1,973 matches
-
Jack lăsase alegerea filmului și a sortimentului de pizza în grija fiului său. Văzuseră deja cam jumătate din Pulp Fiction și Jack nu râsese nici o dată, nici măcar la scena când individul din spate era împușcat, sau în timpul discuției despre echivalentul franțuzesc al sendvișului Quarter Pounder. Ben se simțea trădat pentru că asta era secvența la care repetau întotdeauna replicile la unison, râzând de fiecare dată, dar în seara asta, taică-său nici măcar nu părea să urmărească filmul. Cutia goală de pizza zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ÎNTÎMPLĂRI PARANORMALE. FAPTAOCTOMBRIE 1995-OBȚIN DE LA FIRMA AMERICANĂ GENERAL DYNAMICS UN ÎMPRUMUT DE 10. 000USD ÎN VEDEREA DERULĂRII UNEI AFACERI. DECEMBRIE 1995 -VICTIMELE VERII MEI GHERBĂLUȚĂ GHEORGHE ȘI GHERBĂLUȚĂ ADRIANA ÎMI FURĂ BANII+ URMAREA FIIND CRIMA PT. CARE SÎNT CONDAMNAT. TABIETURICAFEA, CONIAC FRANȚUZESC, TRABUC-CUBA. FRICĂ-DE ÎNĂLȚIME Crima PĂUN Partener de crimă cu gavrilă. Și-a dorit țigări și ness „Păi, nu v-a spus Gavrilă ce știa el? Nu am fost și nu sunt homo.“ A crezut că, dacă spune așa, e tâlhărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a observat de la început faptul că mimul Minulescu „maschează” sub forma verslibrismului o prozodie clasică, alexandrină, similară celei a pașoptiștilor munteni, prin puneri în pagină improvizatorice: rimele devin astfel interioare, încorporate ritmului acestui discurs paradoxal-grandilocvent, afectiv, spumos ca o șampanie franțuzească bine agitată. Destructurarea sintactică nu afectează nici pseudosimbolismul bonom al simulantului Minulescu, nici estetismul ostentativ polemic, antiromantic al imagistului Adrian Maniu; înainte de război, ea se exprimă timid mai ales în experimentele poetice din underground ale lui Ion Vinea și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imagine de avocat „glorios” al artei noi, „ideale”, militînd pentru simbolism etc. Publică în Literatorul, Revista orientală, Țara, Revista modernă, Vieața nouă, Ileana și La Roumanie poeme estetizante în limba franceză, finanțează și prefațează ditirambic, în 1897, volumul de versuri franțuzești Bronzes al lui Macedonski, organizează în 1896 prima expoziție internațională a artiștilor independenți, căreia îi scrie și manifestul, iar în 1898 - expoziția internațională a Societății de artă „Ileana”, pe care o fondează împreună cu arhitectul Ștefan Ciocâlteu și I.C. Bacalbașa. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acum cînd între Eminescu și Arghezi s-a așezat tiparul graiului nostru literar, ne procură un răgaz și o posibilitate. (...) Cultura noastră a evoluat, și-a desinat o figură și o stare, a devenit o colonie - o colonie a culturii franțuzești”. Un asemenea minorat este fatal din pricina diglosiei combătute - inutil - de către un Nicolae Iorga: „Atîrnăm de cultura franceză din pricina bilingvității noastre - cel puțin a clasei suprapuse. Nu putem scrie în franțuzește, ceea ce ar fi singura conduită logică, iar în românește (...) nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de duhoare de cocină și staul de vite. Văzându-i nehotărâți, bucătarul le spuse iar ceva, repezit, în franceză. — Da, da, spuse Takamori. S-a apucat bine de balustradă și a început să coboare. Spre deosebire de vapoarele japoneze de pasageri, cele franțuzești nu au clasa a treia. Sunt mai multe categorii de clasa întâia, cu cabine luxoase, asemănătoare camerelor de hotel. Prețul lor variază. La clasa a doua, considerată obișnuită sau pentru turiști, o cabină are două-trei paturi. O călătorie de la Yokohama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a crescut în ochii surorii lui, începu să se laude. Mă ocupam eu și de zece ca el. — Să ne tragem sufletul undeva. Încă nu m-am liniștit. S-au oprit în fața cafenelei Couillon. Se auzeau dinăuntru acordurile unei melodii franțuzești duioase. Cafeneaua era cunoscută pentru atmosfera pariziană. — Sunt sigură c-o să-ți placă, Gaston. — E îngrozitor locul ăsta, protestă Takamori nemulțumit. E adevărat că vin oameni de cultură și studenți, dar pe mine mă trec fiorii când îi văd. