2,904 matches
-
căci, chiar dacă ai fortărețe, dar poporul te urăște, ele nu te vor salva; deoarece, atunci când poporul ia arma în mână, este sigur că nu vor lipsi niciodată străinii care să-i vină în ajutor. În vremurile noastre putem constata că fortărețele nu i-au fost de folos nici unui principe, în afară doar de contesa de Forlì, și aceasta, după moartea soțului ei, contele Girolamo; căci, dispunând de o fortăreață, ea a putut atunci să se sustragă furiei populare și să aștepte
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
care să-i vină în ajutor. În vremurile noastre putem constata că fortărețele nu i-au fost de folos nici unui principe, în afară doar de contesa de Forlì, și aceasta, după moartea soțului ei, contele Girolamo; căci, dispunând de o fortăreață, ea a putut atunci să se sustragă furiei populare și să aștepte ajutor de la Milano, redobândindu-și apoi teritoriile. Timpurile erau atunci astfel, încât un străin nu putea să vină să dea ajutor poporului; pe urmă însă, când Cezar Borgia
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
redobândindu-și apoi teritoriile. Timpurile erau atunci astfel, încât un străin nu putea să vină să dea ajutor poporului; pe urmă însă, când Cezar Borgia a atacat-o, iar cei din popor care o dușmăneau s-au aliat cu străinii, fortărețele s-au dovedit a fi și pentru ea de prea puțin folos. Așadar, acum ca și la început, ar fi fost mai bine pentru ea să nu fie urâtă de popor, decât să aibă fortărețe. Luând în considerare, prin urmare
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
s-au aliat cu străinii, fortărețele s-au dovedit a fi și pentru ea de prea puțin folos. Așadar, acum ca și la început, ar fi fost mai bine pentru ea să nu fie urâtă de popor, decât să aibă fortărețe. Luând în considerare, prin urmare, toate aceste lucruri, eu îi voi lăuda atât pe aceia care construiesc fortărețe, cât și pe aceia care nu le construiesc, și îi voi dezaproba pe toți aceia care, punându-și toată încrederea în ele
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Așadar, acum ca și la început, ar fi fost mai bine pentru ea să nu fie urâtă de popor, decât să aibă fortărețe. Luând în considerare, prin urmare, toate aceste lucruri, eu îi voi lăuda atât pe aceia care construiesc fortărețe, cât și pe aceia care nu le construiesc, și îi voi dezaproba pe toți aceia care, punându-și toată încrederea în ele, vor da prea puțină atenție faptului că poporul îi urăște. CAPITOLUL XXI CUM TREBUIE SĂ SE POARTE UN
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
care înconjoară, în curgerea lui neistovită, din trei laturi întregul spațiu. în al doilea rând, acel loc se nimerise chiar la granița dintre două provincii. Una era condusă de ducele de Acvitania, cealaltă de contele d’Auvergne. Odinioară, accesul către fortăreață se făcea pe un pod vechi, din piatră. Din acel pod nu a mai rămas decât un rest, pe malul dinspre sit. Dar s-a construit unul nou, foarte solid, socotit unic în Franța și al doilea în Europa. Intrarea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
de promenadă, pe laturile căreia se găseau locuințele localnicilor. Aceștia își cultivau grădinile și micile suprafețe din incinta așezării. în anul 1574, hughenoții au eliberat localitatea, căreia războiul religios îi produsese mari pagube, Antoine de Veilhan dezrobind citadela. Deși afectată, fortăreața a continuat să servească drept refugiu la caz de nevoie. Iar astfel de cazuri se iveau din abundență. Pentru o vreme, Merle a intrat într-un fel de uitare. în zilele noastre, totul a renăscut, datorită eforturilor de restaurare și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
sub cerul liber, pe un altar, ardeau smirnă și tămâie. Ce zi curată, limpede ca un izvor! mi-a venit să exclam. Cu atât mai neplăcută a fost surpriza să aflu că școala lui Pitagora era, în realitate, ceva între fortăreață, închisoare și mănăstire. Novicele trebuia să respecte regula celei mai desăvârșite tăceri. N-avea voie să râdă, nici să discute învățăturile primite ori să exprime vreo îndoială. De aceea i se arăta o statuie înfășurată într-un lung văl, cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mare și plat în inima hărții, așa de neted că l-ar face și pe Euclid să roșească. Peisajul adevărat, unduitor îl surprinse. Își sorbi cafeaua neagră și cercetă harta cu desene din ghid. Orașele punctau spațiul gol ca niște fortărețe. Găsi Kearney - cu 25.000 de locuitori, era cea de-a cincea așezare ca mărime din stat - în punctul cel mai sudic al cotului râului Platte, chircit din cauza spațiului prea deschis. La nord și la vest, Gangplank, o fâșie vastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Atanasiu, sfântul Augustin sau sfântul Toma. [...] Dar intransigența credinței, atașamentul față de tradiție, în adevăratul om al bisericii nu se transformă niciodată în duritate, în dispreț, în ariditatea inimii. Nu suprimă în el darul primirii, și nu-l închid într-o fortăreață de atitudini negative”. Ura religioasă, ca și cea teologică și pastorală, nu sunt nici măcar ipoteze creștine; au fost mai degrabă practici rele cultivate în câmpul creștin, printre altele cu rezultate dintre cele mai funeste. Preotul înțelept și credincios cu adevărat
