1,614 matches
-
informații pe care izbutiră să le culeagă mai lămuriră un pic tabloul. Mai Întîi, poliția științifică le confirmă faptul că, după cum credeau, benzile video despre menhiri fuseseră trucate. La telefon, Lucas Îi făcu de două parale pe tehnicieni, tună și fulgeră două ceasuri, pentru că imaginile care lipseau erau definitiv pierdute, irecuperabile. Doar Marie mai izbuti să-l potolească intrînd ca vijelia În birou, căci tocmai primise un fax pe care Îl puse În fața lui. - E de la SRPJ! Au rezultatele cercetării asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dădu atenție notei de umor, În schimb Îi vîrÎ sub nas velatura, arătîndu-i găurile din țesătură. - Și astea ce-s? Șase găuri de glonț, toate la țintă! Armelle, care nu pricepea nimic, se agita În jurul lor cerșind explicații. Lucas o fulgeră cu privirea. - Chiar vrei să-ți spun ce Înseamnă? Înseamnă dovada culpabilității soțului dumitale pentru tentativă de omor asupra unui polițist! Marie preluă ștafeta fără să-i lase timp să reacționeze. - În noaptea În care a fost agresat comandantul Fersen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În brațe. O clipă doar, fericirea lor fu intensă. Brusc, Într-o mișcare pe cît de rapidă, pe atît de neașteptată, Ryan trase arma Mariei din holster și, imobilizînd-o În timp ce o ținea lipită de el, o amenință cu arma. Marie, fulgerată de un sentiment de trădare, se zbătu amarnic. - Dă-mi drumul! Nu ai dreptul să mă trădezi, nu tu! Nu acum! - N-ar fi trebuit să-i spui prietenului tău să vină. O Întoarse pentru ca să poată vedea, venind pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
îmbujorat și ochi injectați. Acoperă cu mâna telefonul cu antenă pe care-l ține în mână. — Samantha. Mijește ochii mai tare ca niciodată și în glasul ei e o notă ciudată de triumf. Mi-ai turnat gogoși, așa-i ? Mă fulgeră un val de șoc și simt cum mi se urcă stomacul în gât. De unde o fi... Cum a... — Așa e ? Îmi aruncă o privire pătrunzătoare. Sunt sigură că știi foarte bine la ce mă refer. Mintea îmi trece rapid în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ai lui doreau să audă: - De ce să nu se poată? Oamenii lui prinseră să vorbească deodată, cu toții. Cei mai mulți erau Încântați de vorbele mele și, mi se părea că parcă le luasem o piatră de pe inimă. Unul dintre ei, Însă, mă fulgeră cu privirea și spuse: - Și dacă minți? Era un scofâlcit fără pic de păr pe față - un spân. Se sprijinea Într-un toiag și mă măsura din cap până În picioare. În spatele lui, mai erau câțiva care clătinau din cap - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am 36 de ani și patru luni. În satul meu sunt mai bine de trei sute de oameni. Munții cei mari sunt la două săptămâni depărtare de sat. Oamenii care Îl urmează pe Krog sunt din nouă neamuri... - Ascultă, m-a fulgerat atunci un gând. De câtă vreme ai auzit tu, Gupal, că a pornit Krog În călătorie? - Păi, să tot fie vreo... În clipa aceea, se auzi un strigăt ascuțit din casa În care o dusesem pe Nunatuk. Am țâșnit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrut-o. S-a văzut în ochii lui c-a vrut-o, i-am văzut eu pe față. BĂTRÎNUL CU BASTON: Credeți c-a vrut-o, pe bune? DOAMNA CU VOAL: A vrut-o, l-am văzut eu cum îi fulgera fața. Absolut c-a vrut-o. (Către BĂRBATUL CU ZIARUL.) Nu? Este c-a vrut-o? BĂRBATUL CU ZIARUL: A vrut-o, bestia, a vrut-o. BĂTRÎNUL CU BASTON: Apoi să știți că este ultima oară când mai încerc. (BĂTRÎNUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dăm pe toate... BĂRBATUL CU ZIARUL închide umbrelele și i le înfige la subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL, care continuă să cânte la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide larg ușile. Afară e noapte, plouă torențial, din când în când tună și fulgeră. DOAMNA CU VOAL îl împinge afară pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, în timp ce BĂRBATUL CU ZIARUL ridică mereu umbrelele care alunecă și i le așează subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Ia-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Pune-i-le. DOAMNA CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ceilalți? Unde-s ceilalți? Unde-i Ioana? HAMALUL: Hm. Ceilalți? (Plictisit.) S-au dus după apă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: După apă? Ce fel de apă. HAMALUL: Apă. Apă de băut. S-au dus cu drezina, după apă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fulgerat de o idee.): Cu drezina? Aveți drezină? HAMALUL: Avem drezină. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cu drezina... N-am mers niciodată cu drezina... HAMALUL (Cu ochii luminați.): Nu? E frumos... E frumos să mergi cu drezina... Te bate vântul, așa, îți trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nori, începe să tune.... Dar nu se întâmplă nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: În fiecare zi tună? HAMALUL: În fiecare zi. Spre seară se pornește vântul și se adună câțiva nori... câteva zdrențe... E un fel de mascaradă. Tună, uneori chiar fulgeră... dar de plouat nu plouă niciodată. Peste zi puteți sta acolo... (Arată spre camera de la etaj.) E mai răcoare. Acolo întotdeauna e răcoare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acolo au stat și ceilalți... de dinaintea mea? HAMALUL: Acolo... E camera voastră... În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de lângă vatman, mai să-și dea duhul, de fericire. O muiere fără minte de pe un scaun învecinat îl dojenește: Nu trebuia să alergați așa, la vârsta dumneavoastră... Vă e bine? Domnul Popa nu-i răspunde, nici n-ar putea. O fulgeră numai cu privirea. Ofensată, doamna întoarce capul în partea cealaltă. Toanta! Tramvaiul zdrăngăne către Ziduri Moși, Costache închide ochii, învelindu-se într-o mantie de plăcere, ce dacă inima îi face acrobații prin piept. Merită! Plăcerea e să birui lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și negre, care nu făceau decât să neutralizeze corpul și să pună în evidență figurile, răsăreau din scaunele galbene. Calomfir îl zări pe profesorul Dușcă în rândul întâi, cu ochelarii lui de plastic și buza pleoștită. Săracul, se duce, îi fulgeră prin minte, amintindu-și că bătrânul are cancer, și continuă să privească mulțimea în vreme ce se îndrepta spre masa cu microfon. În zece pași recunoscu cel puțin o pătrime din spectatori. Cu unii schimbă înclinări politicoase din cap. Anamaria Ștefănescu, traducătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că e mort... —Cum de erai așa de sigură? nu m-am putut abține să spun. Vreau să zic că se putea să fi făcut doar un atac minor sau ceva de genul ăsta. Sophie se întoarse brusc către mine, fulgerându-mă cu privirea, profund nemulțumită: Violet nu trebuia să fie deranjată. Dar intervenise prea târziu. Violet era deja copleșită de suferință. —Acele! se tângui ea. Am văzut acele și am știut - ah, cum a putut să facă o asemenea prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atingând rugul. Bătrânul Xudura amesteca în tăcere într-un vas în care fierbea un lichid maro închis, gros și urât mirositor. — Curara? — Cred că da... Dar nu poate fi curara de vânătoare, ci alta: cea de război, cea care îl fulgeră la pământ pe omul care doar a atins-o. — Ce credeți despre toate astea? Nu știu, ridică el din umeri. Ca jurnalist, cred că mi s-a oferit ocazia să fiu martor la ceva excepțional... contemplă flăcările câteva clipe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să scrie, cu toate că tastele rămâneau nemișcate. Din când în când, salvarea automată împiedica pierderea vreunei... idei. Dacă nu cumva însăși această ipoteză conform căreia un aparat poate să aștearnă propriile idei în format word rămânea doar o altă aberație. * Afară fulgeră, un tunet făcu din nou alarmele mașinilor să se jeluiască, prelung, iar Scriitorul își spuse da, acest Magician dorește al dracului de tare să-mi fie frică de propria viață, numai că Iepurele strânge din dinți, indiferent, și merge mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
adormită, din cimitir. Trilurile unei mierle îl făcu să tresară. Zbrr... zbrr și mica pasăre se așeză pe o cruce albă în apropiere. El fără să se clintească se privi în ochi cu mica minunăție... Și, un simțământ suprestițios îi fulgeră inima. - Dacă păsărica întruchipează sufletul Fetei!... își zise el. Și alunecă în genunchi lângă mormânt. Gândul lui era un amestec ciudat de superstiție și de bun simt. Să mă rog să doarmă în pace!... murmură el cu glas tremurat. Era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de adânci regrete și neâmpliniri... Pentru a le ști, înseamnă a te purta prin toate cotloanele minții lui, ca să-ți povestească viața lor. Se lumina de ziuă. Prin fereastră se strecurau zorile. Lacrimile îi curgeau liniștite pe fața-i îmbătrânită. Fulgerat de o presimțire rea, pândea zorile. ”- Facă-se Voia lui Dumnezeu!” Se rugă el în gând și o frică cumplită se innămoli în ochii lui. În minte îi reveniră cuvintele ei... Chiar în fața unor străini, să mă faci de rușine
