2,203 matches
-
de ce, că femeii care-l duce în brațe îi e frică. Iar această frică la o femeie matură e la fel de stranie ca mișcarea bruscă prin care ea prinde cu dinții gulerul cămășii copilului, desface brațele pentru a se agăța de funii și-l poartă atârnat în aerul mohorât. Copilului i se pare că zboară, atât de lung e pasul, aproape un salt, pe deasupra șipcilor rupte... Pietrele de pe mal se izbesc între ele sub picioarele femeii. Ea își descleștează maxilarele, ia din
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pare că ar fi prietena bunicilor lui, Nikolai și Anna. Se mai pare că l-ar fi primit într-o zi în casa ei pe tatăl adolescentului, Pavel. Ea e femeia aceea care străbătea o punte suspendată, agățându-se de funiile uzate, ducând un copil ale cărui hăinuțe le ținea strâns cu dinții... Umbrele acestea, care sunt singura familie a adolescentului, îi par nesigure. Ciulește urechea la lectura femeii: un tânăr cavaler zărește prin bolta frunzișului donjonul unui castel... Privirea adolescentului
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
închipuia pe băutorii de sânge în general, atunci se-ntețea mânia, iar masacrul, împușcarea, uciderea deveneau o treabă mai ușoară. Calul înclină capul. Încetini pasul, iar Nikolai simți o ușoară zdruncinătură: iapa tânără care mergea în urmă, prinsă cu o funie, înainta dormind și la fiecare încetinire izbea cu capul în crupa calului. Nikolai zâmbi și i se păru că ghicește parcă un râs înăbușit în scurtul sforăit al calului. Nu-l certă, șopti doar: „Dă-i drumul, Vulpoiule, nu suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu picioarele din față smulse, care încerca să se ridice într-un salt monstruos, un atelaj abandonat în turba adâncă a unei mlaștini: caii se împotmoleau tot mai tare, prizonieri ai unui tun inutil. Și ofițerul din rândurile Albilor, cu funia petrecută în jurul gâtului, pe care îl târa un cal accelerându-și mișcarea sub loviturile de bici și zbieretele soldaților. Vulpoiul înțelegea, desigur în felul lui, că tot ce-l înconjura scăpase de multă vreme de sub controlul oamenilor care se ucideau
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cadavrele, decât de capetele acelea care ieșeau din pământ. Când să urce iarăși pe cal, auzi iapa gemând încet. Își aminti că Vulpoiul, dându-se înapoi, o împinsese și că probabil strânsese prea tare nodul căpăstrului. Coborâ din nou, slăbi funia, ciufuli coama tânărului animal... Deodată, geamătul se repetă, numai că venea din poiană. „Oricum, ăsta are să crape“, se gândi Nikolai, punând piciorul în șa. Nu mai era un geamăt, ci un suspin prelung și dureros care se prelinse în întuneric
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fără doar și poate, că-i țin un curs de propagandă patriotică, poate că n-am prea știut cum să procedez. Voiam doar să-i spun că, în minutul acela de pe urmă, pe eșafod, el, cel care pierdea, cu lațul funiei petrecut deja pe după gât, a știut să învingă. Da, scoțând acel strigăt care astăzi te face să râzi: „Trăiască Internaționala comunistă!“ Dar cine poate ști ce anume va atârna mai mult în balanță, binele sau răul: toate victoriile lumii sau
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
altora ceea ce nici tu nu ești convins că e bine spus? Trist cu metoda ", așa îl vede Marin Sorescu pe Cioran, pe absorbitorul de venin de "pre toată floarea otrăvita, ce parcă ar umblă la butoniera, în loc de floare, cu o funie de spânzurătoare", desi recunoaște că pesimismul lui Cioran este unul tonic, este ca un șarpe care sâsâie, dar nu musca. Cioran este un "Iov domolit la scoala moraliștilor", el experimentează ceea ce Irina Eliade numește "artă că un anti-destin"; pentru Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
claie de păr, un cocean de porumb, un deget de whisky, un dram de speranță, un dram de noroc, un drob de sare, o dușcă de țuică, o gură de apă, o halbă de bere, o îmbucătură de mâncare, o funie de usturoi, un kilogram de unt, o legătură de ceapă, un lingou de aur, un litru de vin, un metru de material, o palmă de pământ, un snop de grâu, o șură de fân, o tonă de aluminiu, o vadră
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
