1,235 matches
-
let me play among the stars... let me see what spring is like on Jupiter and Mars... in other words... hold my hand... fill my heart with songs and let me sing forevermore... you are all I worship...63. Îl fredonam când eu, când Andrei. Chiar și atunci, pe stradă, când s-a întors spre mine: cum să fac să intre două săbii tari în aceeași teacă? I-aș fi răspuns: ia sabia aia în brațe, dar n-am făcut-o
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
a pășit pentru prima oară în afara sălilor și a oferit, în anul Capitalei Culturale Europene, spectacole gratuite, în aer liber, cu mare priză la public. Piața Mare a răsunat de arii celebre până în creierii nopții, și mii de voci au fredonat alături de cântăreți. O demonstrație că și genul clasic poate prinde foarte bine la publicul larg, câtă vreme este oferit în ambalajul corespunzător. Arii celebre, sub cer Trei prieteni, trei tenori care au umplut săli de operă din întreaga lume, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
orchestră simfonică de asemenea amploare desfășurat vreodată în aer liber, în Sibiu. Christian Polus, Johannes Gross și Luis del Rio au dăruit Sibiului un concert cu arii celebre, fiind acompaniați de orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu. Mii de oameni au fredonat împreună cu tenorii arii din Turandot, Rigoletto sau Tosca. Tenorii au făcut un show popular, vorbind mult cu publicul, în germană - misiunea traducătoarei s-a evaporat de la primele replici - și condimentând întreaga seară cu glume. Polus, Gross și del Rio au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
alcool, mântuindu-și într-un fel, și-ntr-un târziu, angoasa. VERBA WOLANd Ia-mă și pe mine-n zbor! Ruxandra CESEREANU Pe când eram fetiță (adică prin 1968, când aveam 5 ani), exista un refren cam idiot pe care îl fredonam cu o plăcere aparte: Avion, cucuion, ia-mă și pe mine-n zbor!, așa suna refrenul cu pricina. Nici atunci nu știam și nici acum nu știu ce înseamnă, de pildă, cucuion, dar îmi plăcea teribil cuvântul acesta. Cred că, de fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
atmosfera a fost similară celei de la Costică Rășcanu. Noi ne-am zbătut 2 ani să ne mutăm la Iași aproape de copii dar n-am reușit. Ne-am întors iar în sat, cântec de-a lui M. Constantinescu, pe care îl fredonez. Ultima noastră nădejde rămâne în nepotul nostru de la fată care în 1990 va deveni major. Până atunci strângem bani și-i dăm lui să cumpere o casă pe numele lui la Iași. Ne vom muta în ea înfruntând orice împotrivire
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
lumini punctiforme străpung selectiv, unul într-altul geamurile răsfrînte, la Grajduri ar mai ploua, locul dinăuntru face poveste din lipsa lui, lipsă de peisaj împrejur, trup așezat în viu cucoana adusă la toaletă de bărbat, stai, așteaptă! între tineri unul fredonează, ploaia măruntă, ai să umfli gogoașa retoricii păstrînd ideea de relatare personalo-ceferistă și iată Cartea, ah, Mallarmé! gară mai mare Buhăești, picior peste picior, ai tu trup, plutind încă nenăscut printre planuri, cu planuri proprii? nu pot să scot din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Miercurea Ciuc, ies toate cum trebuie și atunci minunea că ies, toate mărturisesc și urlă la fel de statice de dinamice! frază de control, zăpada lîngă vagon se topește încremenită pînă la primăvară, Cioc-cioc-cioc la uuușa meaaa! în secuime tineretul tot cu manelele, fredonăm, graiul unguresc, ăștia mai mari, păi are șase-șapte copii! catedrala catolică prea mare pentru sat, dar încape în ea muntele, burta văilor cu buric de soare sub mal, răspuns mamei la telefon, spre Moldova crăpătura de senin cerul mediteranean albastru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe cineva și, mai ales, cum să fie golani prost crescuți. Grupul care bîntuia strada l-a observat pe Tudorel. Acesta își lăsase Mercedesul în strada mare, că pe ulicioară nici tancurile n-ar fi avut curaj să meargă. Coborînd, fredona încet un cîntecel de inimă albastră. Derbedeii au găsit ocazia de a face exerciții de măgării pe acest frumos și parfumat băiat. Raj, este rîndul tău, să vedem de ce ești în stare, spune șeful bandei. Raj era un băiețandru de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ziua de miercuri, 17 noiembrie anul curent. Zi grea, împărțită pe ore și chiar minute. Tot ce era scris în agendă era foarte important și o mică sminteală ar fi produs o adevărată degringoladă. Mă scol devreme. Sculatul de dimineață... Fredonez o melodie, mai mult forțat decît firesc. Mă uit în oglindă. Cam moșnegit la