2,684 matches
-
castel, pe ruinele vechiului palat-castel regal, grav avariat de un cutremur. O contribuție la edificarea lui a fost adusă de arhitectul italian Paolo Santini de Duccio, aflat în acea perioadă în serviciul lui Iancu de Hunedoara. Atât castelul cât și fortificațiile orașului au fost dotate cu turnuri în plan semicircular adaptate artileriei. A servit drept reședință nobiliară pentru toți regii care până în 1552 au poposit la Timișoara. În perioada ocupației otomane (1552-1716), a servit drept reședință a beglerbegilor Pașalâcului de Timișoara
Castelul Huniade din Timișoara () [Corola-website/Science/301419_a_302748]
-
a celui de Cetatea Sucevei, deoarece în Suceava au existat două cetăți: Cetatea de Scaun și Cetatea de Apus (Cetatea Șcheia), ambele fiind construite de voievodul Petru I Mușat (cca.1375 - cca.1391). Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
de Apus (Cetatea Șcheia), ambele fiind construite de voievodul Petru I Mușat (cca.1375 - cca.1391). Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci. Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395. Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate aici fortificații anterioare, rezultând că prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru I Mușat. Cercetările arheologice au determinat faptul că aici a existat un pâlc de pădure care a fost defrișat prin incendiere în vederea ridicării construcției. Datarea construcții se datorează
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
aproximativ 20-25 m de zidul fortului mușatin, un zid de incintă cu o lățime de 1,5 m, întărit cu trei turnuri pătrate (pe colțurile de nord-vest, sud-vest și sud-est), care înconjurau laturile de vest, sud și est ale primei fortificații; latura de nord se afla pe un pinten de deal, iar zidurile de pe această latură erau deja pe marginea dealului. Zidul de incintă avea înălțimea de 15 m față de fundul șanțului de apărare, fiind prevăzut cu creneluri (goluri de tragere
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
lui Ștefan cel Mare. Pentru a întări și mai mult cetatea, domnitorul a dispus adăugarea la primul zid de incintă a unui al doilea zid, cu grosimea de 2 metri, care s-a unit pe latura de nord cu zidul fortificației lui Petru Mușat. Noul zid de incintă cu o grosime apreciabilă (de cel puțin 3,5 m) a fost prevăzut cu șapte bastioane semicirculare: câte unul pe laturile de nord-vest, sud-vest, sud, sud-est și nord-est și două pe latura de
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
a provocat distrugeri grave cetății. La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) mută capitala Moldovei de la Suceava, oraș fortificat și situat în nordul Moldovei, la Iași, localitate lipsită de fortificații. El este obligat să dărâme toate cetățile, pentru ca țara să fie incapabilă să se apere. Cu excepția Hotinului, el incendiază toate cetățile. După cum povestește cronicarul Grigore Ureche, ""făcând pre cuvântul împăratului, au umplut cetățile cu lemne și le-au aprins de
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
ar proveni de la numele "Peter" (Petru) și "lager" (tabără, loc de popas). În trecut, a făcut parte din fostul județ Săcuieni. La începutul secolului al XIX-lea, așezarea era atestată ca reședință a vătafului de plai, iar la 1821, la fortificația Cetățeaua, s-a dus o luptă între turci și eteriști. La sfârșitul aceluiași secol, era reședința unei comune formată din cătunele Buruenești, Crângul, Crivineni, Fundăturile, Murătoarea, Orjani, Pătârlagele, Stroești și Valea-Viei, totalizând 2020 de locuitori, dintre care 140 erau elevi
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
artificiale montane (incinta poligonala, murus dacicus, sanctuar, masive urme de locuire)-anticul Apulon, centrul tribului dacic al apulilor, amintit în „Geografia” lui Ptolemeu (c. 90-c. 168), pe vatra de cultură neolitica. Ulterior se folosește formă Apulum pentru replică română a fortificației mutată la malul Mureșului, în vecinătatea mai vechiului castru al Legiunii a XIII-a Gemina (v. Albă Iulia); Cetate regală (Castrum Kechkes - Cetatea caprei, cca 1250; refăcuta în 1467-1469, este menționată pentru ultima oară în 1667, data unui masacru al
Craiva, Alba () [Corola-website/Science/300235_a_301564]
-
