5,270 matches
-
crede că-n furtună, în durere, În arderea unei păduri bătrâne, În arderea și-amestecul hidos Al gândurilor unui neferice E frumusețea. Nu în seninul, În liniștea adâncă sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe..." (Odin și Poetul) III Cronica funerară a "zidirilor antice" (Zidul piramida, cetatea • Ruina nisipul, mușuroiul cenușa praful • Personaje: regi, "populi" • Galbenul asfințitului • Sarmisegetuza "un vis de piatră...") 1. Piramida (mausuleum, domă) Semn ascensional, piramida condensează pentru Eminescu însăși noțiunea zidului ca rivalitate demiurgică, "gândiri arhitectonici" ale
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a "stoarce lapte" din "a stâncei coaste seci" Memento mori) în spectacolul zidurilor eminesciene în ruină: dar numai în știința poziționării privitorului față de planurile istoriei, "grămădind lumea într-un singur semn". Dar, în toate cadrele imaginilor, percepem nu numi "cântul funerar" al "scaldului", ci, mai ales strigătul uman: "Tu, ce scrii mai dinainte a istoriei gândire ... Cine ești?" (Memento mori), sau: " Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost...?" (Melancolie). Iar în privința "sensibilității religioase" omul eminescian în credința sa
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
un snop de oseminte E-o mână de cenușă, odor neprețuit. (Închinare lui Ștefan Vodă) *** Ruina este un element preponderant al peisajului eminescian. George Călinescu, fin analist al decorurilor sale, vedea în ea un anumit triumf al "geologicului" și "decrepitudinii". Funerarul devine o componentă constantă a peisajului eminescian: doma părăsită, clopotnițele și chiliile surpate: El se opri înaintea unei case, ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii... orice tencuială căzuse de pe ele, încât părea o bucată din ruina unei cetăți
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nu este cuprins de tristețe pentru ceea ce a fost cândva în viață plină de sevă și bogăție?"15 4. Întreaga schelărie a panoramelor cosmice, pe alocuri greoaie și cu scări întinse în gol, ar putea părea doar un "somptuos alai funerar al corpurilor cerești"16 privit comod prin țevăria unui telescop, o contemplație rece. Dar înaintând din schelă în schelă ești prins în maëlstromul sur și absorbant al nopții universului, zguduit pas cu pas și înfiorat. Eminescu "lucrează" cinematografic: aici un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
unite cu un maximum de formule vizionare (p. 99) se apropia M. Eminescu când scria, pe la 1868-1869, într-un prim proiect teatral Mira36 despre "Zeea-nimic": "Zeea pustiurilor fără adânc și fără înălțime, fără lumină"?37 Mortul din "raclele nimicului" (formula funerară a lui Heidegger), radicalitate a gândirii lui F. Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra), e contemporan cu "apusul de zeitate și asfințire de idei" din poetica eminesciană: "Tăcut, pustiu, prin care-un vaiet trece E ca și când ar fi murit ceva În
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
eternitate, Cobori cu pacea ta asupra mea." (Dochia, ms. 2288, II) sau: "... Se pare Că cerul e-un palat de Imperator, Deșert, pustiu căci D(umne)zeu e mort..."38 (ms. 2287) Ai impresia că M. Eminescu scrie (direct) inscripții funerare, făcând previzibil aforismul lui Cioran. Însă, M. Eminescu nu îndreaptă radicalitatea gândirii lui ("Dumnezeu / E Mort") spre resurecția unui supraom. El dă valoare trecerii omului (sofianicului blagian, de mai apoi): pe fiecare treaptă prin care "pulberea trece" se întâmplă un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
PRAF ..." 5 (GHILGAMEȘ ÎN FAȚA PRAFULUI • ZIDUL CA "RIVALITATE DEMIURGICĂ" • ZIDUL CARE N-A FOST "PE PLACUL ZEILOR" • UBI SUNT • "SUB SIGILIUL FORMEI") 5 II. UN "CER ÎNCĂRCAT DE MITE" 33 (MUNTELE MUȘCHIUL, STÂNCA • PERSONAJE: MAGUL, ZĂHASTRUL, CĂLUGĂRUL) 33 III. CRONICA FUNERARĂ A "ZIDIRILOR ANTICE" 59 (ZIDUL PIRAMIDA, CETATEA • RUINA NISIPUL, MUȘUROIUL CENUȘA PRAFUL • PERSONAJE: REGI, "POPULI" • GALBENUL ASFINȚITULUI • SARMISEGETUZA "UN VIS DE PIATRĂ...") 59 IV. "PUSTIU E ÎN DOME ȘI ZEII SUNT MORȚI" 99 (PULBEREA COLBUL PLEAVA • PUSTIUL • NIMICUL) 99 V.