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de cafenele. El nu era genul de om care să ofteze adânc în timp ce-și bea cafeaua și asculta un chanson despre „sufletul poetului“. Cafeneaua Couillon atrăgea o anume categorie de tineri care erau îndrăgostiți de tot ce este franțuzesc. La fel cum tinerii ruși din Tokyo, îmbrăcați cum își închipuie că se îmbracă muncitorii lor, se adunau prin anumite baruri ca să cânte cântece populare rusești, și acești francofili se adunau în cafenele ca aceasta, cu berete pe cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cum își închipuie că se îmbracă muncitorii lor, se adunau prin anumite baruri ca să cânte cântece populare rusești, și acești francofili se adunau în cafenele ca aceasta, cu berete pe cap și cu cărți sub braț, ca să ofteze după chanson-uri franțuzești și să facă pe grozavii. Takamori nu se simțea în largul lui în astfel de locuri; el prefera barurile învecinate. Pentru că Tomoe era cea care plătea nota și cum tocmai avuseseră incidentul acela neplăcut, nu-i rămânea decât s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rog, întoarce-te când poftești. Poți conta pe noi cât stai în Japonia, spuse el cu tristețe. După ce-au căzut de acord, Gaston s-a ridicat. A intrat în camera lui și a adus patru pachețele înfășurate în ziare franțuzești. I-a dat un pachet lui Takamori și unul lui Tomoe. — Poftim, Takamori-san. Poftim, Tomoe-san. I-a rugat apoi să dea celelalte două pachețele mamei, care se culcase deja, și lui Mă-chan. — Gaston, a strigat mirată Tomoe, doar n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în mâna dreaptă. Șoferul a pus cuminte piciorul pe frână și a oprit mașina. — Sacre flic... va au diable, n’est-ce pas, monsieur? Endō, zâmbitor, se prefăcea că stă de vorbă cu Gaston. Dând drumul la un șuvoi de cuvinte franțuzești fără noimă, el încerca să lase impresia că poartă o conversație plăcută. Dacă era să scape, acum era momentul. Gaston îl privea fix pe polițist, care părea însă cam puștan. Cu pistolul înfipt în coaste nu putea spune nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care se învârtea prin Sanya. — Fratele meu... a fost executat pentru crime de război. — Criminal de război? — Cum se spune în limba ta? Guerre criminel? — Da, da. Endō a căutat să-l lămurească pe Gaston asupra motivelor, amestecând și cuvinte franțuzești. Gaston asculta cu ochii plecați. Când și când, îi mai arunca câte o privire și se întreba: „De ce a ajuns un om care a învățat o limbă străină să se apuce de mizerabila profesie de ucigaș?“ Nu putea înțelege. — S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
așezăm la loc, vorbind, rîzÎnd și uitînd că existase vreodată vreo urmă de discordie Între cei de la masă, mă simt cuprinsă de o stare de mulțumire și de un sentiment discret de liniște. Conform obiceiului, Linda a pregătit un cassoulet franțuzesc autentic, urmat de un tort de mere caramelizate fierbinte, servit cu Înghețată de vanilie. MÎncăm afară, sub umbrarul de plante agățătoare, iar lampioanele de pe masă aruncă o lumină difuză și romantică. În această atmosferă, uit timp de cîteva ceasuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o înfățișa pe la 1920, sprijinită de o coloană de carton și cu Achile de mână. Dedesubt scria: Caty și Achile în 1920, Bucuresci. Caty fusese o fire romanțioasă și amatoare de citit. Ea îi alese numele băiatului după o cărticică franțuzească, fără autor, în care erau înfățișate aventurile lui Achile spuse de el însuși. Faptul că Achile trăise într-o casă în care se perindaseră succesiv urmașii lui Ioniță și-ai lui Iscru i se părea ca un semn, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că voia, știa că e doar un pretext, era evident că el avea neapărat nevoie să stea cu ea de vorbă. Așa că au plecat, salutând din nou în stânga și în dreapta, zâmbind larg, întinzându-și din când în când tricoul lui franțuzesc. S-au oprit la Pescarul să mănânce, iar cât a venit ciorba, Andrei a-nceput să-i povestească: - Uite, vreau să te rog să vii cu mine la o întâlnire cu studenții Facultății de Istorie, acum, peste o oră, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
colecția de cutii de chibrituri, colecția de poze din cutiile de gumă de mestecat, racheta de tenis, cea de badminton, paleta de ping-pong, mingile, modelajele de la Casa Pionierilor, figurile din desenele animate făcute din placaj traforat și apoi pictate broșurile franțuzești, nemțești, americănești și iugoslave cu benzi desenate, pe care le primisem de la foștii colegi ai lui tata, cuțitul de vânătoare, un tomahawk, praștia, arcul, pistoalele de jucărie, trei patroane vechi care încă mai miroseau a praf de pușcă, cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ceea ce de altfel nu era În Întregime fals. La Începutul lunii mai se despărți de Julie, ultima lui amantă, o femeie totuși superbă; o chema Julie Lamour, dar numele ei de scenă era Julia Love. Juca În primele filme porno franțuzești, filmele astăzi uitate ale lui Burd Tranbaree sau Francis Leroi. Semăna puțin cu Janine, doar că era cu mult mai stupidă. „Sunt blestemat... Sunt blestemat...”, repetă tatăl lui Bruno atunci când, nimerind peste o fotografie de tinerețe a fostei neveste, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
