1,258 matches
-
și C; acești pacienți prezintă și glomerulopatii. e. Aparatul renal: palparea rinichilor se poate efectua la pacientul slab; - la palparea rinichilor se constată apariția durerii la cei cu infecții și obstrucții ale căilor urinare superioare; - prezența unor formațiuni apare în fosele iliace la cei cu rinichi polichistic. f. Aparatul genital: - se pot constata infecții genitale la femei (vaginite, salpingite, metrite) care favorizează și apariția infecțiilor urinare (cistită, uretrită, pielonefrită, la bărbați prostatită); - tumori benigne sau maligne ale aparatului genital pot provoca
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
contact cu pisici. Valoare normală: absent . RECOLTAREA SPUTEI Definiție Expectorația (sputa) reprezintă secrețiile adunate în căile respiratorii eliminate după efortul de tuse. Bolnavii trebuie educați să nu o confunde cu salivă, secreția faringiană sau secreție drenată prin orificiile posterioare ale foselor nazale și aspirate de bolnav. Scopul: 1. examen bacteriologic pentru determinarea germenilor patogeni; 2. examen bacteriologic pentru determinarea Bacilului Koch; 3. examen micologic pentru determinarea ciupercilor (candida albicans); 4. examen parazitologic pentru determinarea paraziților- taenia echinococus, care produce chistul hidatic
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
se sfătuiește pacientul să urineze înainte, se dezbracă; - se așează în poziție decubit dorsal în timpul efectuării puncției cu capul mai sus, apoi pentru evacuarea ascitei în decubit lateral stâng; Se dezinfectează locul cu alcool iodat sau betadină. Locul este în fosa iliacă stângă la unirea treimii externe cu cea medie pe linia spino-ombilicală. Se face anestezie locală. Tehnica: Medicul efectuează puncția și decide dacă se face cu/fără anestezie locală. Rolul asistentei pregătește materialele, pacientul și servește medicul cu materialele necesare
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
distal 2. Care din următoarele porțiuni anatomice ale rinichiului sunt excretoare de urină: a. pelvisul renal b. capsula lui Bowman. c. calicele mici și mari d. ureterele. 3. Vezica urinară este situată în: a. regiunea inferioară a cavității abdominale b. fosa iliacă stângă c. în pelvis. 4. Care din următoarele funcții ale rinichiului formează și excretă urina? a. funcția de menținere a echilibrului acido-bazic; b. filtrarea glomerulară c. funcția de excreție d. funcția endocrină. 5. Rinichiul secretă următorii hormoni: a. Steroidieni
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
hemoragiei pot fi: tumori vezicale, uretrale și prostatice, renale; calculi la nivelul rinichilor, ureter, vezică urinară, uretră; traumatisme și infecții renale; - piuria reprezintă urina cu aspect tulbure care conține puroi din cauza infecțiilor urinare. - durerea lombară cu iradiere în flancuri sau fosa iliacă poate avea drept cauză litiaza, ptoza, hidronefroza sau infecțiile renale. - colica renală este un sindrom dureros paroxistic de o violență mare, cu sediul în regiunea lombară și iradiere tipică de-a lungul ureterelor spre rădăcina coapselor și în organele
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
spălături nazale. 9.3. RINITE CRONICE CATARALE HIPERTROFICE Sunt boli ce se caracterizează printr-o degenerare a mucoasei nazale de tip edematos și polipoid. Mucoasa nazală mai ales la nivelul cornetului inferior se îngroașă, devine albicioasă albăstruie, neregulată și obstruează fosele nazale. La început obstrucția nazală apare la o singură nară în decubit dorsal, apoi devine bilaterală și permanentă. Bolnavul se plânge de uscăciune a gurii, nasului, prezintă anosmie și hipoacuzie, vegetații: Se folosesc ca dezinfectante și antiseptice ale căilor respiratorii
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
