1,204 matches
-
rog, dați voie. Lumea se dăduse, intimidată, în lături, Domnul rotea cu mare grijă căruciorul paraliticului, eaia, iae, aie... ceva, cumva... scâncetul infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să facă loc distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
are. Toata lumea are dreptate, numai cine stiu nu are. Ce m-oi fi băgat... și nici portocale nu-mi trebuiau. Poftim, portocale, ce mi-or fi trebuit... Tolea arătă din nou cele două pungi cu pui decapitați. Își deznodă fularul bordo de la gât. Un toreador obosit. Coana Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zice asta. Imobilizat. Comoție, naiba știe. L-au apucat nostalgiile. Așa zice... Coana Venera tresărise, parcă, iritată. Dar se așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l asculte. Da, da, înțeleg. Serviți, serviți. Domnul Vancea se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
puțin, greu de spus. Era palid ca un mort și a tot așteptat așa, încremenit, până s-a convins că nu mai era nimeni alături. În cameră nu se afla decât el, Tolea, îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc, al filozofului. Fular de mătase albastră la gât. Mănuși lungi lungi păroase. Raglanul acela păros, cu buzunarul la piept în stânga, sub rever, pentru batistă. Într-adevăr, avea în buzunarul de la piept scrisoarea apretată, cum se cuvenea. Mai și zâmbea, nătângul Tolea, cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la poartè despre doamna, portarul indicându-i drumul, Da, doamna e sus! O gèsește în biroul ei, aplecatè asupra calculatorului, scrie, vèzându-mè, culoarea i se schimbè în obraji, pèlește, îmi dau seama cè ceva se intamplase, eu, în palton, cu fularul cumpèrat de ea, înfèșurat în jurul gâtului, așa cum mè învèțase ea sè-l pun, încremenind cu pungă de castane în mânè, anunțând-o secretul pe care chipurile venisem sè i-l spun, Ninsese peste noapte, prima ninsoare, Da, știu! Asta e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
așteptând rèspunsul meu, eu rostind Bine! capitulând, admițând realitatea că pe ceva iremediabil, acceptând adevèrul nerostit dintre noi, Bine! spun bine și mè ridic, îmi caut paltonul, mè închei meticulos la nasturi, apoi, îmi înfèșor, așa cum m-a învèțat ea, fularul în jurul gâtului, îmi pun mènușile de piele și ies fèrè sè mai spun nimic, ea tècând, lèsându-mè sè plec, În stradè, în aerul plin de promisiuni de ninsoare, Matei, cu sufletul că o întindere înghețatè de stepè, se revoltè mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
care respectul era un gest de profanare și nu de recunoaștere a valorilor care zăceau în el, drept pentru care ascundeam și gândurile la trecerea acestui romancier în fază de embrion, acceptându-i perorațiile stufoase, dezordinea îmbrăcămintei, culorile poluante ale fularelor și pantofilor de carceră mucegăită, despicările firului de păr în 4, 14, 40 pentru orice întâmplare de pe scena vieții de elev minuscul, de ghindă sfărmată de călcâiul autoritar al profesorilor, indolenți la drumurile întrezărite spre inefabil de cugetătorul Nilă Hagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca doi oameni cu mințile rătăcite; par a nu mă recunoaște. Îi Întreb Încă odată ce fac, și atunci, din gura mamei iese o șuviță, de sânge pe care tata se repede să și-o Înnoade la gât ca pe un fular. Din acest moment, Încăperea se umple de veverițe albe, care sar și aleargă peste tot, și scotocesc cu gheruțele printr-un morman de paie, se urcă pe masă, pe scaune, pe pat, intră pe sub pat, și, apoi, cu cozile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
seara târziu. Când am ajuns la liceu, elevii clasei a XII G mă așteptau În curte. Doi băieți Înalți și frumoși purtau pancarta și făceau repetiții. Alți doi băieți, la fel de simpatici, Îmbrăcați elegant, cu paltoane scurte, negre, strânse pe talie, fulare aruncate negjijent, tunsoare la modă, tocmai primeau pliantele de la d-na dirigintă, pliante pe care se afla bustul poetului ( În grafică) și câteva date esențiale privind viața și actul creator al acestuia. Începuse să ningă cu fulgi mari, care cădeau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
