1,676 matches
-
Scârțâind, din nou ea crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă‐ n pumni, și se grăbește La copil și‐i răcorește 121 Obrăjorul . Bea apoi, și ea pe fugă Merge iarăși după asta La copil. și- i dă să sugă, Frânt‐apoi, pe‐o buturugă Stă nevasta. Singur vântul, se oprește: Peste ochi își pune‐o mână și zâmbind copilărește Curios el lung privește Spre fântână. Din Poezii pag. 118‐120 MAMA Pitpalacu‐ n grâu sughiță Iar nepoții lui După mama
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
m-a somat gândul de veghe. “Stai la pândă ca lotrii în întuneric. Mai bine m-ai ajuta când vezi că nu mă descurc”. “Până aici ai scos-o la capă binișor vere. Așa că nu te mai da cu aripa frântă”. Bătrânul a așteptat cu răbdare să “revin cu picioarele pe pământ” și a început să vorbească: --Ascultă ce spune într-o scrisoare “Mitrofan egumenul a sfintei mănăstiri a Trei Svetiteli... la mâna iubitului întru Hristos, fratele nostru, Ioan egumenul de la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o prelucrare autentică, de neconfundat. La Cetățuia, intrarea principală care străpunge peretele ce desparte pridvorul de pronaos este decorat cu un chenar format din muluri și caneluri. Mulurile din interior ca și cele de la ușile exterioare se termină în arc frânt ale cărui capete se întretaie. Chenarul intrării principale a fost modificat la începutul secolului al XIX-lea. Intrarea principală cu toate elementele ei decorative este încadrată de două coloane ce au rozete pătrate și capitele, care susțin o cornișă simplă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
perechi de o parte și de alta a absidelor naosului, care, ca înălțime, ating marginea inferioară a brâului torsadă, iar ultimul de dimensiune redusă, sub fereastra din axul absidei altarului. Deschiderile ferestrelor pronaosului și altarului, care se termină în arc frânt, sunt încadrate de baghete încrucișate deasupra, cele perpendiculare, jos se sprijină pe rozete pătrate, diferite ca elemente decorative, de la o fereastră la alta. Fiecare fereastră are deasupra câte o cornișă lintel, iar dedesubt, banchine. Ambele turle au câte o bază
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
clipe memorabile. Îmi amintesc doar de o veșnică durere de spate care m-a chinuit până ce am plecat în altă școală, la clasa a cincea. Tovarășul ne lăsa mereu în pauză. Pauzele erau prea lungi și ne zbenguiam, de cădeam frânți când ajungeam acasă. Parcă am fi tras ca boii în jug. Avea o fetiță mai mică decât mine cu un an, care fizic mă depășea cu trei, patru. Era greoaie și bondoacă. Durerile de spate veneau pentru că o căram zilnic
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
glas tare. Da, visele strigă uneori prin gura vântului și în iarna asta, mai albastră decât celelalte, a nins cu aripi culese de păsări fără de zbor. La marginea copcii ies peștii să își atingă înotătoarele, amestecându-se cu fulgii aripilor frânte. Spre seară își ridică ochii bulbucați spre cer, parcă șoptind făra de glas: -N-are rost să gândim prea departe, chiar dacă lacul ăsta înghețat seamănă a cavou, noi suntem datori cu încă o moarte până la primăvară. Spusele lor se rotunjeau în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
două lumi și ar fi o risipă de timp să îi mai dăm multe explicații. L-am privit mult și i-am zărit mâinile acelea zbărcite ca niște smochine, care ne aduceau un strop de lumină în copilărie prin zborul frânt al păsărilor de ghips și al păpușilor cu ochi sticloși. Și azi mai simt mâinile moșului Caletcă pe față, parcă avid să îmi ia ochii să-i dăruiască ultimei păpuși. Oarba Femeia ședea ziua întreagă pe prispa casei legănându-și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații Mezilor și Perșilor. 21. Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat. 22. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frînt, sunt patru împărății, care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atîta putere. 23. La sfîrșitul stăpînirii lor, cînd păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean. 24. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Rămas bun ! Te-ai rupt ,acum,complet de mine, Draga mea cu zâmbet frânt și glasul mut. Nu știu dacă-i rău sau bine.... Dar,parcă nu mai ești același lut. Nici talpă ta pășind spre mine, Nu o mai aud pășind. Te-am așteptat să vii la mine... Te-astept și-acum,bătrân