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-mi place să rămîn dator cuiva de condiție joasă. Întîmplarea însă face să-mi dezic regula și să rămîn dator (în fond, cu o sumă-fleac) unui individ dubios care mă ajutase (alături de alții) să-mi transport blocul de granit negru, funerar, dintr-un loc în altul. Beat și pornit, umblă în juru-mi cu un ciocan barosan. Dîndu-mi a înțelege că dacă nu-i dau banii, sfarmă frumusețea de granit. Mai bine ți-ai da cu el în cap, decît să dai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
habitude. Te felicit!... începe el sonor, să fie auzit. (M-aș mira să mă felicite, în public, pentru vreo expoziție, pentru vreo proză, ceva.) Te felicit!... repetă teatral... pentru mormîntul de la Eternitatea... e foarte frumos. Mulțumesc, zic eu cu modestie... funerară și ne strîngem mîna. În care timp, trecînd șontîc pe lîngă noi, fostul mare chirurg, melomanul octogenar, se-apropie o clipă și-l bate pe umăr pe amicul cu ochi albaștri: Am onoarea, dom' colonel! Baaang. Ce neașteptată compensație. Foaierul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o umbră a pempantei siluete de-al'dat îmi întinde o pagină fanată cu Cîntecul cernit al lui George Lesnea (la moartea monstrului). Observați, vă rog, cinismul galanteriei mele de-atunci: ofeream cîte unei grațioase făpturi pînă și ritmate panegirice funerare... Ce vreau să spun. George Lesnea trăia în țara plină de umor, în care el însuși era de-un haz teribil: epigramele lui în triluri de soprană erau de-o spontaneitate delirantă la mesele noastre neîntrerupt hlizite. Dar... dar... O
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că e singurul lucru serios și durabil: un cavou. Oricum, rămîne ceva de pe urma mea. Mai beți o țuică? (toarnă în pahare: pauză în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
muzeul. Nae: Ce muzeu?! Octav: Mă, dacă eu ți spun că tu nu știi unde te afli! Nae: ...Și ce naiba să arăți tu în muzeul tău...! Octav: Păi avem așa: icoane, iconițe, urne... bănuți de pe piept... cripte, nișe, fresce, pietre funerare... Nae: (scoțianului) Vrei să vizitezi... interiorul... cavoul... muzeul? Tomy: Oh, un muzeu! Unde? Nae: Aici... în cavou... icoane... pictură... Tomy: Oh, interesant! Octav: Mă, tu spune-i tipului că aici e vorba de mai multe morminte la un loc... un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
importanța paginilor despre etosul satului românesc tradițional. În replică la discursul oficial din România anilor ’80, care socotea dispărute vechile practici magico-religioase, A. constată în studiul Mourir à l’ombre des Carpathes, scris împreună cu Mihaela Bacou (1986), că, dimpotrivă, riturile funerare cunosc „o amplificare și o inflație”, în sensul unui „pragmatism uluitor”, moartea trecând printr-un proces de desacralizare, iar vecinătatea ei devenind „prea familiară”. În acest sens merge comentariul celor două autoare. La înmormântări se respectă, odată cu ceremonia religioasă, multe
ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285352_a_286681]
-
apoteoze sociale”. Mircea Eliade nota, în urma relatărilor făcute de A., a cărei carte istoricul religiilor dorea s-o prefațeze, că în satele românești din zona Olteniei s-a articulat „o nouă mitologie a morții și un nou sistem al riturilor funerare, greu de închipuit cu o jumătate de secol în urmă”, ceea ce reprezintă „o nouă creație spirituală a poporului”. SCRIERI: Soare sec, București, 1968, ed. (Soleil aride), tr. Claude B. Levenson, Paris, 1972; Discours sentimental, Paris, 1984; Mourir à l’ombre
ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285352_a_286681]
-
pe cel ce se privește În oglindă Într-o constelație de imagini generate de câteva scheme și arhetipuri care converg. Catoptrologii moderni descifrează În secvența reflectării aducătoare de moarte un Întreg simbolism acvatic (deci feminin) nefast și, implicit, un simbolism funerar (evocat până și de rădăcina comună a narcisei cu narcoza). Dar și unul al dublului, Înțeles de obicei ca „suflet”, ca nevăzută parte feminină a lui Narcis. Îndrăgostirile anapoda, fie de o altă făptură În travesti, fie de propriul chip
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
discuția noastră este dacă formele de etichetă, de la formulele de salut până la modurile de utilizare a tacâmurilor la un dineu oficial, de la rigorile militare până la cele ale protocolului diplomatic, ar fi compatibile cu - să spunem - pelerinajele, sacrificiile, vrăjitoria sau riturile funerare. Mi se pare că o asemenea operație conceptuală este excesivă, deoarece, chiar dacă riturile implică atribute precum caracterul convențional (codat social, stereotip, repetitiv) sau funcția de comunicare, aceasta nu Înseamnă că orice comportament care Întrunește asemenea atribute devine, automat, ritual. În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plante) și sacrificii sângeroase (ființe vii). În prima categorie pot intra: a) bunuri casnice (haine, bunuri ale gospodăriei, precum vesela, uneltele sau mobila, pietre prețioase și bijuterii, arme, monede etc.); b) alimente și băuturi (produse speciale, precum coliva În ceremoniile funerare ortodoxe, sau produse alimentare obișnuite; fructe sau cereale; băuturi și alte lichide, de obicei consacrate, precum uleiurile, băuturile alcoolice sau apa sfințită); c) bunuri vegetale, de obicei flori, dar și frunze (tutunul) sau copaci (bradul de Înmormântare din riturile folclorice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
