4,121 matches
-
adăugat: "Pâinea pe care noi o frângem". Este ceea ce se poate vedea întâmplându-se în Euharistie, nu pe cruce, unde se petrece contrariul. Dar ceea ce El nu a suferit pe cruce, suferă în producerea pentru tine și rabdă ca să fie frânt pentru a-i umple pe toți". În pâinea euharistică, toți creștinii formează o unitate, asemenea boabelor de grâu în pâine. În ea sunt adunate și strânse la un loc toate mădularele Bisericii, după cum în pâine sunt împreunate o mulțime de
DESPRE CASATORIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366932_a_368261]
-
Duhul și prelungește pe Iisus Hristos Cel comunitar și sobornicesc în fiecare mădular al Trupului Său. Căci, zice Sfântul Apostol Pavel: "Paharul binecuvântării pe care-l binecuvantam, nu este oare împărtășirea cu sangele lui Iisus Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtășirea cu Trupul lui Iisus Hristos? Căci o pâine, un trup suntem noi cei mulți, căci toți ne împărtășim dintr-o pâine. (I Cor. X, 16-17). Dacă noi formăm un singur trup pentru că participăm la aceeași pâine
DESPRE CASATORIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366932_a_368261]
-
coincorporării noastre umane, sau mai bine-zis, al sfințirii noastre prin această biserică, după cum subliniază tot Părintele Profesor Ene Braniște. Constituirea Bisericii în ziua Cincizecimii este urmată imediat de revelarea naturii sale: "Și în fiecare zi, stăruiau într-un cuget... și, frângând pâinea..., luau împreună hrana întru bucurie și întru curăția inimii"(Fapte II, 46). Viața credincioșilor dobândește deci un stil euharistic comunitar: "Iar toți cei ce credeau erau laolaltă și aveau toate de obște"(Fapte II, 44). În lumina Înălțării și
DESPRE CASATORIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366932_a_368261]
-
Acasa > Poezie > Credinta > O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe-un petec de crâng Umbrele se frâng Și în luminiș Tainic ascunziș S-a pitit cu frică O mioară mică Pierdută de turmă Și rămasă-n urmă... Plânge-nspăimântată Și însingurată Căci i-e tare dor De al ei Păstor Și de frații săi Ce-au ajuns
O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367028_a_368357]
-
de toate felurile, privațiuni materiale, frustrări de statut social, asimilări deloc onorante și constrângeri ideologice neacceptate niciodată în spiritul și litera principiilor inepte pe care le promovau - poate din necesitatea naturală a supraviețuirii salariale și multe altele, nu i-au frânt rectitudinea și nici crezul urmărit, i-au întărit și i-au ascuțit spiritul de dreptate și onestitate, i-au radicalizat viziunea sistemică care să excludă compromisul și să urmeze năzuințe etern umane, binele, frumosul, libertatea și dreptatea, etc. Au adăugat
COOLEGII MEI, SOŢII RICA ŞI NICU RUCSANDA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367041_a_368370]
-
32). Este tocmai Liturghia Cuvântului care își găsește împlinirea în Liturghia Euharistică, adică în Cina de la Emaus când Iisus Hristos actualizează Cina cea de Taină repetând cele patru acte principale săvârșite atunci și anume: „a luat” pâinea, „a binecuvântat”, „a frânt” și „le-a dat” (v. 30). Taina Euharistiei pecetluiește cuvântul împărtășit pe cale, prin primirea Tainei ochii ucenicilor deschizându-se. Ei Îl recunosc astfel pe Iisus Hristos care se face nevăzut dar rămâne prezent în ei prin cuminecare (v. 31). Întâlnirea
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
parte esențială a Liturghiei Cuvântului. Actualizarea Cinei celei de Taină - Liturghia Euharistică este o actualizare a Cinei celei de Taină și, implicit, a celor patru lucrări săvârșite atunci de Iisus Hristos: „a luat” (pâinea), „a mulțumit și a binecuvântat”, „a frânt” și „a dat” (ucenicilor). Acestor patru lucrări le corespund patru părți ale Liturghiei: Intrarea Mare, anaforaua, frângerea, împărtășirea. „A luat” - Intrarea mare este centrul ritualurilor preanaforale care au ca scop pregătirea materială a altarului și a darurilor și pregătirea duhovnicească
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
înțeleagă ceea ce face și de aceea, în ultimul timp, tot mai mulți teologi subliniază importanța revenirii la citirea cu voce tare a rugăciunilor Liturghiei și în primul rând a anaforalei care are un rol esențial în pregătirea pentru împărtășanie: ”A frânt - După anaforaua liturgică urmează ultimele ritualuri pregătitoare pentru cuminecare: „Rugăciunea „Tatăl nostru” în care credincioșii își mărturisesc unitatea fră țească, cer iertarea păcatelor și „pâinea cea spre ființă” adică însuși Trupul Domnului nostru Iisus Hristos. Exclamația „Sfintele sfinților!” atrage atenția la
