2,086 matches
-
trecutule! * Ca să se răzbune, i-a promis că o să i-o spună când îi va fi viața mai dragă și i-a spus-o pe patul de moarte. * Nu mă lăsa singur cu Timpul! Ia-mă cu tine! * Cea mai formidabilă întruchipare a materieiOMUL. Și cea mai dramatică aventură a pulberii cosmice: conștientizarea ființei umane și divulgarea zădărniciei. * Omule! Fii bun! * Din timpul care trece poți lua doar ce rămâne
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
părut că dacă fericirea există, ea trebuie să fie inaccesibilă sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor... O să mă întrebi, bineînțeles, ce să vezi în gara asta pustie, cum să visezi aici. Oricâtă imaginație ai avea... Dar ce formidabil lucru e să stai într-o sală de așteptare și să nu mai aștepți nimic. Să locuiești într-o gară și să nu dorești să pleci nicăieri. Într-o cameră, nu e mare lucru un exil. Sau pe o insulă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o cântăreață grasă și îndesată, cu ochii bulbucați. Un afiș, înfipt în văzul tuturor, anunța: "În fiecare seară debutează primadona Mița Drăgan". Băutura ne încinsese. ― Măi, băieți, le-am spus, pradă unui avânt nesăbuit, știți că am făcut o cucerire formidabilă? ― Taci, nu mai spune! exclamă Iliuță. ― E vorba de o fată cum nu se mai află în sistemul solar. ― Dă-i drumul! Cine e individa? întreabă Charlot cu indiferență. ― Închipuiți-vă, o contesă. ― Contesa noastră? făcu Iliuță, gîndindu-se la Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de a trăi. Cred că nu. Inconștientul lucrează după legi imuabile, având rădăcini adânc înfipte în viață și aș greși atribuindu-i un rol de călău. Ceea ce știu însă, cu toată luciditatea, e că inteligența mea a dat un greș formidabil. Credeam că știe să-mi arate drumurile, să-mi descurce încurcăturile și să-mi pună la îndemînă soluțiile cele mai bune. Ce-i drept, luminile ei m-au ajutat deseori, însă numai în lucruri mărunte, de suprafață. Pe cele importante
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
posterității stabilirea locului în ierarhia socio literară, cernerea neghinei, alchimia mizeriei. Separarea adevăratelor valori poetice de sufocarea lor în inflația fluvială a dejec țiilor partinice. Distincția între magnetismul incisiv, cople șitor, al gazetarului, și grozăvia comportamentală cu care această energie formidabilă s-a compromis irepresibil, într-o fatalitate dictată în egală măsură de perversiunea istoriei și de maniacalul narcisism al persoanei. De voința insația bilă de putere - pe cât de grotescă, pe atâta de de vas tatoare - a omului Păunescu, dar și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
realitatea a sufocat biblioteca. Pur și simplu. Am observat că, seara și dimineața, când ne făceam „raportul de gardă“, nu pritoceam întâi de toate evoluția lui Van Gogh de la realismul plebeiano-rural către Montmartre, floralitatea niponă și exploziile de la Arles, ori formidabilii ochi roșii de plâns ai călugăriței lui Simon Marmion, Mielul mistic al lui Van Eyck și altele ase menea. Nu. Ce ne obseda era (ca și la Praga) normalitatea. Cuvântul ce revine înnebunitor, ca dureroasă utopie, în toate relatările de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și se duce În față și execută un truc ajutat de scamator, cucerind pentru totdeauna admirația celorlalți, Întotdeauna se Întâmplă așa, sau mai bine zis aproape Întotdeauna, fiindcă la această onomastică s-a Întîmplat ceva mult mai grozav, o scenă formidabilă. Scamatorul Începuse să-și desfășoare ritualul: „să vedem, cine vrea să facă o scamatorie?“, cînd, fără ca cineva să fi băgat de seamă (În afară de Vilma și Cinthia), descoperi că, alături de el, chiar lîngă masă, răsărise un băiețel urecheat care stătea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se părea că zboară și era gata să-i ceară: „Mai Încet, te rog“, dar n-avea nici un rost, căci rîdea cu hohote și, orice-ar fi făcut, nu putea să cadă de pe umerii lui. Jos se stîrni un entuziasm formidabil. Zidarii ajunseră În culmea fericirii cînd Julius le ceru să-i mai dea o sticlă, după ce băuse berea pe care i-au dat-o la coborîrea de pe schelă pe umerii lui Albinețu. Sticlele de bere se goleau pe nesimțite. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asemenea bar, apărea rotofeiul Luis Martin Romero pregătind cocteiluri și povestind anecdote incredibile pe care Juan Lucas i le transmitea prăpădindu-se de rîs lui Susan și Îi punea Încă un cub de gheață În pahar amintindu-și de gluma formidabilă pe care i-o spusese cu adevărat rotofeiul cînd Îl condusese pînă la apartamentul lui, În drum spre casă. Îl lăsase pe bietul Romero lac de sudoare de atîtea gustări pipărate și băuturi tari cîte dăduse pe gît la barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el trebuie să ajungă pe strada aceea necunoscută. Și asta cît mai repede. Carlos Înțelege totul, că doar nu degeaba e șoferul familiei, nu un servitor oarecare și e mai bine plătit decît ceilalți și cum stăpîna e o femeie formidabilă și știe să-l roage (versiunea pentru ceilalți șoferi) și cum el nu e metis, n-are decît o rudă prin alianță cu sînge indigen pe care n-a mai văzut-o de un car de ani și e creol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Juan Lucas Îi molipsi și-i obligă totodată pe ceilalți să-i Împărtășească buna dispoziție și lui Lastarria Îi veni deodată chef să stropească o stea cu whisky, azvîrli paharul În Înaltul cerului, izbucnind ipso facto Într-un hohot formidabil și după el toți cei din grupul În care se afla și cînd se mai opreau puțin din rîs le explicau celorlalți geniala replică a jucătorului de golf, gluma s-a răspîndit peste tot, „ești grozav, Juan Lucas“, spuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care și le dăduse cu prietenii din Madrid. Era un coșmar să te instalezi În casa cea nouă, dar Juan Lucas era topit după noul lui palat și ardea de nerăbdare să sărbătorească odată clipa inaugurării cu un cocteil formidabil. Pe Susan a Încîntat-o gîndul de a se Întoarce atît de repede, fiindcă-i lăsase pe copii singuri În apartamentul de la Country Club și Bobby, mai ales, era În stare de orice. „Nu m-aș mira să-l fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cap. Alergă să Închidă ușa cu zăvorul și se Întoarse ca să contemple În liniște și pe Îndelete fiecare fotografie. Avea cu ce-și umple timpul. Mare potlogar! Uite-o pe asta! Și pe asta! Și adevărul e că toate erau formidabile, fiindcă rezumau foarte bine un aspect al vieții fratelui său care-l interesa pe el atît de mult. Erau fotografii cu automobile În culori nemaipomenite, cu femei cu niște sîni nemaipomeniți, Maruje nord-americance cîte vrei, claie peste grămadă. Santiago și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la madame Nanette. Dar nici el nu se lăsa călcat pe coadă de Juan Lucas și Începu să zîmbească, de parcă ar fi vrut să spună că Întotdeauna se găsește o soluție, cînd deodată, ura!, Îi veni În minte o idee formidabilă, ce prost a fost, cum de nu s-a gîndît mai de mult: pușculița lui Julius. o avea de ani de zile și toată lumea punea În ea monede și hîrtii, ce prost a fost!... o are de cînd s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În care ei mergeau la duș. Îl scotea din sărite cînd ei se duceau să se spele pentru a se Întoarce la masă fără senzația asta lipicioasă pe care ți-o lasă apa de mare. Ah, asta era o scenă formidabilă! Întotdeauna le cădeau prosoapele la duș, li se udau și, pe drumul de Întoarcere spre mesele de pe plajă, apăreau storcîndu-le, treceau printre mese storcîndu-și fiecare prosopul, toți mușchii se profilau perfect din pricina efortului. „Bună tactică, se gîndea Bobby, văzîndu-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încolo. Cei din Chevrolet au coborît și s-au apropiat În fugă prin nisipul de pe plajă. „Ce s-a Întîmplat? Ce s-a Întîmplat?“, strigau ivindu-se din Întuneric, oare scăpaseră cu viață?.... uite că Volvo era Întreg... ce stabilitate formidabilă! Zburase, fusese gata să se răstoarne de cîteva ori pe nisip și pînă la urmă rămăsese Împotmolit complet. Fetele plîngeau și scoteau țipete isterice. Cei din Chevrolet le auzeau În timp ce se apropiau, dar cînd În sfîrșit au ajuns bărbații Începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să poată auzi toate amănuntele. Era o anecdotă strașnică, cum?, cum?, Îl Întrebau ele, mai tare! nu se-aude!... Și i-au băgat un par În fund!, Încheie Vlăjganul, ridicînd glasul și făcînd să răsune În tot barul hohotul său formidabil, În timp ce Lester, În față, abia reușea să-și așeze paharul pe o scrumieră, aplecîndu-și ușor capul, lăsîndu-l să se prăbușească Înainte, de parcă ar fi vrut să-și atingă buricul cu nasul; Îl opri corpul elegant și treaz, care era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
