3,189 matches
-
conține două romane, unul de mai mică întindere, Străbunica Hedviga, și cel care dă titlul volumului. Ambele, construite pe principiul povestirii în povestire și al ocolurilor narative, se circumscriu modelului romanului total al anilor ’70, combinând analiza psihologică, epicul obiectiv, fresca socială și cronica de familie. Străbunica Hedviga, mic roman de familie, e dominat de figura masivă a străbunicii, personaj înzestrat cu atributele unei făpturi mitice și simbolice pentru lumea așezată, solidă de dinainte de război, lumea din care provine „eroina” romanului
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
prin paranteze care introduc elemente de atmosferă, gesturi sau comportamente specifice. Uneori, cu deosebire în partea a doua, succesiunea evenimentelor este imaginată cu abilitate deosebită pentru a surprinde o psihologie particularizatoare, ce rămâne totuși la nivel descriptiv. Intenția fiind de frescă istorică, personajele nu sunt aprofundate, dar se mișcă pe coordonate generale riguros delimitate, în marginile unor tipologii conturate de statutul social (daimyo, samurai, șogun, ronin, gheișă ș.a.m.d.). Sub titlul Yamato Damashii, romanul a cunoscut o versiune engleză și
BAGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285542_a_286871]
-
vremii. De la 1570 până la 1602, istorisirea urmărește relațiile feudalilor cu țărănimea, interesele negustorimii și ale bisericii în Moldova, Țara Românească și Ardeal, venirea lui Mihai Viteazul pe tron, relațiile politice cu Habsburgii și otomanii, voința de unire a domnitorului român, fresca având, în pofida tendențiozității, o bogată paletă a culorii de epocă. A. a mai ilustrat romanul istoric cu fapte de arme petrecute la Castelul Cnejilor de pe Valea Bistriței moldave, la sfârșitul secolului al XVII-lea (Diamantul negru, 1971), prin viața lui
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
vadă Jerome. Mă puteam baricada cu Obiectul În camera noastră. Am ajuns la deal și am Început să-l urc. Jerome venea după mine, cu un aer amenințător, apropiindu-se tot mai tare. Eram ca niște oameni alergând Într-o frescă. Din profil, cu brațele ca niște cuțite și coapsele umflate, străbăteam iarba care ne biciuia fluierele picioarelor. Când am ajuns la poalele dealului, Jerome părea deja să Încetinească. Flutura din mână, declarându-se Înfrânt. O flutura și-mi striga ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
diatori. Unde au avut loc festivitățile?... Strânge din ochi încercând disperat să se concentreze. În cele două teatre reunite de pe Câmpul lui Marte. Evident, era și normal să-l sărbătorească în circul pe care Marcus Agrippa l-a împodobit cu fresce murale și l-a numit după soția sa, Iulia, fiica lui Augustus, care din nefericire a fost și nevasta lui. Ochii i se umezesc. Sentimentalism de bețiv, se autopersiflează. Fostul lui socru. Fostul soț al fostei soții și tatăl primei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să facă mai întâi o libație în prezența marilor flamini și a virginelor ve stale. Se uită apoi la următoarea reprezentare a lui Augustus. Este acum Pontifex Maximus. Se miră. Oare de ce a dorit împăratul să fie reprezentat pe aceeași frescă în două ipostaze? Nu-l întreabă pe Nero, pentru că bănuiește semnificația. A vrut să se arate, pe de o parte, păstrător respectuos al datinilor străbune, iar pe de alta, conducător indiscutabil al cultului. Să aibă vreo legătură cu noua organizare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța unei fresce de Michelangelo. Velasco știa de ce îl chemase cardinalul. Vestea despre purtarea necuviincioasă a solilor japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța unei fresce de Michelangelo. Velasco știa de ce îl chemase cardinalul. Vestea despre purtarea necuviincioasă a solilor japonezi față de Papă se răspândise deja în toată Roma și era firesc ca el să fie tras la răspundere pentru că, în calitatea sa de om al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o întindere de gheață. Pe o parte a coridorului se înșiruiau statui negre de bronz. Doi preoți care îi așteptau la capătul holului, îi poftiră pe cei patru, fără nici un cuvânt, într-o cameră de oaspeți. Pereții erau pictați cu fresce, iar pe podeaua acoperită de covoare groase erau rânduite niște scaune somptuoase cu mânere aurite. Cei patru așteptau bătaia clopotului. Acesta era semnalul prin care erau înștiințați să intre în sala de întrevederi. — Eu o să merg înainte, repetă Velasco atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
