție formativă, mult mai coercitivă: serviciul militar obligatoriu. 154 Până la mijlocul anilor '50, școlile erau, de obicei, separate, de băieți și de fete. Doar școlile primare și mai ales cele rurale erau mixte. 155 "În genere, "tovarășele" (învățătoarele și educatoarele) erau privite
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Margueritei de a fi pierdută în sălbăticie, fără un scop precis sau fără o direcție clară. În primul rând, Yourcenar nu scria și nu mai lua notițe și nu va face acest lucru pentru mult timp. Încă din perioada anilor formativi își fixase o rutină în activitatea de creație, alternând perioadele de schițare a variantelor de lucru și de revizuire a lor cu săptămâni de abandon lipsit de griji și de hedonism pe o insuliță din Egeea sau pe un vârf
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
secte ale creștinilor urmăreau să explice Agape în termeni ra GUSTAVE FLAUBERT (1821-1880) a fost romancierul de frunte al Franței din generația de dinaintea lui Yourcenar. Doamna Bovary (1856-1857) a fost numit romanul prin excelență al secolului. În timpul anilor de lectură formativi ai lui Yourcenar din anii '20 scrisorile lui Flaubert erau publicate în noi colecții, ea găsind și citind una dintre acestea. Geniul lui Flaubert i-a inspirat venerație lui Yourcenar, care considera că singurul lui rival în literatura franceză a
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de retorică a lui Agamemnon, pe care mai târziu Encolpius, însoțit de Giton, o părăsește pentru a se îndrepta, sub pretextul că nu-și mai găsește drumul către casă, direct către un lupanar. Trimiterile la lipsa de substanță a activității formative practicate de retori sunt presărate cu parodierea unor autori satirici, cu referire și la conținutul ulterior al istorisirii. Dovedindu-și necunoașterea și invocându-l pe cel dintâi autor satiric din literatura latină, Lucilius, retorul Agamemnon "comite" de fapt o parodie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sursă educațională importantă, demnă de a fi modelată și totodată respectată. 1. Dimensiuni și limite ale educației copilului în familie Primul obiectiv de conținut al acțiunii cu părinții este cel al cunoașterii sferei morale familiale. Nucleul moral familial are valențe formative neprețuite. Dar dacă viața de familie este cultivată ca un bun în sine, ea duce la negarea propriei substanțe pozitive și se transformă în contrariul ei, și anume în spirit de castă familială prin izolare față de tot ce nu aparține
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
lui de înțelegere,sensibilitate și mai ales cu posibilitățile de efectuare. Greșesc acei părinți care nu-și pun copiii să muncească în familie, evitând să le încredințeze oricât de mică responsabilitate sau sarcină. Exercitarea unui rol are o imensă funcționalitate formativă de educare in direcția integrării sociale,deoarece prin acesta copilul își temperează atitudinile și trebuințele egocentriste și formează un sistem de atitudini cu caracter social. COMUNICAREA Comunicarea este foarte importantă, de aceea trebuie s-o pregătim înainte și să avem
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
activitățile școlare să aibă un caracter de joc, tot prin joc urmând ca elevul să-și formeze în parte atitudinile sale sociale, știut fiind că jocul în grup, unde fiecare elev poate avea, pe rând, mai multe roluri, facilitează procesele formative urmărite. În afara jocului, elevul poate fi obișnuit cu sarcini, cu responsabilități sociale, prin care i se cultivă simțul răspunderii sociale și i se formează spiritul de emulație, de întrecere. Relațiile diverse care se instaurează între membrii clasei, între membrii unui
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
aici al metodologiei, nu numai al științei ei, după cum s-a putut demonstra, putem marca tocmai mutațiile majore în interpretarea și rezolvarea unor probleme ale educației reale, efective, care să-i explice dinamismul, adaptarea la așteptări, rezolvarea anticipată a direcțiilor formative conturate de către evoluția însăși a societății, odată cu dinamica în timp a diferitelor sale aspecte. Anterior am acordat atenție studiului explicit al fundamentării epistemologice actuale a științei educației, am putut desprinde valoarea paradigmelor privind educația și constituirea identității științei ei, a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
practicii ei, clarifică fondul conceptual, științific, explică contextul teoretic, epistemologic și devin modalități generale de abordare (ca expresie a nomoteticului, a generalului). După cum cele ale practicii educației oferă, prin cercetări inductive, analize prioritar calitative ale faptelor și actelor de intervenție formativă, ale situațiilor și contextelor reale, ale efectelor emergente, posibilitatea formulării de ipoteze, interpretări, generalizări, până la completarea teoriilor și metateoriei pedagogice (prin trecerea de la idiografic, concret, particular, la nomotetic, general). Pentru a înțelege adecvat esența, specificul, procesualitatea conturării acestora, valoarea lor
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
rând acțiune, cu mai multe semnificații, în demersul complex de umanizare. Abordarea este reală, dacă surprindem complexitatea proceselor implicate, a dimensiunilor, a factorilor, a contextelor, a efectelor, a restricțiilor, a strategiilor. Dacă educația este fundamental o acțiune specifică de influențare formativă, pedagogia este știința acțiunii educative, ca mod de cunoaștere, reflecție, interpretare a relației teorie-practică, în acest sens. Și nu poate fi doar ca "teorie practică" a educației, ca discurs normativ și asimilată sociologiei (Durkheim) sau ca "știința unei arte" a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de a vedea și a rezolva probleme ale acțiunilor, ale practicii în mod oportun, să facă comparații între soluții la rezolvări variate, să-și perfecționeze stilul de proiectare ș.a. Așa considerăm că este o cale eficientă de autodezvoltare a competențelor formative, prin dublarea acțiunii, cu reflecția asupra practicii lor, cu cercetarea ameliorativă și nu numai în formă instituționalizată. Aceste paradigme și modele de abordare a educației ca acțiune pot să atragă, în prim planul interpretării sale specifice, atenția asupra unor cerințe
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de paradigme din metodologia educației, putem să deosebim aici ca sensuri: ► Acțiunea educațională să o analizăm sau să o proiectăm, ca fiind faptul concret desfășurat, iar practica ei să o abordăm ca ansamblul condițiilor, demersurilor în desfășurarea faptelor de influențare formativă, unde apar diferite probleme de soluționat, chiar de risc și trebuie făcut apel la concepția asupra praxisului. ► Iar praxisul, deși legat de aceste probleme ale practicii, constă în interpretarea, conceperea, proiectarea optimizării acțiunilor și ale practicii. Praxisul este acum mai
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
menționată, am putut stabili relația acesteia cu o altă paradigmă de bază, aceea a complexității, concretizată în utilizarea modelului analizei de sistem (Joița, 1998, 2009) și găsi că într-o proiectare a acțiunilor educative, din această perspectivă, ca metodologie specific formativă, educatorul: ► Întâi să analizeze scopurile acțiunilor, determinarea lor de către așteptările societății și de către caracteristicile procesului educațional, apoi să precizeze categoriile de acțiuni necesare și posibile pentru ele, în cele patru faze esențiale ale acestuia pregătirea, realizarea, evaluarea, reglarea. Pot fi
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]