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93415]
-
și-acum,bătrân,murind ! Mi-ai lipsit așa de mult.... Dar acum intru în nesimțire, Te-am așteptat de-acum prea mult. Te voi păstra ca amintire. Rămas bun ! Te-ai rupt ,acum,complet de mine, Draga mea cu zâmbet frânt și glasul mut. Nu știu dacă-i rău sau bine.... Dar,parcă nu mai ești același lut. Nici talpă ta pășind spre mine, Nu o mai aud pășind. Te-am așteptat să vii la mine... Te-astept și-acum,bătrân
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93415]
-
N-aveam ce să fac dacă toți se aflau în faza de negare. 21tc "21" Era luni dimineață. Noaptea trecută avusesem un somn extrem de agitat. îl visasem tot timpul pe Luke. Când m-am trezit eram transpirată și cu inima frântă. Tocmai ne pregăteam să intrăm la terapia de grup și se părea că venea CPI-ul lui Neil. Indiferent ce naiba însemna CPI. —înseamnă Cealaltă Persoană Implicată, mi-a spus Mike. E vorba de cineva ca soția, prietenii sau părinții. Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de lut în gaură. Se auzi un zdupăit, un țârâit de pietriș și apoi un alt zdupăit. Wilt aprinse lanterna și o îndreptă înspre fundul puțului. Judy ajunsese la fundul gropii și se stabilizase într-o poziție grotescă: cu picioarele frânte și îndoite în sus, în fața ei, și cu un braț întins înspre el, ca într-un fel de rugăminte mută. Wilt apucă încă o bucată de lut și o azvârli pe gaură în jos. De data asta peruca păpușii alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la ușă, unde tremură Debbie. —Ei bine? mă întreabă intrigată. —Ei bine ce? îi răspund. Sunt așa de obosită, că am nevoie disperată de două bețe de chibrit ca să-mi țin pleoapele ridicate. Crezi că o să plece devreme pilotul? Sunt frântă și mă deranjează lentilele de contact. —Ai văzut ceva drăguț la clasa întâi? zice Debbie ridicând o sprânceană. — Da, zic dând din cap aprobator. Am văzut multe scaune rabatabile cu pături luxoase și perne pe care aș da orice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu înțelepciune. Fac o pauză de un minut, întrebându-mă dacă nu cumva ar trebui să mă opresc acum când mai pot. Apoi, mă gândec eu, o să mai spun un singur lucru. De fapt, mă distrează asta, în ciuda inimii mele frânte și faptului că Celeste - dușmanca mea din copilărie venită din iad - stă la doar câțiva metri de mine. Văd o vacanță în străinătate; plaje albe și mare limpede, albastră. Poate o insulă. — Ah, asta va fi luna de miere, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-o Între mormanele de moloz care fumegă, imense, pe cerul roșu, se ridică În patru labe, e desigur un vis că merge Împiedicându-se În sârmele negre, fierbinți, care ies din moloz, din scândurile prăfuite, pline de cuie, din picioarele frânte ale mobilelor. Cade, se ridică, așchii, cioburi fierbinți, pietre ascuțite i se Înfig În coate, În genunchi, În pulpele zdrelite, uite o inexplicabilă zdreanță vineție, murdară, o creangă de magnolie Înflorită, rozalb veștedă, asfixiată, care iese din mormanul de moloz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
om! Nicolae îl strânse ceva mai tare, cu dragoste, de braț, deși era conștient că amândoi pierduseră totuși ceva. Depășiseră faza jucăușă a prieteniei lor. Renunțaseră la spontanele apelative de alint juvenil „dumneata unchiulache” și „nepotache”. Nanone... surghiunul... Marioritza... dragostea frântă... cea neîmpărtășită... grijile... pacea aceea strâmbă... Ce an!... Pentru Iancu fusese anul cu trei ierni și o vară. Nici el, Nicolae, nu se putea lăuda cu o vară mai lungă. Totuși nu ieșiseră prea rău la capăt. Terminaseră un ciclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se-ntâmplă ceva! - Ce să se-ntâmple, face mama, ridicând din umeri, fără să se Întoarcă spre mine. Rusoaica s-a dat mai la o parte, ca să mă vadă. Pe mine - știe că eu știu ce-i cu ea. Stă, frântă, spre dreapta ei, când mama ne astupă, ne desparte cu totul, devușca se apleacă și mai mult, se ițește pe partea