abanos, a cărui tăblie era acoperită de hârtii de tot felul. Busturile unor personaje austere, între care, firește, se distingea, în apropierea biroului, cel care-l reprezenta pe împărat, îl priveau cu o fixitate neliniștitoare, iar de-a lungul pereților, fresce în culori vii alternau cu dulapuri de bibliotecă, pe ale căror rafturi se puteau întrezări, prin crăpătura vreunei uși întredeschise, codice și cărți din pergament aliniate perfect de secretari scrupuloși. Perdele lungi, de fabricație orientală, permiteau, la nevoie, ca ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sclavi. Soarele apusese deja înapoia unor dealuri îndepărtate și câțiva băieți aprinseseră torțele, a căror lumină pâlpâitoare proiecta reflexe curioase pe chipurile tuturor participanților la adunare și pe pereții coșcoviți, unde ici și colo încă se mai vedeau resturile unor fresce. Cuvintele lui Divicone lăsaseră o adâncă impresie, însă un om înalt, scheletic, cu mustăți lungi și negre, se ridică brusc în picioare și, arătând cu degetul spre el, strigă: Tu îl acuzi pe Eudoxiu că e dușmanul neamului său, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atenți să le lumineze drumul cu felinarele. Ziua se pierdea într-o înserare caldă, abia răcorită de o briză ce cobora dinspre dealurile învecinate să mângâie frunzișul pomilor din grădină. Lumina artificială a felinarelor, aprinse prompt de servitori, dezvăluia falsitatea frescelor puțin stinse, care, pe toți pereții, propuneau imagini rustice: vii, fântâni țâșnitoare și tufișuri populate de păsări mici, delicate. Mișcându-se cu pași ușori, ca de vată, servitorii din casă aduceau invitaților ultimele cupe cu vin, cu gesturi rapide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o ia la dreapta și să străbată un coridor încă învăluit în penumbră; în final, se găsiră în fața intrării de la apartamentul episcopului. Vestibulul avea formă pătrată și nu era prea mare. Pereții păreau tencuiți de curând, iar în capăt, o frescă înfățișându-l pe Cristos în haine de bun păstor îi întâmpina pe vizitatori. Podeaua era din mozaic cu desene romboidale. Din spatele unei mese mici, pe care, într-un sfeșnic de bronz o lumânare stătea să se stingă, se ridică imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai luați de proști, că dacă vrem, vă frecăm și noi la cap cu Heidegger și Derrida până vă deconstruim de tot! Da! Încercăm și noi să punem cap la cap niște bucățele de viață; poate, în final, iese o frescă, sau măcar niște linii cât de cât coerente, să-nțelegem și noi ce-i cu noi (știi cântecul ăla „Viața noastră unde eee?/ viața noaaastră ce-ați făcut cu eaa?”). Poate ne regăsim în cyberspațiu, dacă nu ne-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
demers, cât mai obiectivi (sine ira et studio), echilibrați (parce) și decenți (decenter), dar fără a rupe și explica acțiunile în afara contextului lor real singurul mod de păstrare a veridicității lor; în acest mod, am putut oferi cred eu o frescă ilustrativă și credibilă, a acțiunilor de politică externă ale României, iar acest lucru este esențial. Cele circa 2000 de volume ale cărții au fost distribuite în mod gratuit, instituțiilor de resort, personalităților de marcă ale României, universitarilor, oamenilor de cultură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mâna pe umărul lui Valerius. O clipă, cei doi prieteni se priviră, apoi Valerius își luă coiful și intră în arenă cu pași repezi, siguri. Deodată se opri și se întoarse. Strânse amuleta în pumn și își ridică ochii spre fresca de deasupra porții, care îl înfățișa pe Cerber, monstrul care păzea intrarea în infern și pe care Orpheus îl potolise cu sunetul lirei sale, iar Hercules îl îmblânzise și-l pusese în lanțuri. Se îndreptă hotărât spre centrul arenei, primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe moarte, ce naiba. Când mori, îți vin lucruri în cap care nu au nici o legătură cu ce se întâmplă în jurul tău. Și-a aranjat eșarfa diafană din jurul gâtului cu mâinile ei rotunde și plinuțe ca ale unui îngeraș dintr-o frescă. — Am să schimb subiectul ca să nu cazi în butoiul cu melancolie. Ia spune-mi mai bine cu ce banc cu blonde l-ai cadorisit pe Tom? Din curiozitate. Am tușit vinovat. Știi că nu te consider o blondă, Janey, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