urmeze un traseu analog: „de aceea trebuie mai Întâi să omorâm darul, astfel Încât esența lui metafizică să se separe de corpul material, iar apoi trebuie să transferăm această esență către lumea de dincolo prin ritualuri care sunt similare cu cele funerare”. Sacrificiul ca act de Întemeiere a civilizațieitc "Sacrificiul ca act de Întemeiere a civilizației" Violența acestui ritual a generat mai multe tipuri de teorii, În care sacrificiul este văzut ca un ritual fondator, un act ceremonial care instituie ordinea socială
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rândul ființelor, social consacrate ca membri ai unei colectivități „umane” (riturile de naștere), trecerea de la stadiul infantil (fără drepturi sociale) la cel de persoană matură (riturile de inițiere), Întemeierea unei noi familii (riturile de căsătorie) și trecerea În neființă (riturile funerare). În formula lui Malinowski, ...dintr-un eveniment natural, ele fac o tranziție socială, maturității corporale Îi adaugă o concepție asupra intrării În bărbăție, cu datoriile, privilegiile, responsabilitățile ei, și, mai presus de orice, cunoașterea tradiției și comuniunea cu obiectele sacre
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ritual: un rit precum botezul creștin intervine la multe zile după nașterea propriu-zisă. Riturile de inițiere sau consacrare nu au loc În momentul În care maturitatea sexuală a devenit evidentă (prima menstruație, de exemplu). De asemenea, În multe civilizații, riturile funerare au loc după câteva zile, chiar săptămâni de la decesul propriu-zis. Riturile de trecere combină manifestările care se consumă În spațiul familiei și al neamului cu manifestări complexe, care mobilizează Întreaga comunitate. Ele permit astfel, prin marcarea simbolică a unor transformări
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ajută mireasa să Își scoată cununa și beteala, Îi despletesc părul și Îi pun broboada (semn al intrării În rândul nevestelor). Nuntașii continuă petrecerea, iar dimineața lăutarii și nuntașii se Îndreaptă spre fereastra camerei mirilor și le cântă „zorile”. Riturile funerare Asemenea riturilor de naștere, trecerea propriu-zisă era precedată de numeroase rituri legate fie de interpretarea unor semne prevestitoare și apărarea de forțele malefice, fie de separarea de rude și cunoscuți (iertăciunile și Împărtășirea), fie de ușurarea morții (ținerea luminii, rugăciuni
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sinonimă cu moartea. Partea a doua a ceremonialului cuprinde Împodobirea bradului (ca la nuntă) și bocetul - care prezintă aducerea bradului ca o „Înșelătorie”, deoarece bradului i se promite un destin consacrator („zână la fântână”), În totală antiteză cu utilizarea sa funerară: După această scenă se trece la Împodobirea bradului. O femeie, dintre rudele apropiate, ajutată de feciori și fete, face această lucrare de Înfrumusețare. Împodobirea se face cu deosebită grijă, atât În ceea ce privește obiectele, cât și modul de aranjare. În vârful bradului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vânătoarea fără arme, călătoria către un loc greu accesibil, dar dotat cu statut sacral, incursiuni războinice, automutilarea); g) efectuarea unor sacrificii, depunerea unor jurăminte; h) rituri consacratoare, care dramatizează finalizarea inițierii prin metafore ale morții și renașterii rituale (performarea ceremoniilor funerare și apoi a celor de naștere, transa și trezirea din transă, intrarea și ieșirea dintr-o colibă - identificată fie cu un monstru mitic care Înghite neofiții și apoi Îi scuipă transformați, fie cu pântecele matern). Ansamblul ceremonial Okipa al indienilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
duc și-l Îngroapă pe câmp prin bucate, prin mărăcini, sau pe malul vreunei ape ori Într-alt loc ascuns (S.F. Marian, 1994, vol. II, p. 323). În plan mitologic regăsim aici cu ușurință temele morții și renașterii, specifice zeilor funerari și agrari, fie ei Tammuz, Osiris, Adonis, Iason, Odin, precum și a asocierii lor cu divinitatea feminină a fertilității (Isis, Demeter, Freya) și cu cetele de femei care celebrează, orgiastic, moartea și nașterea lor (M. Detienne, 1997b, pp. 275-287; M. Eliade
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rituale sunt preluate de persoane total neeligibile pentru aceste poziții ceremoniale În situații normale (fetița-preot, fetița-dascăl). Obiectul ritului nu este un om mort, ci o păpușă, ceea ce pare a arunca manifestarea În zona jocurilor de copii. Caracterul inversat al ceremoniei funerare este evident și din locul acultural ales pentru Înmormântare: ape, zone cu mărăcini sau lanurile de „bucate”. Mai mult, Îngroparea este urmată de un alt act ritual - dezgroparea - efectuat, În lumea rânduită a adulților, În forme strict reglementate ceremonial sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]