1,521 matches
-
rânduire nici împuternicire, în bătaia de joc a tuturor legilor bisericești și tradițiilor canonice își arogară în mod arbitrar puterea bisericească din această țară, alungară pe mitropolitul legiuit din dieceza sa, prin fel de fel de apucături știură să se furișeze și să câștige aprobarea și supunerea clerului și poporului și încolo nici nu-i durea capul nici de patriarh, nici de sinodul lui, ba nu vrură să se retragă din demnitatea și puterea uzurpată nici atunci când mitropolitul în drept îi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și cu copilul care era până mai adineaori, am fost cuprins de o senzație intens-suprarealistă. Sigur că eram mândru de performanța copilului meu, sigur că în fundul sufletului mă împăunam cu toate acestea ca și cum simpla paternitate fizică îmi permitea să mă furișez, pe căi ocult-genetice, în ograda meritelor lui. Însă cel mai tare mă stupefia spectacolul acelui dar de care am pomenit și pe care acum îl vedeam la lucru: capacitatea de a-și da un destin prin ascultarea atentă a unei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
serios, șopti ea. Dacă se trezește unul dintre ei și vrea să meargă la baie și ne vede în focuri pe podeaua holului? Hai, în sufragerie cu tine! Ascultător, el și-a ridicat cămașa și a urmat-o. Când ne furișăm așa, îmi amintesc de vremea când eram adolescent. Mi se pare sexy. Dylan o înfricoșase pe Clodagh cu amenințările lui legate de custodie, așa că ea era hotărâtă să nu le dea ocazia lui Molly și lui Craig să îi vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Îl țineam În brațe, strîngîndu-l la piept și Încercînd să-l Încălzesc. Îi puteam simți sîngele călduț Îmbibîndu-mi hainele. Îi șopteam la ureche, spunîndu-i că ajungem Îndată, că n-are să se Întîmple nimic. Glasul Îmi tremura. Șoferul Îmi arunca priviri furișate din oglindă. — Auziți, eu nu vreau necazuri, eh? Dacă moare, coborîți. Dumneata accelerează și taci. CÎnd am ajuns În strada Fernando, Gustavo Barceló și Bernarda așteptau la poarta clădirii, Însoțiți de doctorul Soldevila. Văzîndu-ne plini de sînge și de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să nu sun. — Și ți-a mai spus c-o să te sune vineri. Azi e luni. Numai de dumneata depinde. Una e să crezi În femei și alta e să crezi ce spun ele. Convins de argumentele lui, m-am furișat din librărie pînă la telefonul public de la colțul străzii și am format numărul familiei Aguilar. La al cincilea apel, cineva a ridicat receptorul de cealaltă parte și a ascultat În tăcere, fără să răspundă. Trecură cinci secunde eterne. — Bea? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se Încruntă. — Dacă nu te superi, eu urc În casă. — Firește că nu. Și pune-ți pe tine ceva uscat, să nu te pricopsești cu o pneumonie. Apartamentul era rece și tăcut. M-am Îndreptat spre camera mea și am furișat o privire pe geam. A doua santinelă era tot acolo, În poarta bisericii Santa Ana. Mi-am scos hainele ude și mi-am pus o pijama groasă și un capot care fusese al bunicului meu. M-am Întins pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și înainte a trăit în lux. Cât despre cununie, nu pot zice nici pâs. Ce fel de logodnic sunt eu, dacă mi-e frică și să mă duc la ea? Așa că stau aici și, când nu mai pot răbda, mă furișez în taină pe lângă casa ei, trec pe stradă sau mă ascund după colț. Într-un rând am stat de strajă la poarta ei până a început să se crape de ziuă, mi s-a năzărit ceva atunci. Iar ea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