față, lângă tata. Mă așteptasem s-o văd prăbușită în spate, acoperită cu o pătură ca să n-o vadă careva și să facă legătura. în schimb, mama stătea țanțoșă și dreaptă. Nu purta nici ochelari cu lentile întunecate, nici vreun fular înfășurat în jurul capului și nici măcar o pălărie cu boruri largi. Eram destul de binedispusă. Asta până când am observat că în spate nu mai era decât o singură persoană. M-am rugat să fie Anna. Anna cu multe droguri. Dar, de cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
unde locuia mama cu o sanie trasă de doi cai superbi, Împreună cu câțiva flăcăi. Distanța dintre cele două localități este de 4 km. Pentru că se Îndrăgostise atât de mult de mama, nu și-a mai găsit la sfârșitul balului mănușile, fularul și pălăria. Nu mai știa unde le pusese, atât de mult Își pierduse capul după mama. Până acasă, a Înghețat de frig iar prietenii lui glumeau pe seama Îndrăgostelii lui. Nu după mult timp tatăl meu s-a dus să o
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mai toți studenții, ci o artă care urca la creier, pe scări de mătase. Când a isprăvit, m-am frecat la ochi cu necaz, ca după un vis frumos, dar prea scurt. Vrăjitorul cu gura de aur plecase strîn-gînd grijuliu fularul în jurul gâtului și îndesîndu-și căciula pe capul pleșuv. Această prelegere m-a potopit de remușcări. Îmi părea rău că mai bine de două luni de zile neglijasem îndatoririle mele de student, ca să-mi pierd vremea ca un nătâng ticluind scrisori
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Principesa" mândră, albă ca o lebădă, se afla sub presiune. O febră, un du-te-vino necontenit frământa micul port. Călătorii se strecurau grăbiți, înghesuindu-se la revizia bagajelor. Dinspre mare se stârnise un vânt răcoros care umfla rochiile femeilor și flutura fularele de mătase. ― Ce feridți trebuie să fie oamenii care pleacă spre țărmuri necunoscute, șopti Mihaela, urmărindu-i cu priviri jinduitoare. Doamne, cât aș vrea să călătorim și noi o dată pe mare! ― Nu, zău, ai vrea? ― Ei, Dorule, mai întrebi? Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sînt din nou personificate și demistificate în cadrul unei teatralizări grotești, absurdist-deconstructive. Și aici întîlnim obsedantul topos al spînzuratului (simbolul „vechii lumi”/„vechii arte” care se sinucide): printr-o confuzie, Silvia Logica se spînzură cu o cravată de cîrpă, nu cu fularul de mătase. Într-o notă la volumul Opere II, Elena Zaharia-Filipaș consideră că textul i-ar aparține scriitorului englez Logan Pearshall Smith, fiind „probabil tradus de Vinea”; de fapt, avem de-a face cu o farsă, o subversiune programatică la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
melodii îl îndemna la reverii și își închipuia că va ajunge poet. Erau zile când putea merge la școală fără obligatoria cravată închisă la culoare. Nu toți profesorii țineau la acest protocol. În cinstea rapsozilor purta cu mândrie în locul cravatei fularul înnodat frumos la gât. Mereu și-a îmbrăcat fularul așa, chiar dacă nu îl proteja atât de bine și nu își dădea seama de ce! Acum refăcea în minte legăturile de mult uitate! În schimb la doamna Luscalov, fizica o lega intrinsec
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
va ajunge poet. Erau zile când putea merge la școală fără obligatoria cravată închisă la culoare. Nu toți profesorii țineau la acest protocol. În cinstea rapsozilor purta cu mândrie în locul cravatei fularul înnodat frumos la gât. Mereu și-a îmbrăcat fularul așa, chiar dacă nu îl proteja atât de bine și nu își dădea seama de ce! Acum refăcea în minte legăturile de mult uitate! În schimb la doamna Luscalov, fizica o lega intrinsec de matematică, admira cât de bine se potriveau între
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe pleoape. Ora ora mică omoară ora mare ora de mijloc omoară orele celelalte toate orele sunt sugrumate de incertitudinea zilei care suprimă timpul rămas neterfelit într-o ceașcă de cafea ca urmare a vizitei făcute de bătrâna doamnă cu fular albastru spălătorului de geamuri cu felinarul agățat de umeri Toamna ta a venit toamna iubito în brațele tale amiaza are gustul merelor roșii părul tău este adierea grânelor dezlegate privirea mi-o scalzi cu izvorul nesecat al miracolului de a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
