1,494 matches
-
că are În grijă plodul unui străin. Cu toții deslușeau la fii sau fiice ceva moștenit de la un alt bărbat. Nu existau victime și nici vinovați; o stare de fapt În care Thomas nu avea un rol precis. Din culise, se furișa În scenă În vîrful picioarelor; vroia, neapărat, să ajungă În preajma unora dintre cei cărora le dăruise viață, dar discreția s-ar fi putut să nu fie destulă: ca un duh ar fi vrut să se apropie de ei, nici unul dintre
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai știu dacă am locuit vreodată într-o casă de oameni. Dorm pe sub poduri, în stațiile de metrou, în depouri, în sala de așteptare din gara centrală, pe băncile din parcuri, pe treptele muzeului de artă. rătăcesc prin triaje, mă furișez în cîte un vagon de tren, mă închid în cîte un compartiment de clasa a II-a. Și dorm, dorm... Și visez că trenul este în mișcare, visez că străbatem peisaje sublime și că trecem prin orașe aglomerate. În cimitirul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în vitele cele mari și se prăseau dobitoacele sălbatice. Frunzișul, cerealele și pometul rodeau, în rostul lor, fără odihnă. Erau semne că, în toamnă, vin va fi puțin. Nevoi mari și foamete grea între oameni. Alte semne arătau că se furișa, către noi, un an neguros, cu tulburare grozavă în țară, moarte de oameni mulți, schimbări prin casele împărătești. Slujbașii vor părăsi pe împăratul lor, schimbându- se, cu veselie, către un alt împărat. Se apropia, nesmintit și nedezvăluit, ceasul când întreaga
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și tot nu-i găseau. Gheorghe a răsturnat un ceaun cu apă peste focul mic și a împrăștiat cenușa cu piciorul lui desculț. Mînă-mică piti pirostriile și păturile în buruiana tânără. Au apucat potecile acoperite cu iarbă și s-au furișat la buza apei. Soldații atinseseră fundul. Se uitau. Întuneric beznă. Pungașii au intrat în apa rece, care le pișcă pielea. Abia dase trestia, și lintița aluneca, umedă, pe degete. - Stați aici, le-a spus Bozoncea. Ajunseseră la un dâmb uscat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
reține respirația. Umbrele eternității, ce se apleacă de câte ori singurătatea este inspirată de un spectacol de frumusețe, ne taie suflarea. Ca și cum am pângări nemărmurirea prin aburii respirației noastre! Când toate lucrurile ce le-aș atinge ar deveni triste, când o privire furișată spre cer i-ar împrumuta culoarea mâhnirilor, când n-ar exista ochi uscați în preajma mea și aș evolua pe bulevarde ca prin mărăcini, că urmele pașilor mei le-ar sorbi soarele spre a se îmbăta de durere, atunci aș avea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
albastru și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea viețeii. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu pe o bancă, cu mînile unite și lăsate preste genunchi, cu fruntea plecată și părul risipit preste ea, gândea lucruri de cari nu-și da seama și numai luna lunicînd pintre nouri împlea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
albastru și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea vieții. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu pe o bancă, cu mînile unite și lăsate preste genunchi, cu fruntea plecată și părul risipit preste ea, gândea lucruri de care nu-și da sama și numai luna lunicînd printre nouri împlea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
albastru și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea vieții. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu pe o bancă, cu mînile unite și lăsate preste genunchi, cu fruntea plecată și părul risipit preste ea, gândea lucruri de cari nu-și da sama și numai luna lunicînd pintre nouri împlea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gură, într-astfel....... ....................................................................................... ["Fondalul acestei scenerii sălbatece"] 2255 Fondalul acestei scenerii sălbatece încărcate de codri și ponoară o forma ruinele unui castel înăsprit în arătare-i de lumina palidă a cornului lunei. Chipuri înfășurate în măntale lungi și negre se furișau pe lângă ziduri și se adunau în grupe. Fețele lor erau mascate. Deodată s-auzi un corn sunând și trezind văile. Unul s-apropie fugind în vârful picioarelor. Princesa e aici... în depărtare s-apropiau câțiva oameni cu făclii de rășină
