1,521 matches
-
piața, individul) constitutive ale societăților eliberate de sub tutela religiei și care, prin aceasta, pot antrena o escaladă a schimbărilor, optimizarea nelimitată a resurselor și multiplicarea la infinit a nevoilor noastre. 3tc "3" Consum, timp și joctc "Consum, timp și joc" Frenezie consumatoristă, mutilare a vieții: pe urmele criticii marxiste a religiei, filosofii și sociologii n-au pierdut ocazia de a interpreta propensiunea pentru cumpărături ca pe un nou opiu pentru popor, destinat să compenseze insatisfacția provocată de parcelarea muncii, diminuarea mobilității
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
caută nu atât să oculteze moartea, cât să lupte contra timpilor morți din viață. Conform unei zicale, călătoriile întrețin tinerețea: cât despre hiperconsum, el are ca obiectiv să „întinerească” neîncetat trăirea prin însuflețirea sinelui și a experiențelor noi: ceea ce alimentează frenezia cumpărăturilor este hedonismul eternelor începuturi. Vaneigem susținea că faptul de a consuma ne condamnă la o „îmbătrânire precoce”17: e mai corect să spunem că ceea ce rezidă în consum e visul tinereții fără de sfârșit, al unui prezent mereu luat de la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
chiar de elan dionisiac își regăsește întreaga vigoare” în Occidentul anemiat de reprimarea sărbătorii, a fanteziei și a senzualității 1. De unde și reînvierea metaforei dionisiace. Evocând tineretul rebel, Roszak ne propune imaginea centaurilor, acești adoratori ai lui Dionysos care, în frenezia beției lor, nesocotesc ordinea civilizată a lui Apollo 2. Tot cam pe atunci, Daniel Bell caracteriza sensibilitatea anilor 1960 ca o răzvrătire contra rațiunii, „o revanșă a simțurilor asupra spiritului”, o „căutare disperată a lui Dionysos”3. Într-un strălucit
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Lucrarea constituie un model pentru această problematică, o carte de căpătâi pentru sociologii care se vor ambiționa mai târziu, cu mai puțin succes, să scoată în relief „dionisismul postmodern”. Orgii ale consumului, bulimii de imagini și de ritmuri, erotism exacerbat, frenezii ale modelor și ale senzațiilor: J. Brun interpretează pasiunile apărute în societățile supradezvoltate ca fiind tot atâtea căutări ale vertijelor și ale beției de senzații ce ar adăuga sare și piper unei existențe tot mai fade. Pentru că omul de tip
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
la punerea în scena ludico-hedonistă a funeraliilor sale. Nu reîncarnarea valorilor orgiastice, ci inventarea unui univers paradoxal al hipermodernității individualiste. În culturile vechi, oamenii așteptau de la cultul dionisiac să-i elibereze de individualitatea lor terestră. Prin experiența extazului și a freneziilor transgresive, Dionysos oferea muritorilor bucuria de a scăpa de limitele identității individuale și, așa cum spunea Euripide, fericirea de „a-și pune sufletele în comun”7, de a trăi sentimentul exasperat al apartenenței lor colective. Or, modelul de fericire pus la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
interioară, a trăi în pace, sănătos și în formă. În mod evident, nu ne mai situăm în prelungirea senzualității „moderate și liniștite” a omului democratic descris de Tocqueville, ci într-o epocă de efervescențe senzoriale și de hedonism maximalist. În frenezia consumului-lume se caută ceva ca un ideal apollinic. Era comunităților, era indivizilortc "Era comunităților, era indivizilor" Ideea centrală avansată de apologeții lui Dionysos este că suntem purtați de un nou val de modernitate al cărui specific este de a nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
era reflexivității și a responsabilității individuale 19. Este totuși și momentul în care fac ravagii bulimiile și alte anarhii alimentare. Pe de o parte, silueta, sănătatea și echilibrul alimentar sunt promovate ca valori primordiale; de cealaltă parte, proliferează compulsiile și frenezia neoconsumatorului. Dar nimic din toate acestea nu seamănă cu bucuria dionisiacă. Dimpotrivă. Excesele la masă erau de origine colectivă, ale contemporanilor noștri sunt individuale; cândva erau festive, acum sunt nevrotice; ele constituiau o figură a fericirii colective, acum îl culpabilizează
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cultului plăcerilor carnale și al libertății în amor. Disocierea sexualității de morală, „anarhia regulilor morale”, dispariția tabuurilor, creșterea numărului partenerilor, diversificarea practicilor carnale: liberalismul sexual care însoțește progresul societății de consum de masă a dat naștere și „sexului sălbatic”24. Frenezia lui Erostc "Frenezia lui Eros" Tot acolo am rămas, cu diferența că această dinamică s-a angajat acum într-o vertiginoasă fugă înainte: ea a devenit hipertrofică, tentaculară prin explozia producției și a consumului pornografic cărora anii ’80 le semnalau