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRȘITE Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Se frâng în mine doruri nesfârșite, Mi-e lacrima izvorul din fântână În ochiuri de lumină, răvășite Văd cumpăna cu ciutura
SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRŞITE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367105_a_368434]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRȘITE Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Se frâng în mine doruri nesfârșite, Mi-e lacrima izvorul din fântână În ochiuri de lumină, răvășite Văd cumpăna cu ciutura-i bătrână Cum dintre pietre dăruiește viață Și limpezimi așterne peste gânduri... Desculță-n zori aprinși, de dimineață Pășesc îngândurată printre
SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRŞITE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367105_a_368434]
-
Pășesc îngândurată printre grinduri. Lumini adun cu brațele-mi liane Și împletesc din flori de portocal Cununi de vis, speranțe diafane, Tăceri ascunse-n creasta unui val. Pe țărmul depărtării număr clipe, Corolele de dragoste strivite, Când fâlfâie seraficele-aripe Și frâng în mine doruri nesfârșite... Limassol, Cyprus 2 iulie 2011 Referință Bibliografică: Se frâng în mine doruri nesfârșite / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 182, Anul I, 01 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta Resteman : Toate Drepturile
SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRŞITE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367105_a_368434]
-
flori de portocal Cununi de vis, speranțe diafane, Tăceri ascunse-n creasta unui val. Pe țărmul depărtării număr clipe, Corolele de dragoste strivite, Când fâlfâie seraficele-aripe Și frâng în mine doruri nesfârșite... Limassol, Cyprus 2 iulie 2011 Referință Bibliografică: Se frâng în mine doruri nesfârșite / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 182, Anul I, 01 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta Resteman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRŞITE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367105_a_368434]
-
păcate un adjuvant sau suport al echilibrului și tonusului zilnic și după ce ne-am “zgâit” ceva timp am zis s-o luăm la picior și să încercăm “marea cu degetul”, dorind cu tot dinadinsul să ne convingem sau să ne frângem atâtea iluzii despre locul pe care acum în sfârșit îl călcam, toate cu excepția mâncării ori a spectacolelor VIP-urilor de la alte cazinouri contra sumei de până întro mie de dolari. În ce mă privește, realitatea a depășit cu mult așteptările
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
cu regret, că are un picior fracturat, îl lăsă puțin și reveni din magazia cu materiale cu o scândurică, din care, cu ajutorul cuțitului, confecționă repede două atele. Puiul fusese prins de gheață exact pe încheietura unuia dintre picioare, care se frânsese. Nu va mai putea înota cîteva săptămîni, însă de zburat va zbura și va înota, după vindecarea completă, la fel de bine ca și înainte de accident. După această operație, se hotărî să-l păstreze în cameră, până la vindecarea piciorului. Așa va avea
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
a zis de sus: - Primește de la mine ca armă răbdarea! Aripa de guguștuc Pașii îmi aleargă pe ulița aburului de toamnă, Tăcere,nu se aude pe nicăieri sorbitul paharului întins de-o Doamnă, sunt împins ca o remorcă cu proțapul frânt în accidentul pe autostrada numelui de ieri. Azi sunt altul, nu mă salută cunoscutul, Își aduce aminte după plecare, Eu nu l-am văzut, mi-am luat scutul să mă apăr de anonima lui cărare ce n-o recunoaște chiar
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367151_a_368480]
-
efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie.» Acvila sau pajura reprezintă în simbol, un spirit protector al lumii, începutul, arhaicul, primordialitatea. “Lumea din care plecase” Dacia are parte de un “dincolo” și un “dincoace”. Ea se crede “detașată de lumea din care plecase. Dincolo, în
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
divagației cosmogonice, sublimată în restriștea Kogaionului și înmuiată în DORUL spațiului mioritic. Am zărit pe un ram al gândului o biserică. Și-n dangătul clopotului său am simțit că sună veșnicia. Ca o umbră de tămâie presărată pe buzele Luceafărului, „frânt de-o stea și-ngenuncheat de-o floare” (Radu Gyr). Pe marginea de dinspre Răsărit a iconostasului vecerniau florile albastre, pe marginea de dinspre Apus picurau săruturile Veronicăi. Dinspre Sud zornăiau tăcerile lacului albastru, iar mai spre Nord se legăna codrul
