1,081 matches
-
părților disparate din cadrul tabloului simplificat, în așa fel încât să se poată spune lucruri noi și relevante despre acel domeniu în cazul de față, politica internațională. Waltz pornește de la sesizarea caracterului sistemic al politicii internaționale și, în acest context, îl frapează continuitatea vieții politice internaționale de-a lungul secolelor, comportamentul uniform al unor unități (de exemplu, statele-națiune) extrem de diverse din punctul de vedere al trăsăturilor interne. Evidența regularității nu le era în nici un caz străină unor teoreticieni precum Morgenthau, după cum nu
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
trăsătură uimitoare: străzile sunt pline de tineri și chiar copii de treisprezece, paisprezece ani, Gavroși care merg Înaintea coloanelor, unii cu steaguri În mână - firește, găurite. Cineva spune: „România sfârșește azi cel de-al doilea război mondial!” Vorba m-a frapat, e ca o voce de conștiință pe care o auzi, anonimă și totuși definitorie. Tensiunea e atât de mare În oraș Încât pare iminent masacrul. La familia Ion vin și pleacă Încontinuu vecinii. La orele 3 d. m. cineva aduce
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalul intim să nu fie un eu prins În chingile alterității, pentru ca, În cele din urmă, să nu devină o forță autopropulsat orie. Autodescrierea nu e, În acest context, decât istoria ieșirii din obiectivitate și a coborârii În interstițiile subiectivității. Frapează În toate reconstituirile de autoportrete pretenția autorului de a elimina din descriere ficțiunea, imaginarul, interpretarea. Dar, alungate pe ușă, acestea se reîntorc pe geam. Tensiunea extraordinară provocată de dubla articulare a autoportretului - la o extremă, de imaginarul cu pretenții de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
reformă are un început, o culme și un declin. Unul dintre factorii cei mai determinanți în această istorie este adaptarea la evoluția culturală. Este vorba, în afară de decadența morală, de gestionarea întârzierii instituțiilor. Pe măsură ce mergem înainte pe calea istoriei, suntem din ce în ce mai frapați de caracterul coercitiv al măsurilor promulgate, desigur, în proporție inversă cu dinamismul spiritual ce, conform sf. Paul, însuflețește reforma». Silvano Burgalassi încheie aceeași lemă din Dizionario delgi Istituti di Perfezione în acești termeni, printr-un aport adus cu treizeci de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
e că pri-ma perioadă s-a terminat în momentul în care ne-am înțeles bine. Grupul celor Zece a luat-o apoi de la capăt cu alte obiective care erau mai precise deoarece ne însușisem deja limbajul. Dar ceea ce m-a frapat cel mai mult în ce privește începuturile a fost această achiziție lentă, constantă a unei înțelegeri totale a limbajelor noastre. Toată lumea a participat la asta și cred că Edgar Morin a fost cel mai eficace. B.C. La început, mai mulți dintre membrii
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cuvinte care îmi vin spontan în minte. Am avut întotdeauna sentimentul că Grupul celor Zece însemnase pentru mine o cotitură hotarîtoare și că nu mai vedeam lucrurile la fel. Eram atît de convins de această ruptură, încît ce m-a frapat cînd am recitit recent scrierile mele anterioare a fost dimpotrivă să constat continuitatea în timp a preocupărilor mele. Toate temele: omul, socialul, natura se aflau în primele mele lucrări. Ce se schimbase atunci? Discursul meu era inițial unul de economist
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a visului, grupul constituind locul îndeplinirii dorințelor și amenințărilor. Ne simțim bine împreună, construim un grup bun, avem un bun lider": iată discursul ori-cărui grup, ce corespunde stării psihice colective care constituie iluzia de grup. A.L. Ce m-a frapat la Grupul celor Zece, probabil că vi s-a spus deja, e că de fiecare dată cînd aveam un invitat nou, acesta se considera de atunci înainte ca membru al grupului. B.C. Nu toți, dar mulți. J.B. Aproape toți! Și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
își trăiesc fiecare pasiunile, crizele, rătăcirile. Peste toate aceste traficuri, frămîntări sociale și melancolii particulare tronează Lan, misteriosul magnat manipulator și seducător, ce ascunde în turnul hotelului său un secret imens. La propriu... Cu acea energie inspiratoare și evocatoare care frapează de la primele fraze, și care a devenit label-ul său, Patrick Grainville creează și desface o lume senzuală și haotică, un flux narativ ce ascunde o cultură și o curiozitate mereu vii. Regăsim în acest roman ceea ce fidelii săi cititori (și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