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să serbeze împreună cu Frusina, logodna. Afară se înnorase dintr-o dată, după soarele care arsese până în prânz, dar nu era tot cerul acoperit de nori, erau sporadici, nori ce aduceau ploaia pe diferite porțiuni. Nu avea umbrela la ea. Începuse să fulgere și să tune. Alergă să ajungă mai repede la magazin înainte de a începe ploaia dar norii fuseseră mai iuți decât ea și începură să verse cu găleata o ploaie torențială, caldă, de vară. Era prin dreptul dispensarului. Intră să se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Intră să se adăpostească sub copertina de la intrarea în dispensar. În incinta dispensarului nu mai era nimeni dar mai veniseră vreo câteva persoane să se adăpostească de ploaie sub copertină, printre care, și câțiva copii. Cât au stat acolo, a fulgerat și a tunat așa de tare ca și cum ar fi trăsnit pe undeva, prin apropiere. Copiii se strânseseră unii lângă alții de frică iar o femeie mai în vârstă zise: - Să ne ferească Dumnezeu de trăsnet, că a mai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
asta?! Cum, nu știi? Nu, spun eu ferm. Păi, minți domnule, nici acum nu ești sincer! Uite! Și Începe a-l răsfoi rar. Dosarul se oprește la o pagină, unde era o bucată de pânză scrisă cu creion chimic. Gândul fulgeră spre Paul! Sărmanul copil, ce-o fi avut de suferit, cum l-or fi amăgit să predea scrisoarea!? Oricine ar fi tăiat haina, ajungând la umeri nu ar fi desfăcut vatelina care era lucrată ca umăr și nici prin gând
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fruntea sus, ar fi putut să zică și dânsul ca marele poet Radu Gyr (unul dintre hrănitorii spirituali ai deținuților politici): „Iar, dacă azi, zâmbind, iert toate E că, din cruntele fierturi, Eu n-am ieșit târâș, pe coate, Ci fulgerând de noi armuri.” Încheiem, declarând că această carte ar trebui să fie citită, mai cu seamă, de odraslele nomenclaturiștilor ca să vadă cât de mincinoși sunt bunicii și părinții lor, cât de odios a fost regimul comunist din țara noastră, regim
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
zisese În urmă cu cîteva luni Ingrid; exagera; peste Bert, Thomas Își petrecuse brațul cu drag. Sau fusese doar un instinct patern, aparte, necunoscut lui pînă atunci, un gest protector. Avusese o mulțumire, o pace, În clipele acelea, chiar Îl fulgerase un fior aparte, aproape electric; nimic asemănător nu mai simțea acum pentru Bert, care avea să plătească, poate chiar cu viața, era doar unul dintre mulții lui urmași, nu avea cum să sufere părintele pentru fiecare, totul arsese Într-o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ne-am ridicat amândoi odată, fără cuvinte, doar cu graiul ochilor. S-a apropiat de mine, mi-a prins mâna și mi-a îndrumat pașii după ai lui, apropiindu-ne încet-încet de șemineu. Flăcărilelimbi de foc ridicate din bușteni - ne fulgerau fețele în vii culori și ochii noștri nu se săturau privindu-se. După câțiva pași foarte lenți, și-a întins brațele în jurul mijlocului meu, fără ca privirea lui, nici măcar o secundă, să se desprindă de a mea și am început să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Chiar am dorit să mă scuz, dragul meu... Sunt atât de udă... Să nu pornești aerul condiționat, îl rugă ea, observând instalația. Nu-mi face bine. Răcesc imediat...Cum, încă nu ai plecat, cadână, din fața mea? se încruntă Eugen amenințător, fulgerând-o cu privirea. - Ha, ha, ha! Nu se pune de data asta că ai zâmbit! Te-am văzuuuuut!, chicoti Iuliana, bătându-și pumnii sub nasul „sultanului” pus pe șotii. - Ferește-te, sultană! Nu se va repeta slăbiciunea mea, promise el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să mai curăț orașul, să-i redau puțină prospețime și să mai purific aerul. atmosfera, printr-un ciudat fenomen de transparență, parcă a devenit o lentilă gigantică, o lentilă care mărește... am impresia că văd planete îndepărtate care ard, sau fulgere la marginea universului. Dar lumea mea rămîne în continuare liniștită, înghețată în tăcerea ei. Dacă ies pe balcon și las un pahar să cadă pe trotuar zgomotul se amplifică într-un mod înfricoșător, se propagă în aer ca și cum întregul oraș
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]