față. Dar dantura? Casc gura. Hm, merge. Încă sînt toți acolo, mai plombați, mai cîrpiți, dar sînt. Mulțumesc doctorului Păruș. Deschid robinetul de apă. Fîss, fîs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ai timp să faci de toate! Piscina este aproximativ luminată, dar la ce ar folosi să fie orbitor scăldată în lumină? Cu halatul pe umeri, pe trotuarul îngust care duce la piscină simți o boare călduță, chiar și dimineața. Mergi fredonînd o melodie inventată. Pasărea dimineții își prezintă repertoriul sărac dar insistent. Apa este caldă, aburii ies în cohorte și vîntișorul dimineții îi fugărește imediat. Înot o lungime de bazin și nasul meu se îndreaptă spre o frunză neagră, plutitoare. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și mai multă dezlegare la pește. La aceste îndemnuri, confirmate prin gest aprobatoriu și de cântărețul bisericii, fetele în șoaptă s-au sfătuit ce să cânte. Au ales cântecul : « Pe lângă plopii fără soț », și una din ele a dat tonul, fredonând primul vers. Apoi ca un șuvoi de apă lină au început versurile pe melodia bine cunoscută tuturor românilor. Au mai urmat și alte versuri de asemeni pe melodii cunoscute, transformându-se acea seară și-ntr-un mijloc de repetiție cultural-laică
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
fiică-sei. Va mai vedea, după sărbători. Acum nu e cazul, suntem în postul Crăciunului încă, își zise Maria. Talmaciu găsind momentul potrivit unei întorsături a gândurilor și discuțiilor ce se purtase până atunci, își drege glasul, cum se spune, și fredonează un cântec bisericesc, parcă îndemnând și pe ceilalți să facă la fel. A reușit. La început, bineînțeles, au fost coristele. Apoi au urmat mai mult în șoaptă și ceilalți, cu frica de-a nu ieși din ritm și voce, trecându
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Sună bine. E invers decât în viața noastră politică. Acolo, cei de pe scenă cântă cam la fel: recurg la aceeași retorică, practică aceeași veselie propagandistică, fac aceleași promisiuni și exhibă aceeași, găunoasă, siguranță de sine. Pesedistul mediu și pedelistul mediu fredonează aceleași teme „muzicale“, doar că de la tribune distincte, situate, patetic, în opoziție. Și cu toate astea, sunetul general e dizarmonic. „Orchestra“ noastră politică sună prost. Muzica adevărată ne-ar putea învăța să con-sunăm rămânând diferiți, să recupe răm deprinderea „simfonicului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ucraina, este făcută în întregime din lemn și are o înălțime de 78 de metri. Este cea mai înaltă mănăstire din lemn din lume. Drumul de întoarcere a fost lung și plin de veselie. Toți eram entuziasmați de cele văzute. Fredonam cântece de drumeție și admiram pe fereastra autocarului peisajele pe care le lăsam în urmă cu dorința de a le revedea încă o dată. Așa s-a încheiat cea mai frumoasă excursie la care am participat împreună cu colegii mei și cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ultima vreme bătrânul muzicant, căruia foarte curând ambii feciori îi vor pieri în grozăviile acelui ticălos al doilea război mondial, încă mai avea tăria să cânte, acel frumos, languros și inegalabil tango-marș, Lillimarlen, pe care toată lumea, în toate ocaziile îl fredona atunci. Mai ales soldații nemți ce porniseră în marea și inconștienta lor aventură a cuceririi întregii lumi: Vor der Kaserne, vor dem grossen Tor, Steht eine Laterne , und steht sie noch da vor... Da wollen wir uns mal wiederschen, vor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
un student Săturat de băutură Și slăbuț la-nvățătură. Iar cântecul care urmează îl cântam prin anul 1953 la Academia militară cu o biată colegă a mea Virginia care a decedat de tânără. Din trista amintire, și acum îl mai fredonez cu drag dar și cu durerea treceri anilor și a noastră. Zadarnic Zadarnic tremuri când mă vezi Cu ochii rugători. Zadarnic verși în calea mea Suspinele de amor. Dar în zadar mai vii plângând Și mă oprești în drum Uitate
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
bunăstării mele materiale și în celălalt caz sexuale. Atunci când egalitatea și libertatea devin monede de schimb pentru a obține altceva, democrația ca principiu dispare în numele lipsei de reprimare tocmai pentru a genera reprimare suplimentară. Voi încheia cu versurile copilăriei mele3 fredonate atât de des tocmai pentru a exemplifica represiunea suplimentară. Cum am devenit ceea ce sunt. O analiză ideologică a biografiei Daniel ȘANDRU Argument Ceea ce expun în paginile care urmează reprezintă, pentru mine, o foarte bună ocazie de a aplica un tip