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
mereu e vorba despre alt volum de apă. Dar imediat am alungat din nou gîndul acesta. Rîul este al tuturor și este întotdeauna îmbietor. Rîul nu are comitet. Chiar în această noapte, în care scheletul a ceea ce a fost odată fortăreața clubului, scîrțîie, iar ultimele uși rămase ale șopronului gol se leagănă și se trîntesc din balamale, chiar cînd rîul își arată fața rece, mînioasă cu valuri rostogolindu-se și creste albe de spumă și șfichiuri de vînt și apă, apă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
succesorul său, Senaherib, era reținut în reprimarea unei revolte babiloniene, regele Ezechia, contrar părerii lui Isaia (Is 30,1-5), se aliază cu Egiptul. Rezolvată problema Babilonului, Senaherib intervine în 701 î.C., cucerind bună parte din teritoriul filistean, devastând numeroase fortărețe ale Iudeii și constrângându-l pe Ezechia în Ierusalim „ca o pasăre în laț”. Regele asirian, după ce a primit tribut, a întrerupt ostilitățile - pentru motive încă nu foarte clare - și s-a întors în patrie lăsând Ierusalimul intact (Grabbe, 2003
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
reprezintă doar o „icoană verbală”, adică o descriere concepută de autor cu intenția de a crea identitatea religioasă națională în jurul sanctuarului național (McCormick, 2002). Tot în teritoriul lui Iuda, un alt templu a fost scos la iveală în apropiere de fortăreața Arad, în Negheb. E un templu în care se pot identifica mai multe faze de dezvoltare, utilizat pe durata mai multor secole (circa secolele al IX-lea - al VII-lea î.C.). Datarea fazelor arheologice prezintă anumite incertitudini (Herzog, 2001
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a rămas mereu în același loc, în timp ce mărimea încăperii, poziția și mărimea altarului pentru sacrificii și a stelelor, au fost variabile. În afară de aceste două temple, pentru Regatul lui Iuda, arheologia documentează existența unor mici lăcașuri de cult, mai ales, în interiorul fortărețelor sau caravanseraiurilor, prevalent în apropierea locurilor de frontieră (Lachiș, Kuntillet ‘Ajrud, Beerșeba), unde, probabil, era mai mare posibilitatea ca diferite culturi - și, deci, religiozitatea - să se întâlnească în același loc. Aproape de renumita cetate iudaică Lachiș a fost găsită o încăpere
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
presupunerea că aici s-ar fi pregătit și mese sacrificiale. Un mic spațiu găsit la Kuntillet ‘Ajrud, caravanserai izolat în Sinai pe drumul care ducea la Marea Roșie, a provocat lungi dezbateri cu privire la presupusele sale însușiri cultuale (Hadley, 2000). Lângă intrarea fortăreței a fost găsit un compartiment complet tencuit și decorat, de formă strâmtă și alungită, cu băncuțe de depozitare pe toate laturile excluzând intrarea. În acest loc, ce nu permitea șederea îndelungată a persoanelor, au fost găsite diferite vase de argilă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Lachiș n. 16, despre care nu se pot spune multe; celălalt este faimosul ostracon din Lachiș n. 3 (cf. KAI 193; HAE, vol. I, pp. 412-9). Acesta din urmă este o scrisoare scrisă de Hoshayahu adresată lui Ya’ush, comandantul fortăreței Lachiș; ea este datată la începutul secolului al VI-lea î.C., contextualizându-se istoric la câțiva ani înainte de distrugerea Ierusalimului de către babilonieni. Împreună cu această scrisoare, Hoshayahu anexează comandantului fortăreței o altă scriere - redactată la origine de un anume Tobiyahu, „slujitorul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
este o scrisoare scrisă de Hoshayahu adresată lui Ya’ush, comandantul fortăreței Lachiș; ea este datată la începutul secolului al VI-lea î.C., contextualizându-se istoric la câțiva ani înainte de distrugerea Ierusalimului de către babilonieni. Împreună cu această scrisoare, Hoshayahu anexează comandantului fortăreței o altă scriere - redactată la origine de un anume Tobiyahu, „slujitorul regelui”, adică un oficial al palatului - care conținea un mesaj profetic adresat regelui. Aceasta este partea finală a ostraconului: Cât privește scrisoarea lui Tobiyahu, slujitorul regelui, adresată lui Shallum