intră cea mai mare parte a bolilor neurologice cu care se face diagnosticul diferențial clinic al SM. Enumerăm următoarele: tumori intra și extra medulare, siringomielia sau siringobulbia, miopatiile de toate tipurile (vasculare, vertebrale, paraneoplazice, carențiale); scleroza laterală amiotrofică, tumori de fosă cerebrală posterioară, encefalita de trunchi sau rombencefalitele, atacurile ischemice cerebrale mai ales cele vertebro-bazilare și diferitele tipuri de nevrite optice (infecțioase, toxice, ereditare). Noi considerăm că o grupă specială de boli cu care trebuie făcut diagnosticul diferențial al SM încă
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Cisticercoza cerebrală, prin manifestările ei recurente poate sugera o SM. Tomografia computerizată reprezintă cel mai important mijloc de diagnostic al cisticercozei cerebrale. Tumorile cerebrale cu diferite localizări, pot face greu diferențierea, mai ales la debut, de o SM. Tumorile de fosă cerebrală posterioară: tumori de cerebel, glioame infiltrative de trunchi, neurinomul de acustic sunt cele mai frecvente tumori, care pot fi confundate în faza inițială cu debutul unei SM. Astăzi tomografia computerizată și rezonanța magnetică nucleară ușurează foarte mult diagnosticul diferențial
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
clădirii, a văzut că nu este apă, că nu este grup social, nu e nimic. A spus că se va băga branșamentul cu apă și s-a discutat că, în cazul în care nu ajung banii, se va face o fosă septică. Dar, fiindcă plafonul maxim de finanțare era de 75 000 de dolari, ne-a spus că se vor face cât mai multe lucrări, în măsura în care se încadrează în acest plafon.” „Apoi, în caz că demarează lucrările, ne-a întrebat dacă ne pot
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
secunde), până la dispariția pulsului la artera radială; 3. Dezumflarea lentă a manșetei notând presiunea la care pulsul radial reapare, aceasta reprezentând presiunea de puls obliterare. Determinarea propriu-zisă a TA constă în: plasarea piesei ascultatorii a stetoscopului deasupra arterei brahiale, în fosa antecubitală, aplicând suficientă presiune pentru a asigura o bună transmitere a sunetelor fără o supracomprimare a arterei. Se va evita contactul stetoscopului cu hainele pacientului sau cu manșeta tensiometrului. Este important, de asemenea, să se mențină membrul superior respectiv în
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
și anatomică (Tabel 2) (Eklof et al., 2004). Vena femurală comună merge de la confluența venei femurale cu vena femurală profundă până la arcada inghinaă unde se continuă cu vena iliacă externă. Vena femurală continuă cu vena poplitee de la marginea superioară a fosei poplitee și urcă prin canalul femural. Termenul de venă femurală superficială nu mai trebuie utilizat deoarece ea este o venă profundă. Vena femurală profundă își are originea la confluența venelor mușchilor posteriori și laterali ai coapsei, venele comunicante profunde. Termenul
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
perforante para-achiliene (conectând vena safenă mică cu venele fibulare - denumite și vene perforante ale lui Bassi). Perforantele genunchiului sunt împărțite în: vene perforante mediale ale genunchiului, vene perforante suprapatelare, vene perforante laterale ale genunchiului, vene perforante infrapatelare, vene perforante ale fosei poplitee, în funcție de localizarea lor. Perforantele coapsei sunt grupate pe baza topografiei lor. Pe fața medială sunt vene perforante ale canalului femural (Dodd) și vene perforante inghinale care conectează VSM sau tributarele ei cu vena femurală. Perforantele feței anterioare perforează mușchiul
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
în România (heterotransplant) unui bolnav operat cu o tuberculoză pulmonară severă, anuric, ce nu a putut fi supus unui proces de dializă renală, datorită lipsei dotării tehnice necesare în unitățile spitalicești din București - în acea vreme - heterotransplant cu fixarea în fosa iliacă dreaptă a unui rinichi recoltat de la porc, cu reluarea promptă a excreției urinare și supraviețuirea bolnavului timp de 18 zile. În calitate de organizator de sănătate publică (medic șef al Direcțiilor sanitare Ilfov și București în perioada martie 1978 - ianuarie 1990