BISERICA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367209_a_368538]
-
de grație absolută, într-o lirică meditativă, în versuri în care sacrul se transformă într-o manifestare a iubirii jertfitoare. Comuniunea dintre om și Dumnezeu se realizează prin intermediul sacrificiului mântuitor, laborios exprimată în stihuri bogate și sensibile. „așa s-a frânt El în bucăți pentru ca eu și tu/așa a curs El în potir pentru ca eu și tu/ca frângerile și curgerea lumii eu și tu/noi pentru ca pâinea ca trupul Său ca iubirea.” „Numai ziua mea” Versurile lui Ionatan Piroșca
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
rugăciunea - mai exact, o rugăciune autocritică - lansată ca o necesitate a purificării și sfințeniei sau chiar ca o măreață ancoră spirituală aruncată ispășitor spre cer: “Mă regăsesc cu rușine în Iudă și plâng/ Și-atâția alți Iuda suflarea Ți-o frâng...”. Sau: M-așez pe traiectoria/ Care-mi dă victoria/ Și care ești Tu, perpendiculara pe cer, din iubire.” În acest registru tematic se încadrează și poemul „Moarte de mine”, în care autoarea înțelege că ea însași este copia imperfectă a
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
condurii doamnei, prinos de culoare. Calul l-am înșeuuat și-am pornit în goană aripi parcă ne purtau spre a zării geană. Țăranii culeg recolta, o pun în hambare, va fi hrana națiunii, mâine-i sărbatoare! PLOAIE DE VARĂ Se frâng copacii de furtună, și praful alb plutește-n zări, cu geamăt scurt oftează vântul și lacrimi are bolta-n nori. Ce răvășită e natura, nimic din ce era sublim, se zvârcolește-n agonie, o, Doamne sfinte, ce destin! Cu șerpi
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
gâtâindu-mă de-a dreptul ci răvășindu-mă în toate ungherele plăpânzimii mele trupești, sporită cumva și de peisagistica insolită care leagă peninsulele San Francisco și Marin - de fapt două promontorii majestuoase, la poalele cărora tălăzuiesc valurile Pacificului și ale golfului, frângând curenții oceanici și “aruncându-i” dincolo de pod ca pe niște jerbe-cununi de stropi lucitori și de ceață - când, deodată, măreția și complexitatea arhitectonică a podului se “desfoliază”, tăindu-mi răsuflarea... Aproape că se vede și se simte povara celebrității de
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
mea și cred că au chemat poliția. Ce minte bolnavă ai, să inventezi astfel de grozăvii! Deschide-mi imediat să ies că simt că mă sufoc, îmi lipsește aerul!... Oooh Doamne! Ajută-mă! Ajută-mă! Se agita tremurând plângând și frângându-și mâinile ca ieșită din minți. Fata îi spune supărată: - Îți deschid imediat domnișoară și poți pleca când dorești însă trebuie să înțelegi că eu nu mint. Prietenele dumitale au fost și ele drogate, probabil ca să nu poată vedea ce-
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
Avon?Alături, un Marlow înaintează cu o lance blestemată pe care este încrustat sigiliul otrăvii nimicitoare, neajungerea la pomul lăudat, la cel plin de roade. „Mi-a năruit lăcașul, stupida nepăsare, Măreț copac, din mladă, am ridicat prin trudă. Se frânge rădăcina sub patima zăludă.” (se frânge rădăcina) Aducând față în față figuri biblice, autorul îl compară pe Will cu însăși lepădarea și luminarea lui Petre de Isus. „Când ura, blasfemia, devin obișnuință Ce rege-a fost vreodată atât de iertător
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
o lance blestemată pe care este încrustat sigiliul otrăvii nimicitoare, neajungerea la pomul lăudat, la cel plin de roade. „Mi-a năruit lăcașul, stupida nepăsare, Măreț copac, din mladă, am ridicat prin trudă. Se frânge rădăcina sub patima zăludă.” (se frânge rădăcina) Aducând față în față figuri biblice, autorul îl compară pe Will cu însăși lepădarea și luminarea lui Petre de Isus. „Când ura, blasfemia, devin obișnuință Ce rege-a fost vreodată atât de iertător Să își jertfească Fiul, iubirii de
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
tine, peste timpi întrupându-se! „Halucinant decor parcă din basme, De vraja gurii lui, prințesa-i prinsă. Cu gust de fragă buzele-i atinge, Fior necunoscut o săgetează Când brațul lui puternic desenează, Brâu viu și ferm ce mijlocul îi frânge. Din puful buzei sorb și se îmbată, Trec pragurile lumii unu-ntr-altul, În ei se scurge, din eter, înaltul Sfânt legământ ce rostul le arată. Își schimbă-n picuri, ceara, efemerul, Penumbrele-n iatac sporesc misterul.” (din lumânări...) „Ce taină mă
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]