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și al libertății în amor. Disocierea sexualității de morală, „anarhia regulilor morale”, dispariția tabuurilor, creșterea numărului partenerilor, diversificarea practicilor carnale: liberalismul sexual care însoțește progresul societății de consum de masă a dat naștere și „sexului sălbatic”24. Frenezia lui Erostc "Frenezia lui Eros" Tot acolo am rămas, cu diferența că această dinamică s-a angajat acum într-o vertiginoasă fugă înainte: ea a devenit hipertrofică, tentaculară prin explozia producției și a consumului pornografic cărora anii ’80 le semnalau doar începutul. În
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
inteligent” ca subiect și nu ca marionetă-cumpărător. Prin aceasta, „alterconsumatorul” nu face decât să ilustreze una dintre tendințele hiperindividualismului contemporan, caracterizat prin suspiciune față de marile instituții: reflexivitatea comportamentelor individuale, grija pentru calitate. Una dintre pantele societății de hiperconsum predispune la frenezia lui „mereu mai mult, mereu ceva nou”; o alta, favorizată de informație, de dinamica autonomiei subiective, de preocuparea pentru calitatea vieții și a identității personale, îi face pe oameni să refuze un consumerism fără conștiință, formatat și „sub influență”. Privilegiind
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
avea aceeași putere de atracție, aceeași pozitivitate: preocuparea pentru realizarea sinelui va sfârși prin a se lipsi de cursa fără sfârșit spre satisfacțiile consumatorii. Cu siguranță, clipa aceea încă n-a venit, și va trebui să treacă multă vreme până când frenezia consumeristă va apărea în ochii tuturor drept ceea ce este: o himeră. Totuși, acest moment va sosi în mod inevitabil. Așa cum opțiunea consumeristă este o invenție istorică datată, nici viitorul ei nu va fi etern. După ipoteza avansată aici, o asemenea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
192 Confort, conectică și securitate 196 Designul polisenzorial 200 A bea și a mânca 203 Gargantua făcut de râs 203 Plăcerile gurmande și bucătăria hipermodernă 205 Estomparea principiului carpe diem 207 Triumful lui Knock 207 Orgie hard, sex cuminte 211 Frenezia lui Eros 211 Un hedonism bine temperat 213 Sex, iubire și narcisism 214 Nopți de beție și zile de sărbătoare 217 Droguri, destructurare și criminalizare 217 Reînvierea sărbătorii 219 Petrecerea „super” 224 9. Superman: obsesia performanței, plăcerea simțurilor 228 Viață
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
capcana alterității și a metamorfozei? În aceeași piesă însă, Dionysos este și zeul delirului inițiatic, al unei mania cu valoare divinatorie. Dar chiar și acest delir nu e lipsit de o anumită violență, de asocierea cu Ares. Dionysos al unei frenezii semnificând inițiere și înțelepciune se vede el însuși asociat vânătorii, solitudinii și întunericului pădurilor. El este și un Dionysos nocturn. Nici la o „bacantă profetică”, așa cum este Casandra, cunoașterea nu se disociază de spaimă, ca și cum orice inițiere legată de experiența
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
iubita și inspiratoarea sculptorului), lui Rubek îi plăcea „să frământe lutul umed și viu”, să vadă cum din materia brută se năștea treptat un „copil”, în pieptul căruia părea că bate o inimă, „copilul nostru”, rod al dragostei și al freneziei creatoare. Va veni însă și vremea când, anticipând o lungă și neagră perioadă de disperare și de nebunie, femeia va tânji, dimpotrivă, după copiii reali, adevărați, copiii din carne și oase pe care nu-i avusese cu Rubek și pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și rezultatele de învățare abordate de acesta influențează retroactiv procesul de învățământ; - rezultatele examenului influențează destinele individuale ale candidaților, putând să deschidă - sau dimpotrivă - noi „șanse de viață”. În secțiunea de față, m-aș opri asupra unor problematizări față de această frenezie evaluativă generalizată și aș începe prin a preciza că punem sub semnul întrebării simulările atotcuprinzătoare la scară națională ce prefațează examenele naționale. În primul rând, ne îndoim de acest experiment pedagogic pentru că e lipsit de elementare precauții deontologice. O testare
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
speculațiile neomonetare, trec ca o turmă de vite lovite de streche peste potențele pieței pentru a-și valida irațional virtuțile de bogăție reală. Străpungerile midasiene ale ingineriei financiare au oare nevoie de semnalele pieței pentru a nu împinge lumea în frenezia câștigului imediat și fără efort? Mă îndoiesc că piața reglează ceva în acest areal, după cum mă îndoiesc de faptul că ar putea să absoarbă ficțiunea monetară pentru a o transforma într-un bun care să se întemeieze pe principiul echivalenței
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