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
a cârjei aortice este încrucișată de nervul frenic și de vasele diafragmatice care coboară înaintea pedicolului pulmonar, în timp ce nervul vag stâng, după ce emite nervul recurent se plasează înapoia pedicolului. Deasupra porțiunii orizontale a cârjei aortice se găsește o depresiune denumită fosa retrosupraaortică [19,21]. 1.2.5. Pleura apicală (Cupola pleurae) Pleura apicală (cupola pleurae) corespunde porțiunii cervicale a pleurei parietale. Ea se mulează peste vârful plămânului luând forma unei calote și constituie cupola pleurală (cupola pleurae) sau domul pleural. Fața
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
și de cordonul arterelor și venelor ombilicale. În această zonă este mult mai rezistentă ca foița viscerală, fiind transparentă și subțire în zona ombilicului și a liniei albe și mult mai groasă, rezistentă și opacă în regiunea lombară și a foselor iliace. Sub această foiță se află țesutul celular subperitoneal, variabil ca grosime în funcție de regiunea examinată. La nivelul rinichiului și bazinului, țesutul se condensează sub formă de membrană, formând fascii sau aponevroze. Acest țesut favorizează alunecarea în caz de solicitare la
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
de ligamentul gastrofrenic, iar inferior de mezocolonul transvers. Mezenterul împreună cu colonul ascendent și descendent determină cloazonări care subdivid etajul inferior în spații secundare: - spațiul mezenterico-colic drept - închis între fața dreaptă a mezenterului și colonul ascendent, iar inferior prin inserția la fosa iliacă dreaptă a mezenterului. La acest nivel se pot localiza astfel colecții. - spațiul mezenterico-colic stâng - situat între fața stângă a mezenterului și colonul descendent, delimitat în sus de colonul și mezocolonul transvers. Fiind liber în jos, colecțiile ajung în fundul de
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
colecții. - spațiul mezenterico-colic stâng - situat între fața stângă a mezenterului și colonul descendent, delimitat în sus de colonul și mezocolonul transvers. Fiind liber în jos, colecțiile ajung în fundul de sac Douglas. - spațiul parieto-colic drept - între peretele abdominal și colonul ascendent. Fosa iliacă dreaptă reprezintă spațiul cel mai larg și mai decliv. Aici se dezvoltă inflamațiile apendicelui, până la peritonitele plastice localizate. - spațiul parieto-colic stâng - între colonul descendent și peretele abdominal. Fosa iliacă stângă (cu sigmoidul) reprezintă punctul cel mai decliv al acestui
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
sac Douglas. - spațiul parieto-colic drept - între peretele abdominal și colonul ascendent. Fosa iliacă dreaptă reprezintă spațiul cel mai larg și mai decliv. Aici se dezvoltă inflamațiile apendicelui, până la peritonitele plastice localizate. - spațiul parieto-colic stâng - între colonul descendent și peretele abdominal. Fosa iliacă stângă (cu sigmoidul) reprezintă punctul cel mai decliv al acestui spațiu. - cavitatea micului bazin aparține atât bazinului cât și cavității abdominale, reprezentând punctul cel mai decliv. Peritoneul este o membrană semipermeabilă, format dintr-un strat de celule mezoteliale ce
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
debut și sugerează organul lezat. Durerea bruscă și violentă, ca o lovitură de pumnal, localizată în epigastru, este determinată de perforațiile gastrointestinale. Localizată și atenuată se manifestă în peritonitele postoperatorii și la bolnavii în vârstă și denutriți. Durerea localizată în fosa și flancul drept, difuză și progresivă asociată cu febră, vărsături și hiperestezie cutanată sugerează o apendicită acută perforată, o peritonită de origine genitală sau apărută în cursul febrei tifoide; creșterea intensității durerii și extinderea acesteia sugerează caracterul peritonitic. Durerea poate