noastre. Lydia nu spuse nimic. Propoziția "poți să-i spui" declanșă o adevărată reacție chimică în trupul ei. Nu-și dăduse seama că era atât de încordată. I se părea că dacă ar vorbi, i-ar dezvălui propria sa ușurare, formidabilă. Poți să-i spui - ar putea exista o singură explicație. Urma să i se permită să plece. Dar mai așteptă. Czinczar păși înainte până ce a ajuns chiar în fața ei. Ceva din originea lui barbară, atât de atent înăbușită până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Asta vrei să-mi amintesc, nu?” “Mai du-te naibii cață ce ești! Uite cu cine-mi pun eu mintea!” Dacă altcineva mai bun nu există prin apropiere...” “Adevăr grăiși! Auzi, ia, spune, cum zici că ți reușește rulada aia formidabilă?” “Fii atentă!...” Fostul profesor de matematică, totdeauna foarte politicos, încearcă să nu abandoneze compania lor, măcar până-n momentul de rămas bun. Dar nu-i chip! Vasilică, nepotul de cinci ani, încearcă să se urce ntr-un copac... era gata-gata să cadă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
suntem și rămânem tot elevi, nu... muncitori pe șantier!” “O! Și-am găsit și leacul! Pleacă maistrul instructor Barbu cu ei. Tovarășul profesor Alexandrescu are ore de curs și de pregătire, va fi în comisii de treptă și de bacalaureat... Formidabilă soluție! Cum de nu m-am gândit mai devreme?...” Alo! Cu tovarășul secretar Stupariu aș dori. Da, mulțumesc, aștept, mulțumesc” („Măcar să-i dau vestea personal”) „Da, vă rog, Stupariu la telefon” „Tovarășe secretar...” „Ah! Dumneavoastră erați? Sărut mâna. Dar, parcă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vreme, ce mi s-a părut lungă ca o eternitate, a reușit. Dar a început un alt calvar: pomparea serului în mușchi. Panta Rhei! Așa că a trecut și asta. Durerea, însă, o mai simt, parcă, și acum... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...Formidabil! Ce tare mă-nțeapă piciorul drept! Parcă aș avea un mușuroi de furnici în el! Cum naiba oi fi adormit? L-oi fi așezat eu cine știe cum și... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...Ce teribil! Se pare că am ațipit, sau, mai bine
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ora două, trecea pe lîngă acest loc trenul rapid ce lega două orașe mari. După ce se oprise să-și tragă sufletul În orașul apropiat, marele tren Își Începea acum mersul lin, dar nu atinsese Încă punctul maxim al vitezei sale formidabile. Își făcea apariția cu precizie, trecea În mersul legănat și puternic al locomotivei, În vuietul gros și monoton al vagoanelor grele, ce striveau șinele și dispăreau În vale. Timp de cîteva clipe se putea urmări Înaintarea locomotivei după norii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că asta se Întîmpla cu un an Înainte de a muri, aveam vreo optsprezece ani: eram o frumusețe... aveam culori de piersică și de lapte... În zilele cînd juca, Îl așteptam după spectacol și mergeam undeva să mîncăm. Era un tip formidabil: tot ce se putea găsi mai bun de-abia dacă era destul de bun pentru el. Pe vremea aceea New Yorkul era tare frumos. Erau atîtea localuri bune... nu știu cum, parcă nu era atîta zarvă și Încurcătură; acum parcă-i altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu intrăm în amănunte." Acesta este felul în care s-au înfruntat. Președintele clubului care era, în cele din urmă, în măsură să-și impună îngrădirile, și-a făcut un merit din a-i tăia din nas lui Schneiderhahn. Și formidabilul Schneiderhahn, în costumul lui străin cu carouri mari și cu capul său tuns perie, a trebuit să se străduiască să-și ascundă iritarea și să nu se enerveze, pentru că avea de cerut un lucru pe care numai acești mici burghezi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nostru este la mâna domniei sale. Poate că puțini pricepem gravitatea legăturilor politicienilor, a judecătorilor, a profesorilor, a jurnaliștilor, a scriitorilor și a preoților cu Securitatea. Este de înțeles lucrul ăsta! După cum este de înțeles că nu le socotesc cea mai formidabilă provocare morală a societății românești. Și asta e de înțeles. Accept că nu e obligatoriu să credem că nimic nu este mai jegos decât poliția politică. Se poate și asta. Pe de altă parte, putem condamna colectiv comunismul, vă întreb
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]