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mici femei... Vom avea copii... mi-o aduce halatul și papucii dimineața... Ah! doar o dezgustătoare perspectivă de urât și monotonie... " Cezara în haina ei de Hamlet râdea într-un colț al odăiei. D-zeu știe când și cum se furișase-n casă... La vorbele lui vorbite încet, însă destul de clar, ea trase - un hohot ironic și splendid de răceală... - Taci! taci! - Ei bine! iată dar idealul tău... iată viața îngerilor... iată scopul pe care natura voiește a-l împlini prin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tipul despre care vorbeam, sunt relativ ușor de găsit. Alteori, singura modalitate de a fi sigur că a existat un balaur este să vă uitați prin rămășițele fumegânde ale afacerii. Iată câteva indicii care să vă arate dacă cinismul se furișează În compania dumneavoastră: Ă Vânzările, Înainte destul de consistente, Încep să scadă. Ă Marja profitului brut Începe să intre În declin din cauza pierderilor și costurilor uzurii. Ă Serviciile pentru clienți, oglinda mulțumirii angajaților, nu mai sunt inspirate. Ă Angajamentele de livrare
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
negru, de stele semănat, Destins cuprinde lumea, ce-n brațele somniei Visează cîte-aievea deșteaptă n-a visat...”. Starea onirică facilitează pătrunderea mitului erotic, iar mitul erotic ia, la Heliade și la un lung șir de poeți, forma unei himere care, furișată sub chipul unui flăcău cu vinele golite de sînge, declanșează ceea ce am văzut: un fior care „fulgeră” prin vine, un „tremur de nesațiu”, o Învăpăiere a privirii, un foc, și totodată o picoteală În trup. Provoacă, mai ales, o visare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la Stăpînă, dîndu-i, astfel, de știre că o viață de om să răpune pentru dînsa... Luna a ocrotit, În trecut, o scenă de intimitate ce merită să fie citată și În altă ordine: arată pe Conachi În expediție erotică: se furișează, dă roata casei, străjuiește lingă iatac, cumpănește pașii pe prispă, totul cu mare „fereală”. Amorul conachian cerc mereu discreție, nu poate Înflori decît În mare taină, departe de orice indiscreție omenească. Simț exagerat al pudorii, simț cavaleresc al onoarei, grijă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
copii să încremenească. Încăierarea era serioasă, chiar dacă învălmășeala nu te lăsa să deslușești părțile: nu se înțelegea dacă bătălia se dă între vipere și șerpi sau între un grup de vipere și șerpi și alt grup. Făceau piruete acrobatice, se furișau, se întretăiau întortocheat, în timp ce limbile li se zbăteau și, dinții se înfigeau în solzii trupurilor. Tommaso se dădu înapoi, zicându-le alor săi să facă același lucru. Dacă târâtoarele se mușcă între ele înseamnă că urmează să se-ntâmple o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dar nici acolo nu era răspunsul așteptat. „Tu ? ! De ce nu zici, mă, de ce nu zici ?“ Lozul următor zise ceva, care nu-l mulțumi pe Jenică. El își dădea acum lupta cu îngerul și părea de neînduplecat. Lozul câștigător se tot furișa printre celelalte, mai ascuns, mai la fund sau într-o margine. Jenică se dezlănțuise. Se lăsă în patru labe cu fața lipită de podea, privind grămăjoara din toate cele patru direcții. Se năpusti, icnind, astfel încât lozurile să nu aibă timp
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
burgheze au însemnat abandonarea de către Uniunea Sovietică a luptei pentru cultura maselor, aceasta nemaiputând concura cu influența globală a Americii în materie de film, televiziune sau muzică. După cum am văzut în capitolul anterior, muzica și producțiile cinematografice americane "s-au furișat" pe teritoriul Uniunii Sovietice cu urmări profunde, însă produsele sovietice autohtone nu au găsit niciodată o piață de desfacere peste ocean. Un Elvis socialist nu a existat niciodată. Proiecte susținute de guvern, cum au fost revista Viața Sovietică sau serialul
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
nici nu-i mai trebuie vreun avantaj pentru sine însuși, ci este perfect mulțumit/ă să se asigure că persoana de alături nu se alege cu niciun avantaj" (p. 57). În același timp, putem remarca faptul că invidia se poate furișa în noi și străfulgera doar pasager sau dimpotrivă ca un element dominant și dominator. Prin urmare, unii dintre noi parcurgem invidia, fiind doar un simțământ pe cât de superficial, pe atât de trecător, alții au tendința de a fi constant (din