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
privi gânditor. Se măsurară o vreme în tăcere. Lui Gosseyn i se părea că-l interesa mai mult Crang decât putea să-l intereseze pe acesta Ashargin. Își dădu seama de poziția lui Crang. Un non-A ajuns în inima fortăreței inamice, care afirma - cu complicitatea ei - că era căsătorit cu sora stăpânului Celui Mai Mare Imperiu, iar pe această bază - mai mult putea să bănuie, luând în considerare credința lui Enro în singura valoare a căsătoriei frate-soră - își fonda opoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dintr-o listă interminabilă a celor repurtate de oamenii noștri și armele noastre asupra unui dușman care rezista cu înverșunare. Continuă lupta, amirale. Inima poporului și încrederea guvernului dumitale te însoțesc." Tuul? Gosseyn, cu ajutorul amintirilor lui Ashargin, recunoscu numele. Tuul, fortăreața celui mai puternic stat din grupul Ligii. O planetă dintr-o mie... dar eticheta de "capitală" va avea o valoare simbol pentru spiritele neintegrate, pentru care harta, semantic vorbind, era teritoriul, iar cuvântul, lucrul însuși. Chiar și pentru Gilbert Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
este un obiect delicat, mai degrabă frumos. Desenul tău seamănă cu schema unei mașini. — Domnișoară Mackenzie, scoica pare delicată și simplă pentru că e mai mică decît noi. Pentru molusca din interior este ca o armură, ca o casă, ca o fortăreață umblătoare. — Duncan, dacă aș fi biolog marin, poate că m-ar preocupa cum este folosită scoica. Ca artist, mă interesează doar aparența lucrurilor. Insist să apară frumoasă și delicată, iar pentru asta trebuie să fie desenată frumos și cu delicatețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Orașul sfărîmat a ars pînă la cenușă, Enea cel Viteaz și-ai săi de viță-soți Provincii au prădat și stăpîni au devenit Aproape a tuturor bogățiilor din Insulele de Apus; Căci bogatul Romulus la Roma strînge bogățiile, Cu mare fală fortăreață face Și îi dă nume după numele ce el îl are; în Toscana Ticius înalță orașe, Iar Langbeard în Lombardia case multe că ridică, Și dincolo de marea frîncilor Felix Brutus, Pe maluri late ale Britaniei, construiește din victorii Acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privi gânditor. Se măsurară o vreme în tăcere. Lui Gosseyn i se părea că-l interesa mai mult Crang decât putea să-l intereseze pe acesta Ashargin. Își dădu seama de poziția lui Crang. Un non-A ajuns în inima fortăreței inamice, care afirma - cu complicitatea ei - că era căsătorit cu sora stăpânului Celui Mai Mare Imperiu, iar pe această bază - mai mult putea să bănuie, luând în considerare credința lui Enro în singura valoare a căsătoriei frate-soră - își fonda opoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dintr-o listă interminabilă a celor repurtate de oamenii noștri și armele noastre asupra unui dușman care rezista cu înverșunare. Continuă lupta, amirale. Inima poporului și încrederea guvernului dumitale te însoțesc." Tuul? Gosseyn, cu ajutorul amintirilor lui Ashargin, recunoscu numele. Tuul, fortăreața celui mai puternic stat din grupul Ligii. O planetă dintr-o mie... dar eticheta de "capitală" va avea o valoare simbol pentru spiritele neintegrate, pentru care harta, semantic vorbind, era teritoriul, iar cuvântul, lucrul însuși. Chiar și pentru Gilbert Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cele din urmă, doctorul și infirmierul îl lăsară singur, nu înainte de a-l sfătui să mai rămână o zi-două acolo. Grosvenor îi asigura că așa va face și chiar avea de gând să rămână. Secția de nexialism avea să devină fortăreața lui, în zilele rele ce se anunțau. Nu-și dădea prea bine seama ce măsuri puteau fi luate împotriva lui, dar era pregătit pentru orice eventualitate. La vreo oră după plecarea doctorului și a infirmierului, auzi clinchetul căsuței poștale. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
deși săpăturile arheologice de la Argamum nu au cunoscut amploarea celor de la Histria, Adamclisi sau Dinogeția, descoperirea ruinelor celor trei bazilici creștine - două din secolul VI și o alta din secolul V - constituia un indiciu sigur al prezenței creștine în această fortăreață romano-bizantină care, cu siguranță, a avut cel puțin o necropolă. În 1965 cercetările arheologice au fost reluate de Maria Coja, care, urmărind obținerea unor date mai clare privind topografia, stratigrafia și formele de ocupare a sitului, a adoptat ca metoda
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]