au așezat unul peste celălalt cu mare grijă. I-au cusut nasturi cenușii și i-au pus un nas mare roșu, din morcov. Doi ochișori zglobii au luminat fețișoara albicioasă. În cap purta o pălărie veche cu boruri largi. Un fular multicolor îi proteja gâtul de răceala iernii. După o zi de muncă copiii și-au admirat cu dragoste și mândrie prietenul de omăt. Acesta le zâmbea cu gura până la urechi. S-au simpatizat de la prima vedere. Pentru că soarele se retrăgea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rezista multă vreme. Copiii i-au ghicit suferința și, în fiecare zi, îi reînnoiau veșmântul. Într-o după amiază, însă, nu au mai găsit din omul de zăpadă, decât o băltoacă în care pluteau o pălărie mare, neagră și un fular multicolor. Copiii au vărsat lacrimi amare pentru prietenul lor, dar primăvara nu a luat în seamă tristețea lor și și a cerut dreptul la viață. Copiii vor trebui să aștepte o altă iarnă, în care, poate, omul lor de zăpadă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu eram în stare să-i răspund cu aceeași măsură. La început, încercasem, dar cadourile pe care le puteam cumpăra din bugetul meu erau mult prea firave - un manual cu exerciții de sport, ceaiul detoxifiant care-i plăcea lui, un fular de mătase - și realizasem că entuziasmul cu care Randall le primea era puțin fals. În fond, cât de incitant putea fi un fular de mătase, pentru un bărbat care survolează New York-ul la bordul unui avion nou? — Deschide-l, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
erau mult prea firave - un manual cu exerciții de sport, ceaiul detoxifiant care-i plăcea lui, un fular de mătase - și realizasem că entuziasmul cu care Randall le primea era puțin fals. În fond, cât de incitant putea fi un fular de mătase, pentru un bărbat care survolează New York-ul la bordul unui avion nou? — Deschide-l, draga mea, m-a îndemnat el, așezându-mi cutia în poală și părând atât de entuziasmat, de-ai fi zis că el fusese cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Dunărea, autobuzul. O să vi se mai dea o șansă s-o luați de la capăt, spune Dendé. Ce se-aude? Unde vă duceți? Stați cuminte dom’ Șef, zice Gulie, noi o să ne întoarcem într-o clipită. Curistul își aranjează cu grijă fularul în jurul gîtului ieșind primul, să nu uităm sticlele, își aduce aminte Gulie, altfel iar o să facă vreo boacănă, ce mai focuri, trasoare, zdruncinături, vîlvătăi, asta da reprezentație, haideți să nu mai pierdem timpul, focuri, vîlvătăi, unde sînt, unde le vedeți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu de prima stație de autobuz. Așteaptă de unul singur pufăind, scoțînd fum pe nas și pe gură, ce ți-e și cu femeile astea, începu să se gîndească zgribulit de frig, pînă și fularul uitase să și-l ia în graba în care o tulise pe scări în jos numai să scape de gura ei, cum se mai schimbă, mai des decît vremea, i se pare, nu știi niciodată ce au în cap cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în adîncul sufletului, e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile care-mi aduc noroc, îi explică, ceasul Omega moștenit, portofelul maroniu, fularul de lînă, brățara primită cadou de nuntă, catarama cu însemnele statului Guatemala. Le port cu mine întotdeauna. — De unde și pînă unde Guatemala? se miră Patru Ace cu mintea undeva la zona Asia-Oceania. — Cadou, îi explică Roja, a primit-o Bătrînul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
frică să nu fie atacați de cineva, s au gîndit să coboare în holul de la intrare mobile din camerele de la etaj, să se poată baricada în caz de nevoie. Se întinse în locul indicat, fără să-și scoată nici măcar ghetele sau fularul de la gît, pentru că înăuntru nu era cu mult mai cald ca afară. Era prima dată după aproape trei zile cînd avea ocazia să se stea la orizontală și să-și mai tragă puțin sufletul. Îl văzu pe Croitoraș stingînd lumina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]