duce pe umeri toate romanele pe care le-am scris în continuare. Cu timpul, s-a dezvoltat acest personaj solitar, depresiv, dar care resimte multă compasiune pentru ceilalți (fragmente dintr-un interviu cu Mikaël Demets pentru Evene.fr) Oricum, ceea ce frapează e faptul că Erlendur nu are dreptul la fericire. Cu cît cărțile se adună, cu atît știm mai multe despre el, desigur, dar niciodată nimic vesel, nimic bun nu i se întîmplă... Este pentru dvs. un cod literar? sau bietul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe coapse, sub pantalonul larg din pînză de cort cu care mă înzestrase lagărul de triere din Sverdlovsk. Și în acest roman, ca și în volumul de nuvele apărut la Paris, Coji de portocală (Les Ecorces d'orange), două aspecte frapează dintru început cititorul. Mai întîi, desăvîrșita stăpînire a condeiului narativ, care zburdă elegant și sobru, poetic și subtil prin spații, timpuri și tematici variate și complexe; mai apoi, profunzimea explorării psihologiei traumelor individuale, dar înălțate la rang de destin istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
această muncă nu ar putea fi suprimată. Sofismul socialiștilor în acest punct constă în a arăta publicului ceea ce plătește intermediarilor în schimbul serviciilor acestora și să îi ascundă ceea ce ar trebui să îi plătească statului. Este mereu aceeași luptă între ceea ce frapează privirea și ceea ce nu se arată decât spiritului, între ceea ce se vede și ceea ce nu se vede. Acest lucru s-a întâmplat mai ales în 1847 cu ocazia foametei, când școlile socialiste au căutat și au reușit să popularizeze funesta
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de muncitori dezrădăcinați, o populație flotantă, declasată și îndrăznesc să spun periculoasă când fondul se epuizează! Dar se întâmplă următorul lucru (și prin aceasta intru în subiectul meu): această activitate febrilă, și ca să zic așa împinsă pe un teritoriu îngust, frapează toate privirile, este ceea ce se vede; poporul aplaudă, se minunează de frumusețea și ușurința procedeului, reclamă înnoirea și extinderea sa. Ceea ce nu se vede este faptul că o cantitate egală de muncă, probabil mai judicioasă, a fost lovită de inerție
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Locuința sa nu este tot timpul plină de fast și zarvă. Ce recunoștință își cumpără el printre tapițeri, fabricanții de trăsuri, vânzătorii de cai și cofetari? Aceste judecăți, funeste în ceea ce privește morala, sunt întemeiate pe faptul că există un lucru care frapează: cheltuiala risipitorului; și un altul care se sustrage privirii: cheltuiala egală și chiar superioară a economului. Dar lucrurile au fost atât de admirabil aranjate de către divinul inventator al ordinii sociale, că în această privință, ca în toate celelalte, Economia politică
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
punct de vedere general și teoretic, are ca misiune să constate și să facă respectată limita drepturilor reciproce pre-existente sau să se ocupe în mod direct de fericirea oamenilor, provocând acte de devotament, de abnegație și sacrificii mutuale? Ceea ce mă frapează în acest ultim sistem (de aceea revin adesea la această chestiune, în scrierea mea grăbită) este incertitudinea pe care o face să planeze asupra activității umane și a rezultatelor ei, este necunoscutul în fața căruia plasează societatea, un necunoscut de natură
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de asignate. Rămâne de înțeles cum vor cumpăra asignatele case pe care nimeni nu le-ar construi, grâu pe care nimeni nu l-ar cultiva, stofe pe care nimeni nu s-ar osteni să le țeasă 46. Un lucru mă frapează în argumentația dumneavoastră. După dumneavoastră, dacă multiplicarea instrumentelor de schimb nu aduce niciun câștig, în egală măsură ea nu dă naștere la nicio pierdere, așa cum se vede din exemplul cu jucătorii de cărți, care s-au retras cu o decepție
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
otrava în aceeași oficină. Acest lucru presupune, este adevărat, o identitate între principiul Comunist și principiul Prohibiționist, și poate că dumneavoastră nu admiteți această identitate, deși, pe drept cuvânt, nu mi se pare posibil să fi scris, fără să fiți frapat de aceasta, patru sute de pagini asupra Proprietății. Considerați poate că anumite eforturi consacrate libertății comerciale sau Liberului Schimb, nerăbdarea din cursul unei discuții fără rezultat, ardoarea combativă, înflăcărarea luptei m-au făcut să văd, cum ni se întâmplă foarte adesea
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