jumătate stai, pe jumătate îngenunchezi. M-am simțit foarte ciudat. Pe ecranul computerului zburau toastere urmărind felii de pâine. M-am uitat mai atent. Erau clar toastere zburătoare, cu aripile argintii și căptușite precum cele purtate de îngerașii grași din fresce. —De fapt, e în interes de serviciu, am spus cu intenția de a-l dezumfla repede. S-a strâmbat. —Ei bine, nu mi-am închipuit că e de dragul companiei mele. Fie. De a cui muncă vorbim aici, de a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
căutarea unor semne referitoare la infidelitatea soției sale Mathilda, căreia el, În semn de alint, Îi spunea Lilith? Cu ce era el mai breaz decât omul Braic, tovarășul de pensiune al lui Oliver?! „Byrond. DEODORANTE PER UOMO. Deo no gas. Fresco e sensule...” - tunica era de culoare neagră, având desenată la mijlocul pieptului o galaxie. Va să zică Paul Încercase să se dreagă și cu această băutură. Nu era de mirare că spiritul lui o luase razna, umblând, cum se spune, prin alte galaxii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu, nu!“ - a precizat din nou bătrânul. E, cam asta-i. Nu știu dacă poți să-ți dai seama ce fel de film aș putea să scot din povestea asta. În orice caz, câteva cadre le și văd. Zgârieturile de pe fresca bisericii trebuie să apară În primul rând. Sunt tot felul de nume scrijelite pe zid - nume de polonezi, de ruși, de unguri, de nemți și chiar de francezi. Un alt element de efect este la sfârșit, când bătrânul chiar scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Am plecat să-l caut pe Dumnezeu mai întâi în închisorile sfințite de suferință, rosti Ioana. După aceea am fost la mânăstirile din Bucovina, pe care nu le văzusem până atunci. Am fost atât de impresionată de frumusețea, de spiritualitatea frescelor pictate pe afară și pe dinăuntru, de atmosfera locurilor, încât am vrut să rămân acolo pentru totdeauna. — Să te călugărești...? am tresărit, ieșind din ceața întristării. — Da, încuviință Ioana. Dilema era că nu știam ce mânăstire să aleg. Tânjeam după
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Am plecat să-l caut pe Dumnezeu mai întâi în închisorile sfințite de suferință, rosti Ioana. După aceea am fost la mânăstirile din Bucovina, pe care nu le văzusem până atunci. Am fost atât de impresionată de frumusețea, de spiritualitatea frescelor pictate pe afară și pe dinăuntru, de atmosfera locurilor, încât am vrut să rămân acolo pentru totdeauna. — Să te călugărești...? am tresărit, ieșind din ceața întristării. — Da, încuviință Ioana. Dilema era că nu știam ce mânăstire să aleg. Tânjeam după
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o altă cărare, care ajunge la Grădina Păcii și Longevității. Este prima oară când văd arbori pippala adevărați. Sunt gigantici și frunzele lor sunt la fel de verzi ca iarba crudă. Am mai văzut poze cu ei în manuscrisele budiste și în frescele templelor. Sunt considerați simbolul lui Buddha și sunt rari. Aici, asemenea copaci, bătrâni de sute de ani, sunt peste tot. Frunzele lor coboară până la pământ ca niște draperii verzi. În grădină sunt aranjate pietre mari, frumoase, formând un model plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să mai stăm la cislă. Cred că cele cărți le ai acolo la locul știut. --Întocmai, părinte. --Atunci, poftă bună! --Sărut dreapta, sfințite... Abia am sfârșit de mâncat, și pe poteca din fața chiliei mele bocănea deja toiagul “Sfântului” coborât din frescă... --Ei? Putem porni? Uite aici niște alune pentru frumoasele din poiană. Mergeam cu pas potolit, respectând puterile slăbite ale bătrânului. “Ce gânduri o avea călugărul în ceea ce o privește pe fata din umbră?” - mi-a trecut prin minte. “Părintele a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ce iaste în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejești, carile nimenea din domni, nici mai înainte, nici după aceia l-au ajunsu”. Priveam la bătrânul călugăr - sfântul coborât din frescă - cum declamă cele spuse de cronicar. Mă învăluise într-o voce profundă, cu reverberații ale unei rostogoliri de tunet sau șoaptă duioasă... Când a sfârșit, și-a tras sufletul și, mângâindu-și barba, s-a uitat la mine cu oarecare
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]