al egiptenilor, Soarele păgânilor; el este pretutindeni, căci peste tot a pribegit și și-a făcut culcuș astrologia. Fluviile și mările legau țările de împărății; pe ele alunecau corăbii cu mărfuri prețioase, arme alese, mirodenii îmbălsămate. Printre baloturile grele și funiile ancorelor, se strecurau în tăcere pelerini înfășurați în pânze întunecate care vorbeau puțin și dormeau mai mult ziua. Noaptea se uitau în adâncuri, iar în ochi le strălucea o taină. Ei cunoșteau ceea ce altora le era ascuns, iar pelerinajul făcut
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
animalelor și al insectelor. El se sfătuiește cu calul, care-l scapă de multe necazuri. Umanizarea personajului se face prin arta narațiunii, caracterizată de umor și oralitate, prin cuvinte și expresii populare, regionalisme: "se vede că mi s-a apropiat funia de par", zicători, proverbe și fraze rimate: "să-l văd când mi-oi vedea ceafa"; Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primare cu Chiorilă, nepot de soră lui Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care Costea Căruntu "îl pălea din când în când peste fălci ori peste grumaz". A doua zi, Ienache aude larmă în ulița Goliei, vede călăreți furioși ieșind pe poarta mănăstirii și află că Todiriță Cătană evadase, după ce și-a ros funia cu care fusese legat și coborâse pe ea de-a lungul turnului, atacând străjile. Despre erou circulau multe istorioare: luptase în războaie, stătea în picioare pe șa în goana calului, ridică un sac de orez numai cu o mână. Au
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să plece primul împreună cu Varvara, iar ceilalți, cu transportul următor. Podul nu s-a mai întors și a doua zi oamenii din satul de peste râu, l-au găsit pe moșneagul care avea pod, legat, iar pe Costea Căruntu strâns în funii până la sânge. Se spune că Todiriță reușise să fugă cu Varvara în Țara Ungurească. Todiriță Cătană este un erou romantic, asemenea lui Cozma Răcoare (Pompiliu Marcea). Protagonist al unei povești de dragoste istorisită de Ienache Coropcarul, Todiriță o iubește pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vină cu mâncare la el la plug, știind că ea va proceda exact pe dos. Astfel, ea ajunge În fundul fântânei. Vorba românului: Cum și-o face omul, nici dracul nu i-o face. După 20 de zile, bărbatul ia o funie mare și merge la fântâna unde căzuse Despina. Vede ieșind din fântână o dihanie, jumătate albă și jumătate neagră. Se sperie, Își ia inima-n dinți și o Întreabă de ce este așa de urâtă. Răspunsul nu-l descurajează, este Însuși
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
pură, care nu ajunge pînă la creierul diluat al mulțimii. Apă regală, plăsmuirea abstractă nu sapă decît În aur - sensibilitatea cîtorva inițiați [...] Creatori străbătînd singuratici, la intervale mari, coaja epocelor, călcînd În echilibru peste munți ca peste umeri, acrobați pe funia inteligenței invizibil subțiată, dărîmători sau constructori de formule tîrziu devenite passe-partout tuturor. [...] Prin definiție, aceștia sînt incomprehensibili, păstrați admirației unui număr restrîns”. Divorțul „elitist” față de publicul burghez apare astfel deopotrivă ca voit și nevoit, programatic și condiționat de realitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vrea”. Ursulețul se așează și pipăie fața celui pe care s-a așezat, încercând să ghicească cine se află, spunându-i numele. Dacă a ghicit va trece în cerc;dacă nu a ghicit va fi din nou „ursuleț". Întrecerea voinicilor (funie) Obiective: Dezvoltarea forței și îndemânării a vitezei de reacție și de execuție. Dezvoltarea a atenției. Materiale: o funie. Desfășurare: Jucătorii se împart în două echipe. Se vor așeza apoi față în față iar la mijloc se va trasa o linie
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
află, spunându-i numele. Dacă a ghicit va trece în cerc;dacă nu a ghicit va fi din nou „ursuleț". Întrecerea voinicilor (funie) Obiective: Dezvoltarea forței și îndemânării a vitezei de reacție și de execuție. Dezvoltarea a atenției. Materiale: o funie. Desfășurare: Jucătorii se împart în două echipe. Se vor așeza apoi față în față iar la mijloc se va trasa o linie . Echipele se poziționează în fața liniei, apucă toți jucătorii funia și încearcă să o păstreze cât mai mult în
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
reacție și de execuție. Dezvoltarea a atenției. Materiale: o funie. Desfășurare: Jucătorii se împart în două echipe. Se vor așeza apoi față în față iar la mijloc se va trasa o linie . Echipele se poziționează în fața liniei, apucă toți jucătorii funia și încearcă să o păstreze cât mai mult în terenul lor. Câștigă echipa care va reuși să tragă peste linie cel puțin un jucător din echipa adversă. Cursa în sac Obiective: Dezvoltarea vitezei de reacție și de execuție. Dezvoltarea vitezei