contribuția individului este recunoscută și lăudată. Cum poate un produs sau serviciu să-i ajute pe oameni să se simtă apreciați? 10. Oamenii vor să-și trăiască viața. Ați observat vreodată persoane care aleargă după o „viață bună” cu atâta frenezie încât nu pot încetini ritmul pentru a se delecta cu ceea ce au deja? Cum poate un produs sau serviciu să-i ajute pe oameni să-și trăiască mai mult viața? Andreea Zlate FACTORII DE INFLUENȚARE A COMPORTAMENTULUI CONSUMATORILOR Experiențele de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
persoana ta; la o anumită vârstă conștientizezi că există, îți creezi un model mental pentru această procedură și te miri că o adultă întreagă la minte se supune caznei de bunăvoie; vine însă vremea când te apucă și pe tine frenezia masochistă. Intri în horă și nu mai ai cale de întoarcere: joci. Și n-ai încotro, activitatea de gospodină este parte integrantă a prețului plătit ca să devenim eligibile în ochii extratereștrilor. Când se combină cu noi, aceștia acceptă înțelegerea tacită
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
se lasă inspirat. Continuă: „În condițiile fericirii intră, în primul rând, marea și femeia. Apoi nihilismul”. Tentația anonimatului, ca fugă de istorie și ca instrument al fericirii, este la Cioran semnul tutelar al adevărului. Dacă la începuturi Cioran trăia din frenezia cu care voia să construiască în istorie (de nu cumva chiar istoria), acum el e adânc înrădăcinat în sentimentul dezrădăcinării. Tocmai de aceea, lipsa adevărului se metamorfozează în șansă. Întrebarea este dacă nu cumva ruptura e înscrisă în chiar manifestările
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mai important decât propria ființă, adică decât prezentul. Cei prinși în această capcană a trecutului sunt acuzați de ridicol. Apoi, urmează mărturisirea: „Din tot ce am trăit acolo, numai copilăria continuă să mă intereseze. În rest am uitat aproape tot. Freneziile unei anumite perioade din tinerețea noastră îmi par acum aproape de neconceput” (6 aug. 1979 Ă 370). Ba chiar nu înțelege cum e posibil ca unui om care s-a rupt definitiv de trecut și care suportă angoasele marginalității, ale unui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
exterior experiența căutării interioare. Chestiune asupra căreia, în alt context, vom reveni. Deocamdată, iată: „Ieri, duminică, am făcut peste douăzeci de kilometri la marginea pădurii Lyons, mai cu seamă în splendida vale a Lovreriei (plecând de la Gisors). Astăzi, euforie și frenezie filozofică” (I, 340). De unde această frenezie? O rătăcire fără sens ipostaziază adevărul și îi oferă lui Cioran mai multă proximitate a lui decât cititul. Să nu fi fost Cioran din același motiv un împătimit al cititului, mai ales când aflăm
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
căreia, în alt context, vom reveni. Deocamdată, iată: „Ieri, duminică, am făcut peste douăzeci de kilometri la marginea pădurii Lyons, mai cu seamă în splendida vale a Lovreriei (plecând de la Gisors). Astăzi, euforie și frenezie filozofică” (I, 340). De unde această frenezie? O rătăcire fără sens ipostaziază adevărul și îi oferă lui Cioran mai multă proximitate a lui decât cititul. Să nu fi fost Cioran din același motiv un împătimit al cititului, mai ales când aflăm că era pasionat de biografii? Dar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
adevărul» trebuie să-l găsești în tine însuți, nu altundeva. În mine însă nu găsesc decât îndoială și meditație despre această îndoială” (I, 112). Cititul îl nemulțumește, explorarea în sine îi aduce îndoială, în vreme ce rătăcirea fără sens înseamnă euforie și frenezie; dar stările acestea sunt tranzitorii. Se declară în schimb „martirul ființei”, și asta pentru că ființa este un „factor de suferință” (I, 238); cei care au suferit „vor fi trăit cu maxim de profit” (I, 294). De aceea îi admiră pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am o misiune de îndeplinit, o influență de exercitat. ș...ț Când mă gândesc că în 1936 (?), la München, am ajuns să cred că o nouă religie avea să apară în Balcani Ă atât de intens trăiam și într-atât frenezia mea îmi dădea încredere în mine” (III, 124). Așadar, Cioran își descoperă, cu aceeași intensitate și în momente atât de apropiate unele de altele, fondul activist și deopotrivă steril. În alt loc, cu trimitere explicită la crezurile tinereții, dar și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mersului pe jos. Notează la un moment dat, într-o zi târzie de toamnă: „Ieri, duminică, am făcut peste douăzeci de kilometri la marginea pădurii Lyons, mai cu seamă în splendida vale a Lovreriei (plecând de la Gisors). Astăzi, euforie și frenezie filozofică” (I, 340). Era 11 octombrie. Într-un alt an, pe 6 octombrie, Cioran notează: „Șase ore de mers în regiunea Dourdan sub un soare suportabil și pentru mine. Tot timpul, senzația că sunt fericit, că nu doresc nimic altceva
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]