drumul la televizor. O cutie de cusut. Ce altceva mai crede oare că ar trebui să am ? Andrele ? Un gherghef ? Mă las să cad pe sofa cu telecomandă cu tot și zapez, uitându-mă absentă la imagini. Știri... un film franțuzesc... un documentar despre animale... Ia stai așa. Las telecomanda și mă așez bine pe perne. Familia Walton. Cel mai reconfortant program TV din lume. Exact ce-mi trebuie. E o scenă spre final. Familia e strânsă în jurul mesei ; bunica spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune că mi-au pregătit nu știu ce fel de reuniune. Îl și văd pe Ketterman stând în picioare pe peluză, cu ochelarii de metal strălucind în lumina soarelui. Sau pe Arnold. Sau pe mama. — Uite-o ! Nathaniel mă conduce prin ușile franțuzești larg deschise, apoi pe treptele ce dau în grădină. Simt soarele pe față și aud un fel de fluturat și... muzică ? Gata ! Poți să deschizi ochii ! Nu pot să deschid ochii. Orice-ar fi, nu vreau să știu. — E OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
apoi se uită din nou la fotografie. Văd cum chipul îi e străbătut de un licăr de îndoială. Adevărul e că arăt destul de diferit de modul în care arătam odinioară, cu părul blond și tot restul. — Ăsta nu e accent franțuzesc, spune. Aici are dreptate. Accentele nu sunt punctul meu forte. — Sunt... jumătate belgianca. Rămân cu ochii în podea. Rog frumos pleaca acuma. Sau chem polisia. Haida-de ! Nu ești belgiancă, scumpo ! — Tu pleaca ! Intrat ilegal casa ! Dau judecata ! Îl împing afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă vede. Ai venit devreme. — Știu. M-am grăbit. El e Jean-Paul, spune Lissy. Jean-Paul, ea e Emma, colega mea de apartament. — Bună, Jean-Paul, spun cu un zîmbet prietenesc. — Îmi pare bine să te cunosc, Emma, spune Jean-Paul, cu accent franțuzesc. Doamne, ce sexi e accentul franțuzesc. Pe bune, chiar e. — Jean-Paul și cu mine tocmai... Îhm... ne uitam pe niște materiale despre cazurile la care lucrăm, spune Lissy. — Aha, zic repede. Bravo ! Materiale despre cazuri. Vezi să nu. Și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
M-am grăbit. El e Jean-Paul, spune Lissy. Jean-Paul, ea e Emma, colega mea de apartament. — Bună, Jean-Paul, spun cu un zîmbet prietenesc. — Îmi pare bine să te cunosc, Emma, spune Jean-Paul, cu accent franțuzesc. Doamne, ce sexi e accentul franțuzesc. Pe bune, chiar e. — Jean-Paul și cu mine tocmai... Îhm... ne uitam pe niște materiale despre cazurile la care lucrăm, spune Lissy. — Aha, zic repede. Bravo ! Materiale despre cazuri. Vezi să nu. Și de-asta se auzeau toate bufniturile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Motiv pentru care am o bîtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de cînd am deschis o cutie de bere. CÎnd eram mic, Îmi plăcea să lipesc gumă de mestecat pe masa din sufragerie a lui tanti Francine. Prima oară am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Încă un amănunt bizar din seara aceea petrecută la „Lucas‑Carton”. S‑a Încheiat cu un vin după cină. Navigam În estuarul petrecerii și ne Îndreptam spre golful notei de plată. Ravelstein a scos din buzunar carnetul lui de cecuri franțuzești. Până atunci, niciodată nu avusese un cont și la o bancă din Paris. Ani Întregi fusese doar un turist sau un admirator de rând al civilizației franceze - dar Încețoșat de un nor bugetar - dorind să fie un țanțoș avangardist, handicapat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Înalt. Eroul tragic trebuie să depășească Înălțimea medie. Nu mai citisem Aristotel de secole, dar atât Îmi mai aminteam din Poetica. În rue St. Honoré, Îmbibată de Întregul farmec al istoriei și politicii franceze - cu toate pretențiile speciale ale civilizației franțuzești - mie nu‑mi venea În cap decât un număr dintr‑un vechi musical intitulat: „Omul care a spart banca la Monte Carlo”. Un flâneur ce hoinărește prin Bois de Boulogne, cu un aer indiferent. Și foarte bine dispus. Și, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]