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și cu copilul care era până mai adineaori, am fost cuprins de o senzație intens-suprarealistă. Sigur că eram mândru de performanța copilului meu, sigur că în fundul sufletului mă împăunam cu toate acestea ca și cum simpla paternitate fizică îmi permitea să mă furișez, pe căi ocult-genetice, în ograda meritelor lui. Însă cel mai tare mă stupefia spectacolul acelui dar de care am pomenit și pe care acum îl vedeam la lucru: capacitatea de a-și da un destin prin ascultarea atentă a unei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ea se va târî la picioarele mele. Această adunătură de evrei, de pederaști, de suprarealiști timizi, de pioni francmasoni, se va zbate mizerabil. Gallimard, lăsat fără Hirsch* al lui, și alți câțiva, Paulhan lăsat fără Benda al lui, se vor furișa pe lângă ziduri, cu coada Între picioare. Sentimente nu tocmai creștinești, după cum se vede, la acest catolic fervent. Jurnalul pune Între paranteze perioada În care Drieu dobândește cu adevărat puterea de a-și distruge dușmanii... dar, după cum se știe, n-o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de-a lăsa Whitebird-ul să plece, iar el să rămână pe insulă cu Vineri", refuzând deci reintegrarea în societatea din care a plecat. El ia însă acestă decizie fără a ști că, de fapt, Vineri, emancipat și egocentric, se va furișa pe corabie înainte de venirea zorilor și-l va părăsi fără nici un regret. Mai îngăduitor, Tournier își rezervă totuși dreptul de a modifica destinul solitar al protagonistului față de care manifestă o duioșie explicită și îi aduce un nou tovarăș, musulul de pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mișcare a celor doi evadați este descrisă lent, cu lux de amănunte. Treptat, narațiunea se pliază pe ritmul de mers. Epuizarea fizică a personajelor își are corespondent în enunțuri scurte: "Amurg. Stele. Direcția nord-est. Ne târâm cu greu picioarele [...]. Ne furișăm. Ne târâm"289. Însă autorul-narator, atât de prezent, nu poate lăsa prea ușor locul altui narator și nu poate renunța complet la controlul narațiunii. El intervine acolo unde percepția personajului-narator își atinge limita, pentru a face diferite completări și pentru
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pe care se poate sau nu, să v-o spun până la urmă, fiindcă de fapt nu face parte din scrierea mea de azi decât cine mai știe, incidental. Poate că nu-mi aminteam azi de ei, dar mi s-a furișat în minte imaginea lor, azi, când un mameluc din noua lume, o lume murdară creată în eprubeta sălbaticei pecingini sociale care a cotropit România în zilele noastre, unul căruia nici nu-i căzuse bine cașul de la gură, căuta să ne
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Ar fi vrut să o întâlnească în cu totul altă împrejurare, dar nu cu părinții alături, pe care nici nu-i cunoscuse decât în treacăt, cu aproximativ un deceniu în urmă. Contrar voinței, privirea refuză să i se supună. Se furișa, parcă înadins, numai spre persoana pe care voia s-o evite. Mai făcuse și gestul acela oribil ca și cum ar fi vrut să o strângă la piept și să o sărute. Precis l-au observat și părinții ei! Inima începu să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
monahale, insistând asupra acestui aspect mai ales în Convorbirea duhovnicească I, cap.16-22. Aici, Avva Moise, îndemnându-i pe cei doi interlocutori ai săi, Cassian și Gherman, să mediteze permanent la Dumnezeu, este interpelat de aceștia despre felul cum se furișează și pătrund în minte, chiar fără voia noastră, gânduri fără rost și pe care ne este greu să le înțelegem și să le alungăm. Răspunsul Avvei Moise constă într-o descriere discursivă a originii și felului gândurilor, lămurindu-se mai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în stăpânire ținuturile. Învelesc dealuri și câmpii sub care zac bogății de neprețuit 15. În acești codri, străpunși de luminișuri, sălășluiesc zimbri și cerbi. Vegheați de corbi înțelepți, se adapă în tăcere din izvoare, privind cu grijă în jur. Se furișează pe sub coroana arborilor, fără a trezi foșnetul frunzelor și trosnetul crengilor. Sunt adulmecați de urși și lupi, care pândesc, răbdători. Mârtani sălbatici și râși perfizi dau târcoale cocoșilor de munte cocoțați în arbori. Jderi râvnesc la pârși care țopăie pe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]