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
eforturi deosebite financiare și muncă titanică, nu lipsită de riscuri, au realizat la sfârșitul secolului al XIX-lea această cale ferată, un Început de drum al civilizației moderne. Peste tot domnește o bună dispoziție, dar noi românii simțim nevoia să fredonăm ceva ca pe Îndepărtatele noastre plaiuri mioritice, și Încet, Încet ne trezim cântând și bătând din palme, spre surprinderea celorlalți călători, aparent mai scorțoși și infatuați. Călătoria relaxantă prin inima pădurii tropicale include peisaje de excepție prin Barron George National
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Îi modelează fatal perspectiva asupra amorului: raportează la dimensiunea livrescului viața ei sentimentală, banală, pigmentând-o cu flirturi. Nici Vetei nu-i este străină lectura și, se Înțelege, nici exprimarea trăirii prin recursul la cuvântul scris; ea citește Însă poezie, fredonează pe versuri cunoscute (În epocă): VETA (singură, fredonează Încet, coborând la masă): Într-un moment de fericire, Stelele s-au umplut de dor Și, printr-o perlă de iubire, Mi-au revărsat razele lor.» (fredonează din ce În ce mai Încet) Trebuie să fie
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
dimensiunea livrescului viața ei sentimentală, banală, pigmentând-o cu flirturi. Nici Vetei nu-i este străină lectura și, se Înțelege, nici exprimarea trăirii prin recursul la cuvântul scris; ea citește Însă poezie, fredonează pe versuri cunoscute (În epocă): VETA (singură, fredonează Încet, coborând la masă): Într-un moment de fericire, Stelele s-au umplut de dor Și, printr-o perlă de iubire, Mi-au revărsat razele lor.» (fredonează din ce În ce mai Încet) Trebuie să fie trecut de unsprezece... Să mă culc... Ce obosită
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
scris; ea citește Însă poezie, fredonează pe versuri cunoscute (În epocă): VETA (singură, fredonează Încet, coborând la masă): Într-un moment de fericire, Stelele s-au umplut de dor Și, printr-o perlă de iubire, Mi-au revărsat razele lor.» (fredonează din ce În ce mai Încet) Trebuie să fie trecut de unsprezece... Să mă culc... Ce obosită sunt! Nu mai pot... (șade lângă masă, deschide albumul și dă de portretul lui Chiriac) Ah! Ah! Chiriac! (fredonează Întâia strofă din «Portretul» de G. Sion) « Când
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
perlă de iubire, Mi-au revărsat razele lor.» (fredonează din ce În ce mai Încet) Trebuie să fie trecut de unsprezece... Să mă culc... Ce obosită sunt! Nu mai pot... (șade lângă masă, deschide albumul și dă de portretul lui Chiriac) Ah! Ah! Chiriac! (fredonează Întâia strofă din «Portretul» de G. Sion) « Când ore de-ntristare vor turbura vreodată Frumoasa-Ți inimioară, tu vezi portretul meu, Și crede că eu sufer cu tine deodată, Și c-amândoi atuncea compătimim mereu.»”. Ziței, În acest moment al
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
râz?... vezi bine că râz. Apoi știi dumneata cu cine vorbești?... mă cunoști?... știi bine cine sunt?”), Vetei Îi lipsește vigilența: În prezența soțului Își centrează atenția asupra amantului. Dar Veta găsește În lectură divertisment, iar versurile pe care le fredonează devin expresia propriei stări sufletești. Și Zița cea cu trei ani de pension citește, citește Dramele Parisului. E greu Însă de imaginat că Mița Baston ori Didina Mazu mai au timp, cu atâtea amoruri oficiale și tăinuite, să citească altceva
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
îngroziți, aruncând bani aproape în fugă. Mai târziu, îl voi găsi pe tânărul nostru Bibendum într-un loc retras față de fluxul principal al trecătorilor, sub o scară a unei clădiri monumentale din zonă. Număra banii primiți din milă și oroare. Fredonând o melodie oarecare, scotea fiecare bilet dintr-o mică geantă de voiaj, de tip borsetă, de culoare verde intens, la mare modă pe la începutul anilor 1990. Multe, foarte multe hârtii de un leu, pe care Bibendum le ordona delicat, una
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
tânărul și chipeșul doctor al morții, curat și elegant, În uniformă de ofițer nazist, cu cizme negre lustruite oglindă, mănuși albe, subțiri, pe care le ținea Într-o mână, iar În cealaltă avea o cravașă. Zâmbea, era bine dispus și fredona, fluiera, ca Întotdeauna cu ocazia selectărilor, arii din opere. Arunca o privire timp de câteva secunde la deținutul dezbrăcat, Îl măsura din cap până-n picioare, fluierând În continuare și arătând cu cravașa fie la dreapta, fie la stânga. Stăteam În poziție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]