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
neomogenă sau macronodulară; - splină 160-180 mm. La lotul de adulți cu peritonită secundară apendicitei acute perforate, ecografia abdominală s-a efectuat la 72 pacienți (74,2%), iar în 4 cazuri s-au constatat următoarele modificări: - lamă fină de lichid în fosa iliacă dreaptă și în Douglas (~ 300-400 ml) - 6 cazuri (8,3%); - lamă fină de lichid în fosa iliacă dreaptă și între anse - 2 cazuri (2,8%). La lotul de pacienți cu peritonită secundară perforației de ansă jejunală, ecografia abdominală a
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
abdominală s-a efectuat la 72 pacienți (74,2%), iar în 4 cazuri s-au constatat următoarele modificări: - lamă fină de lichid în fosa iliacă dreaptă și în Douglas (~ 300-400 ml) - 6 cazuri (8,3%); - lamă fină de lichid în fosa iliacă dreaptă și între anse - 2 cazuri (2,8%). La lotul de pacienți cu peritonită secundară perforației de ansă jejunală, ecografia abdominală a evidențiat la un singur caz (20%) lamă de lichid peritoneal. La lotul de pacienți cu peritonită secundară
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
o limbă neobișnuit de mare, plicaturată sau scrotală. Subiectul își suge în permanență limba. Maxilarul este mic și bolta este ogivală. Mandibula este glosică. Cavitatea bucală este mică. Amigdalele și vegetațiile adenoide sunt voluminoase și contribuie la strâmtorarea faringelui. Malformațiile foselor nazale determină insuficiență respiratorie cronică. Dinții apar cu întârziere, anarhic, inegali, nu sunt aliniați, îngreunând masticația. Buza inferioară este groasă, răsfrântă și fisurată, datorită scurgerii permanente a salivei. Ochii sunt implantați la distanță (hipertelorism) cu globi oculari mici (hipogenezia orbitei
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
este nereaulată; - spine: proeminență ascuțită; - creastă: proeminență liniară cel mai frecvent tăioasă. 2. Cavitățile osoase sunt spații săpate în structura osului și se descriu ca fiind: - articulare; - nearticulare: - cavități de inserție: cavitatea diaitală a marelui trohanter femural; - cavități de recepție: fosele orbiculare; - cavități de mărire: sinusurile frontale, maxilare. 3. Găurile și canalele osoase se deschid la suprafața oaselor și pot fi: - aăuri și canale de transmisie: - mai mari: aaura occipitală pentru bulbul rahidian, canalul carotidian pentru artera carotidă internă; - foarte mici
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cutiei toracice și corespunde ca proiecție de la primul spațiu intercostal la cea de-a 8-a coastă. 1. Acromion 2. Fata articulară a acromionului 3. Procesul coracoidian 4. Incizura omoplatului 5. Marainea superioară a omoplatului 6. Unahiul superior intern 7. Fosa subscapulară 8. Marainea spinală 9. Fața costală a omoplatului 10. Marainea externă (axilară) 11. Tuberculul subalenoidian 12. Unahiul superior extern 13. Cavitatea alenoidiană 14. Gâtul cavității alenoidiene 15. Unahiul inferior Datorită formei de triunghi pe care o prezintă i se
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
anterioară ce face corp comun cu osul; -o maraine posterioară foarte aroasă pe buza superioară se inseră mușchiul trapez în timp ce pe buza inferioară mușchiul deltoid; - marginea externă concavă orientată spre articulația scapulo-humerală. fața posterioară 1. Unahiul superior al omoplatului 2. Fosă supraspinoasă 3. Spina omoplatului 4. Marainea superioară 5. Incizura scapulară 6. Procesul coracoidian 7. Acromion 8. Unahiul lateral 9. Fosa infraspinoasă (subspinoasă) 10. Marainea laterală 11. Marainea medială 12. Unahiul inferior al omoplatului Acromionul (acromion) este turtit în sens craniocaudal
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]