pe linie bărbătească, și cetatea intră în posesiunea familiei greavilor de Vingard, moștenitorii pe parte feminină. În 1430 cetatea este vândută de către Johann Geréb de Vingrad comunității săsești, care o cumpără. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea fortificația a fost adaptată noilor cerințe, o dată cu răspândirea armelor de foc: este ridicată a doua incintă, în escarpa vechiului șanț, iar donjonul este înălțat cu încă un etaj. Tot atunci se ridică barbacana și turnul-bastion în formă de potcoavă, și se
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
curtinei a fost săpat un șanț de apă. Probabil că mâna de lucru era locală, de vreme ce în anul 1291, pe când se făceau lucrări de restaurare la catedrala din Alba Iulia, trei dulgheri sași din împrejurimi au construit căpriorii noului acoperiș. Fortificația de la Câlnic este astăzi pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Între anii 1961-1964 au fost conduse lucrări de restaurare de către Direcția Monumentelor Istorice, sub coordonarea arhit. Ștefan Balș, în paralel cu săpăturile arheologice desfășurate de Radu Heitel. Din 2003 au fost
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
Casa ce găzduiește colecția de pictură pe sticlă și lemn precum și țesături populare ale familiei Poenarilor Biserica Ortodoxă Română Vila Breazu Cetatea dacică de la Căpâlna Cetatea Săscioriului Lacul de acumulare ,Obreji” Căpâlna Hidrocentrala din capătul de jos al Lazului Urmele fortificației de pământ (La Roată) de pe dealul Gherghelăului având în vecinătate Calea Dacilor, pe sub Vârful Poarca Panorama satului și a împrejurimilor văzută de pe ,Calea Dumbrăvii” și zona ,Dealuri”. Laz - Căpâlna - Șugag - Tău - Oașa - cabana Tărtărău - Obârșia Lotrului Laz - Săsciori - Sebeș Laz
Laz (Săsciori), Alba () [Corola-website/Science/300247_a_301576]
-
localității Uioara de Sus pare a fi anul 1068, când cronica pomenește de o iscoadă cu numele Franciska, provenită din "Novo Castro". Era în timpul războiului pe care regele maghiar Solomon îl purta cu pecenegii. O mențiune directă a existenței unei fortificații la Uioara de Sus este din anul 1177, sub numele de "Vyuuar". Se presupune că este vorba despre una dintre cele mai vechi construcții de apărare ale regatului maghiar, în Transilvania. Dacă atribuirea și datarea sunt corecte, atunci castrul de la
Uioara de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300277_a_301606]
-
și un efect formativ, în sensul în care muncitorii din comună au învățat tehnici de conservare a clădirilor istorice. Variatul patrimoniu antropic al satului a apărut în mai multe epoci istorice diferite. Cele mai vechi obiecte de patrimoniu sunt două fortificații, una din epoca Latène și celalată din epoca medievală, anterioară invaziei mongole. Ambele sunt înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Alba elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Cetatea medievală, localizată pe “Piatra Secuiului
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
aici a unei populații timpurii este probată de descoperiri arheologice din diferite puncte, în special de-a lungul cursului Mureșului si în zona de contact dintre câmpie și munte. Etapa preistorică este deosebit de bine reprezentată în zona respectivă prin așezări, fortificații, diverse urme materiale, care conturează o evoluție de câteva milenii. Ultimele secole ale mileniului I i.Hr. sunt caracterizate de organizațiile dacice. Semnele unei locuiri dacice, continuată apoi cu una romană, sunt atestate în zona de unele cercetari arheologice sau descoperiri
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
deschidere panoramică atât spre Cămpia de Vest căt și spre Valea Mureșului, a jucat de-a lungul secolelor un rol important în evoluția așezării comunei Păuliș. Amplasata chiar la intrarea în defileul Mureșului, această cetate a fost construită ca o fortificație menită să apere două căi de acces spre nord-vestul țării, atât pe Valea Mureșului cât și pe Valea Cladovei. Descoperirile facute în nivelul al III- lea al zidului de fortificație atestă o locuire a acestei cetăți și între secolele XI-XV
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
în defileul Mureșului, această cetate a fost construită ca o fortificație menită să apere două căi de acces spre nord-vestul țării, atât pe Valea Mureșului cât și pe Valea Cladovei. Descoperirile facute în nivelul al III- lea al zidului de fortificație atestă o locuire a acestei cetăți și între secolele XI-XV fiind un sit complex. Etapa romană a lăsat urme și pe teritoriul comunei Păuliș, urme arheologice atestă prelungirea unor elemente de apărare ale imperiului în această zonă, cel puțin până la
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