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
cățelul cu care își împart singurătatea. Despre vârsta a treia și problemele ei (observați că am evitat să folosesc cuvântul, știți dumneavoastră care...) nu se cade să vorbim, deoarece ne-am afla în situația nefericită a celui care pomenește de funie în casa spânzuratului. Și o concluzie: ideile care nu devin mobiluri pentru inițiative și fapte, nu au nici o valoare. Oficiile de bună gazdă ale colegei noastre s-au materializat într-o ceașcă de cafea, nu prea concentrată și nu prea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
el a încercat, pradă meprizei poetice, să nege și să respingă înrâurirea predecesorului: foșnetul vântului, desișul, motive leopardiene prin excelență nu mai au, declară poetul în versurile citate, puterea de a modifica și afecta universul fabulos al pădurilor înlănțuite cu funii aurite, asadar nu mai pot influența universul sau imagistic.296 Ermeticul minimalizează rolul poeziei lui Leopardi, în special, și al tradiției literare, în general, în procesul de creație, dezvăluindu-și astfel propria anxietate a influenței. Declarații similare se regăsesc și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
animale și păsări înaintea cutremurului din 10 noiembrie 1940 aflăm și din ziarul Universul din 12 februarie 1940: “Vitele au presimțit în această noapte de pomină cutremurul. Erau neliniștite, mugeau în grajduri și băteau cu picioarele podelele, căutând să rupă funiile cu care erau legate și să fugă afară, pe câmp”. În lucrarea Cutremurele de pământ și animalele, publicată la Sibiu în 1941, cercetătorul științific Vasile Stanciu aducea noi și interesante argumente despre “prevestitorii cutremurului din 10 noiembrie 1940”, informații culese
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
să cânt în limba rusă „Pescarul amator” și încă alte cântece. întotdeauna, însoțit de o mandolină ne învăța diverse cântece. Nu se pot uita plimbările pe care le făceam în împrejurimi, escaladările pe diferiți versanți ai dealurilor noastre, legați cu funii escaladam malurile abrupte, eram adevărați alpiniști. După terminarea studiilor (liceu și facultate), m-am întors ca profesor de matematică în comună. Doamna învățătoare nu mai era, a plecat în lumea umbrelor, dar muzeul era finalizat, oaspeți din țară dar chiar
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
va mai fi niciodată în stare să aibă, ca lumea, purcei în ogradă. în una din zile, năravul făcîndu-ni-l, îl ispitirăm, așa pe Alexa Ion din Rîșcani - om bătrîn, de vreo șaptezeci ani, dar voinic - să ne spuie ceva despre funia care se afla în coarnele vacii vîndute, cînd cumpărătorul stă gata să plece, cu vita luată, pe drumul ce-l duce spre casă. Alexa Ion, plin de seninătate, a spus: ,,E-he-he, poi, atuncea se dezhobotează mireasa”. Cu asta ne-a
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
dai frînghia, că pierzi pe vecie a vitelor tale sămînță ”. Cercare mai facem, aici, la Dănești, întrebînd-o pe Luța lui Mantu, nu tare bătrînă dar, totuși, trecută de cincizeci de ani și pe loc ne dă știre că, dacă dai funia, dai și norocul. Așa, că de faci o ,,tocmală“ și vinzi dintre vitele tale pe una, să nu te împingă păcatul să dai împreună cu vita și funia care o ține legată, ci, cată s-o iei și s-o strîngi
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
de cincizeci de ani și pe loc ne dă știre că, dacă dai funia, dai și norocul. Așa, că de faci o ,,tocmală“ și vinzi dintre vitele tale pe una, să nu te împingă păcatul să dai împreună cu vita și funia care o ține legată, ci, cată s-o iei și s-o strîngi și să-i faci nodul bine și după aceea, s-o treci peste lungul spinării aceleia vite zicînd: ,,Eu vînd vita cutare (spui numele vitei), da nu
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
tîrg, ori pe cale, ori și din ogradă. Ci, pînă mai scapă un licăr ici colo, murind, este bine să prindem puțin înțelesul de ce ar putea să ne înfățișeze și ist prea ciudat obicei prelungit peste cîte milenii de închipuirea că funia poartă norocul sămînței de vită crescută cu dragoste lîngă bordei!... Oare nu zăbăvește în prea jinduitul curmei amintirea de tot prizărită a sculei viclene, a lungii frunghii, cu laț larg la un capăt, icoana mult ștearsă a unui arcan - descîntat
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]