năzărit; din această nălucire rămase numai cu impresia zâmbetului strâmb, a ochilor și a cravatei elegante, de culoare verde-deschis, de la gâtul domnului pe care îl zărise. Prințul nu-și putu da seama dacă domnul respectiv dispăruse în mulțime sau se furișase în clădirea gării. Dar după un minut începu să arunce împrejur priviri repezi și alarmate; această primă nălucire putea fi prevestitoarea și predecesoarea unei a doua năluciri. Asta trebuia să se întâmple cu siguranță. Oare uitase de această posibilă întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
reține respirația. Umbrele eternității, ce se apleacă de câte ori singurătatea este inspirată de un spectacol de frumusețe, ne taie suflarea. Ca și cum am pângări nemărmurirea prin aburii respirației noastre! Când toate lucrurile ce le-aș atinge ar deveni triste, când o privire furișată spre cer i-ar împrumuta culoarea mâhnirilor, când n-ar exista ochi uscați în preajma mea și aș evolua pe bulevarde ca prin mărăcini, că urmele pașilor mei le-ar sorbi soarele spre a se îmbăta de durere, atunci aș avea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că ai putea sa apari; uneori sunt chiar convinsă că exiști, dar eu nu am puterea să te văd. ...De multe ori mă chinui cu o singură Întrebare: de ce? De ce tocmai tu? De ce ai plecat atât de repede și parcă furișându-te, să nu zdruncini liniștea altora. Să știi că n-ai reușit...liniștea nu ne-o mai găsim niciodată. Suntem Îngrijorați de soarta ta. Pe unde hoinărești? Căror ființe le dăruiești zâmbetul și bunătatea ta? Oare chiar atat de repede
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mânioasă pe nări. Uite-i cum se mișcă, de parcă ar fi niște mormo loci. Abia se îndeamnă între ei, și încă alene, tot codindu se. Iar alții pleacă fără să mai aștepte sfârșitul. Cei cu o fărâmă de decență se furișează discret. Nesimțiții o fac pe față. Câteva șoapte ajung până la ea. — Când a început? — Du-te, du-te, i se răspunde. Mai are încă destul. — Am fost invitat în repetate rânduri și cu atâta insistență, că n-am avut încotro
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
onorabilă. — Onorabilă, ce să zic! o îngână disprețuitor Domitia. Abia acum Agrippina dă să se repeadă la ea, dar Vipsania se băgă între ele. — Te-ai dus! Te-ai dus! scandează cealaltă. Știm noi! nu se lasă Domitia. Te-ai furișat la Claudia Appia înainte de a-ți însoți bărbatul în campanie. Voiai să știi ce soartă vei avea. — Și ce dacă m-am dus? i-o întoarce cu dispreț Agrippina. Face un pas amenințător spre Aemilia Lepida, însă Vipsania și Antonia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
l spargă. Unde a dispărut Nero? L-a lăsat singur... Îl descoperă de cealaltă parte, înnegurat la chip, cum îi e felul. Se liniștește. Totuși, cum Tiberius nu dă semne că ar intenționa să revină la loc, începe să se furișeze cu pași mărunți încercând să i se alăture. În acest timp, Tiberius Nero contemplă dus pe gânduri o sce nă zugrăvită pe latura dinspre el. Se uită cu atenție la Marte, zeul războiului, tatăl gemenilor Romulus și Remus, și reflectează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
au intrat pe partea opusă cu pași de pâslă, ca pisicile, și au ajuns În spatele invadatorilor, și le fac de petrecanie pe Întuneric. Doamne sfinte, domnilor, vă asigur că galeriile acelea par făcute pentru niște commandos iuți și invizibili, se furișează-n noapte, cu pumnalul În dinți, cu două grenade În mână, iar ceilalți, prinși În cursă, mor ca niște șoareci, zău așa!” Îi străluceau ochii. „Înțelegeți ce ascunzătoare fabuloasă poate fi Provins?” Un nucleu secret care se adună În subteran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi ridicolă, Helen“. — Oricum, cînd ați aranjat? o Întreba Helen acum. — Sfinte Dumnezeule! Ce? — Acest rendez-vous cu Ursula Waring. — Rendez-vous! M-a sunat În timpul dimineții. Mai contează? — Se pare că da, dacă tot Încerci să te strecori și să te furișezi. Dacă trebuie să mă minți... Ei bine, la ce te aștepți? strigă Julia, pierzîndu-și cumpătul În cele din urmă, trîntind ceașca astfel Încît ceaiul se vărsă. Pentru că știam c-o să reacționezi așa! Răstălmăcești totul. Te aștepți să mă simt vinovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