localității Vărădia de Mureș datează din anul 1369. În punctul denumit ,Cetate’’, urme arheologice diverse, parțial cercetate, pun în evidență o continuitate de locuire de circa două milenii și jumătate. Aici sunt descoperite o așezare hallstattiană (mileniul I î. Hr.), o fortificație dacică (sec. II î. Hr.), care continuă să existe și în sec. III d. Hr. și să întrețină relații strânse cu Imperiul Otoman din sudul Mureșului. Tot aici trebuie căutată și prima vatră medievală a satului, menționat documentar în 1369, denumirea
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
și să întrețină relații strânse cu Imperiul Otoman din sudul Mureșului. Tot aici trebuie căutată și prima vatră medievală a satului, menționat documentar în 1369, denumirea de ,Varadi’’ fiind motivată fie de memoria vechii cetăți antice, fie de o nouă fortificație. Cetatea medievală apare în documente mult mai târziu (în 1479) și nu e sigur legată de punctul ,Cetate’’. Aici, în schimb, la poalele înălțimilor, este descoperită ruina bisericii ortodoxe din sec. XIV-XV a satului ,Varadi’’, amintit mai sus. Este important
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
proclamă Republica. Între timp, o armată contrarevoluționară condusă de cardinalul Fabrizio Ruffo, mărșăluiește spre Neapole pentru a prelua orașul. La sfârșitul lunii iunie, armata lui Ruffo intră în Neapole și îi forțează pe francezi și pe susținătorii lor, să părăsească fortificațiile orașului. Printre indisciplinatele trupe napolitane izbucnesc revolte și jafuri, iar Ruffo, consternat de vărsarea de sânge, negociază o amnistie generală pentru forțele iacobine și repatrierea lor în siguranță în Franța. Nelson, la bordul lui "Foudroyant", este indignat și sprijinit de
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
restul Țării Galilor. Clima locală este dominată de influența Curentului Golfului, care încălzește întreaga regiune. Cu mult înainte ca normanzii să înceapă să-și construiască castelele, culmea Pen Dinas fusese folosită de locuitorii din epoca fierului pentru a ridica o imensă fortificație, care se vede și astăzi de departe, când te apropii de Aberystwyth dinspre sud. Primul castel normand, construit în secolul al XII-lea, a fost de fapt un val de pământ de formă circulară. Evident, apărarea pe care o permiteau
Aberystwyth () [Corola-website/Science/301554_a_302883]
-
vede și astăzi de departe, când te apropii de Aberystwyth dinspre sud. Primul castel normand, construit în secolul al XII-lea, a fost de fapt un val de pământ de formă circulară. Evident, apărarea pe care o permiteau lucrările de fortificații din pământ și bușteni era prea vulnerabilă, astfel că a fost ales un nou loc pentru castel, la Aberystwyth. În acea vreme, Țara Galilor era condusă de Llywelyn the Great (Llywelyn cel Mare). Castelul a fost apoi reconstruit, pe rând, de
Aberystwyth () [Corola-website/Science/301554_a_302883]
-
cu agricultura și locuia la țară. Numai o mică parte a populației imperiului locuia în orașe. Petru a fost profund impresionat de tehnologiile avansate, măiestria militară și priceperea în conducerea afacerilor statului din Europa de vest. A studiat tacticile și fortificațiile occidentale și a înființat o armată de 300.000 de miltari aleși numai dintre supușii săi, înrolați pe viață. În 1697-1698, al a fost primul principe rus care a vizitat Europa Occidentală, unde el și anturajul său au făcut o
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
fierului (Hallstatt). Localitatea s-a numit în trecut "Cuhea", fiind menționată pentru prima oară sub această denumire în 1352 (Kohnya). A fost pentru o perioadă locul de reședință a voievozilor români din Maramureș. In acea vreme a fost ridicată o fortificație pe malul înalt al Izei, dinspre miazăzi, cercetată cu ocazia săpăturilor arheologice din 1984 conduse de Radu Popa pe locul numit Grădina lui Cârlig și o biserică din piatră în lunca Izei, ale caror ruine se mai pot vedea și
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
Svinița (în ) este o comună în județul Mehedinți, Banat, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. La "Tricule" ("Treicule", "Tri Cule", "Tri Kule"), pe malul Dunării, se găsesc resturile unei fortificații din secolele XI-XVI. Aici au existat și trei turnuri, din care actualmente se mai păstrează doar două turnuri, ambele scufundate parțial sub apa Dunării. Turnurile au fost odinioară părți ale unei stații vamale austriece, care s-a construit și s-
Comuna Svinița, Mehedinți () [Corola-website/Science/301613_a_302942]