celelalte consumații ale lor, iar ansamblul muncii naționale a fost necesarmente descurajat prin această măsură. Aceasta este pierderea pe care nu o introducem niciodată în contabilitate, deoarece ea nu izbește privirile. Permiteți-mi încă o observație care, surprinzător, nu ne frapează mai des. Este vorba de faptul că protecția aplicată produselor agricole se arată în toată inechitatea ei odioasă în ceea ce îi privește pe cei pe care îi numim Proletari, dăunând în același timp pe termen lung chiar proprietarilor funciari. Să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pentru Lovinescu geneza Luceafărului ar avea la bază o experiență concretă de viață ("trăită", și nu "visată"), experiență la care criticul își propusese să "asiste" doar, ca un alt "Demiurg", fără a se (mai) implica efectiv în "poveste". M-a frapat faptul că la fel vede lucrurile, peste timp, și un "eminescolog" reputat din zilele noastre precum Caius Dobrescu, care apropie poemul eminescian mai curând de genul nuvelei realist-naturaliste decât de structura basmului, eroii poemului eminescian fiind, în opinia sa, nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
caracterul belicos, în special nervienii și eburonii pe solul Belgiei actuale. La nord de Paris, regiunile sînt ocupate de veliocașii din Rouen, de belovacii din Beauvaisis, de ambienii din Picardia, de remii din Champagne etc. Nu poți decît să fii frapat de multitudinea acestor popoare pe teritoriul Galiei. Care putea fi organizarea lor? Organizarea Galiei celtice Organizarea politică și socială a Galiei celtice este cunoscută aproape exclusiv prin surse greco-latine, în special din relatarea cuceririi Galiei de către Caius Iulius Caesar (Cezar
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
PCS, prea complexe pentru a fi detaliate în cadrul prezentei lucrări păstrându-i în același timp coerența reținem ideea criticilor lipsite de menajamente a eurocomunismului împotriva a ceea ce cu greu se mai poate numi acum centrul moscovit. Seninătatea și firescul declarației frapează de-a dreptul dacă încercăm să o înțelegem în cheie leninistă. Nu. Eurocomunismul reprezenta un tip distinct de comunism, format și maturizat în interiorul unor sisteme politice și ideologice plurale. Pentru Carillo, "în etapa actuală, rolul de hegemon al clasei muncitoare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fel de motoraș feeric în interiorul lui un motoraș care se declanșa la cea mai mică atingere cu sfera teatrului, a scenei. Alexa Visarion mi-a îngăduit să particip la câteva din repetițiile cu Unchiul Vanea și Meșterul Manole. M-a frapat, dintru început, amestecul de autoritate și gingășie cu care dirija actorii și, în general, întreg procesul de facere a spectacolului. Școala românească de regie era reputată ca una extrem de serioasă și, în același timp, extrem de autoritară: regizorul făcea figura unui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că marele Caragiale înspăimântă prin luciditate, pe drept acuzat chiar fiind de răutate, atunci putem accepta și această nouă lectură oferită cu inteligență de regizor... (Ileana Lucaciu) În viziunea sa asupra Nopții furtunoase, Alexa Visarion și acesta e lucrul care frapează cel dintîiavansează o sumă de propuneri absolut suprinzătoare în privința structurii unor personaje, pe cât de suprinzătoare, pe atât de necesare și, finalmente, organice în susținerea ipostazei sale asupra capodoperei caragialiene. [...] Imaginea clasică a piesei se tulbură (nimic peiorativ), producându-se în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
momentele de criză și-am "părăsit" echipa din România, prietenii de-acasă pentru a mă alătura, întru sprijinul meu, prietenilor din străinătate. Ei m-au ajutat să rezist. Radu Penciulescu, George Banu, profesorul Jan Kott. Apoi, unele lucruri ce au frapat după '89, eu le încercasem înainte, le parcursesem, interesându-mă acum mai mult zonele neclare ale adâncului, renunțarea la orgoliul regizorului pentru fortificarea creației. Regizorul nu-i decât un intermediar. El realizează, cu geniu sau fără, relația între cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de către părinți, bunici, rude vîrstnice, cu morbul nostalgicului comunism și deci neputința lui de a opta, în cunoștință de cauză, pentru partea civilizată a Europei. Din clipa asta, cu imensă părere de rău, n-o să mă mai las atît de frapat de hormonii care defilează sprințar pe lîngă noi. Dar nici de molîii (dumnezeule, cît de mulți!) ai căror hormoni au hrănit, amar de vreme, nenorocitul colectivism, iar azi stau presați în albumul cu fotografii de familie. Marea familie... Un pesimism
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
viață. În tufișuri stau pani ochioși, care beau vin din pocale aurite și pîndesc pofticioși... Edenul e însă Eden. Întîlnirea artelor dincoace e o accepțiune pe cît de pretențioasă, pe atît de specioasă, de înșelătoare. Asistînd la întîlnirea artelor, sîntem frapați de ingeniozitatea cu care artele au fost chemate și confruntate, dezbrăcate și reîmbrăcate, dar dăinuie, după căderea cortinei, un sentiment tulbure, căruia i-am și găsit nume: implicarea spectatorului. În realitate, deși emoția ansamblului are acuitatea scontată, artele care au
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]