cealaltă. Obrazul mare de tot, ochii mici, piezișați. O văd și acum. Deși ochii și pomeții i-s de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-n jos pentru ca Gacel să vadă că nu minte. — E pe sfârșite, îi atrase atenția. Targuí-ul nu răspunse. Așezat în partea din spate a mașinii, privea orizontul ce începea să prindă formă și linia neagră ce se desena în fața lor, frântă și lipsită de armonie. Masivul Sidi-el-Madia se înălța brusc în mijlocul pustiului, roșu și ocru, rod al unui imens cataclism anterior probabil apariției omului pe pământ, ca și cum o mână monstruoasă l-ar fi împins chiar din măruntaiele pământului, așezându-l acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu pas prima lor întâlnire, Rafael a amuțit. N-a mai scos o vorbă de mai bine de un ceas, dinainte să plece de sub duzii ăia de pe baltă, și uite-l cum i s-a răsucit uitătura. Are o uitătură frântă, ruptă-n două, de nebun, de animal care suferă, iar asta pare să-l incite pe Mărgărit, vesel și gureș și îmbiindu-l cu mici, păi, cum să nu-i fie foame după atâta bălăceală? Apa te trage, te suge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îmbrăca frumos, se parfuma și umbla de la o instituție la alta. Obținea de fiecare dată ce-și propusese. O femeie și jumătate. Dar în ziua întoarcerii voastre, când am fost invitați la voi, mama ta era un om cu moralul frânt. Ca o creangă frântă din copac. Vorbise deseori despre avionul care avea s-o ducă și pe ea în America. În ziua aceea, ea arăta ca și cum avionul tocmai s-ar fi zdrobit de Statuia Libertății, iar sfărâmăturile lui ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în jurul meu, decât în mine. Rușinată stau în fața ușii încuiate a casei mele, cineva o cumpărase în urmă cu mulți ani, dar nu locuise aici niciodată și câtă vreme încăperile sale nu vor fi populate, vor dăinui acolo inimile noastre frânte, bântuind printre țiglele tremurânde, atingând urma termometrului de pe perete, furia casei părăsite, le observ urmele de afară, înconjor casa în care mi-am petrecut copilăria. Aici era un prun cu fructe roșii, iar lângă el, unul cu fructe galbene, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mică bănuială, el se dovedise a fi trădătorul, iar eu eram cea înfrântă, am pierdut totul, îmi este rușine, pentru că așa fusesem învinsă, inferioritatea mea stă dinaintea ei, ea, femeia cea frumoasă care frângea inimile, eu, fiica ei cu inima frântă, nu îmi mai pot ascunde greața, îmi așez capul pe masa din bucătărie, îmi este atât de rușine, mamă, sigur îți par acum la fel de demnă de milă ca și tata, iar ea îmi spune pe un ton cald, greșești foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vor avea parte de o enormă fericire, așteaptă-mă, spusese ea, mai am să îți spun câteva lucruri, dar nu voi aștepta, Hava, trebuie să am mai întâi o discuție cu mine însămi, de prea multe zile aștept cu inima frântă, parcă aș fi înconjurată de profeți invocând numele Domnului, prea multe noi adevăruri rânjesc arătându-și dinții spre mine, cât de bine ar fi fost dacă aș fi putut să le liniștesc așa cum îl liniștise Mikha pe câinele Eliahu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu Naoko și Reiko, am petrecut trei zile făcând cam aceleași lucruri ca și prima oară. Când apunea sorele, Reiko cânta la chitară și stăteam toți trei de vorbă. În loc de picnic, de data aceasta ne-am delectat cu schiurile. Eram frânți și transpirați după o oră de schiat pe munte. Cum ne făceam puțin timp liber, dădeam cu toții o mână de ajutor la curățatul zăpezii. Doctorul cel ciudat, domnul Miyata, a venit iar la masa noastră într-o seară și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
asta. Amparo, acum destinsă, sugeră să se dezvăluie al cui fiu era Agliè, dar el spuse că prefera să nu știe. Întorși acasă, Amparo Îmi spuse: „Te-ai uitat În palma lui? În loc de linia vieții, are un șir de linii frânte. Ca un pârâiaș care Întâlnește o piatră și Începe din nou să curgă cu un metru mai Încolo. Linia cuiva care trebuie să fi murit de mai multe ori.” „Campion internațional la metempsihoză În lungime”. „No pasarán”, râse Amparo. 29
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]