convinsă era că asta făcea Julia. O suna pe Ursula Waring - Îi telefona să i se plîngă, să rîdă, să mai aranjeze vreo Întîlnire... Era groaznic, se gîndi Helen, să n-ai cum să știi! Nu mai putea suporta. Se furișă diabolic pînă În capul scărilor, Își ținu răsuflarea, Încercînd să audă. Apoi se surprinse În oglinda din hol și-și văzu fața roșie și crispată și i se făcu silă. Sila era mai rea ca orice. Își acoperi ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pat, nu crezi că-i mai bine? Helen se depărtă să se dezbrace, să-și scoată agrafele din păr și să-și tragă pe ea cămașa de noapte. Făcu toate aceste gesturi temătoare, ca și ar fi Încercat să se furișeze. Ești atît de rece! zise din nou Julia, În momentul În care se urcă În pat lîngă ea. — Îmi pare rău, spuse Helen. Nu observase cît de rece era, Înainte, dar acum, simțind căldura trupului Juliei, Începu să tremure. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tine, știi asta. — S-ar putea. — Niciodată. Ești a mea pentru totdeauna. — Aș vrea să fiu, spuse Helen. Aș vrea... aș vrea ca lumea să fie altfel. De ce nu poate fi altfel? Nu-mi place deloc că trebuie să mă furișez și... așteptă În timp ce pe lîngă ele treceau un bărbat și o femeie la braț. Coborî vocea și mai mult. Nu-mi place de loc să mă furișez și să mă strecor atît de josnic. Dacă s-ar putea să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
De ce nu poate fi altfel? Nu-mi place deloc că trebuie să mă furișez și... așteptă În timp ce pe lîngă ele treceau un bărbat și o femeie la braț. Coborî vocea și mai mult. Nu-mi place de loc să mă furișez și să mă strecor atît de josnic. Dacă s-ar putea să ne căsătorim sau ceva de genul ăsta. Kay clipi și se uită În altă parte. Era una din tragediile vieții ei că nu putea fi ca un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se dădu pe lîngă ea. Miroși a săpun. Helen se cabră. — Chiar așa? — Da. Ca un mînz. Ți-ai mai făcut o baie? Trebuie să fii absolut curată. Te-ai simțit singură? — Nu, nu prea. — M-am gîndit să mă furișez la tine, Înapoi. Da? Kay zîmbi. — Ei, nu tocmai. Mi s-a părut o pierdere de timp, asta-i tot, să nu fac nimic cînd tu erai aici. Da, zise Helen. Încă o ținea pe Kay de mînă, dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șold, tuși și scuipă. Apoi se uită În sus. Se apropiase foarte mult de inima incendiului, dar nu recunoștea nimic. Clădirile din jurul ei, pe care ar fi trebuit să le cunoască, pompierii care alergau, băltoacele de apă, furtunele care se furișau pe pămînt - totul era scăldat Într-o lumină țipătoare, de o intensitate nefirească, sau ascuns de umbre negre lunecoase. Încercă să strige la unul dintre oameni, dar acesta n-o putu auzi din cauza vîltorii flăcărilor și vibrației pompelor. Se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de machiaj. Eram conștientă că nu voi putea suporta umilința decît dacă mă simțeam suficient de puternică și nu ar fi fost cazul decît dacă aș fi fost perfect protejată de armura mea, adică machiajul și hainele. Astfel, m-am furișat În direcția băii, lăsînd-o pe mama prietenului meu cu mîinile pînă la coate În detergent de vase. Am ieșit după o jumătate de oră, cu părul strîns În coadă la spate, Într-o pereche de blugi și un tricou alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În miniatură. — Da, un mini Cooper, spuse Dan și, uitîndu-ne unul la celălalt, am izbucnit În rîs. O oră mai tîrziu, Dan mă găsește vorbind cu Fran și Marcus și mă trage deoparte. Presupun că nu se face să ne furișăm de la propria noastră nuntă, nu? Decît dacă nu cumva vrei să fii dezmoștenit. — La naiba. Hai să mergem și să găsim nenorocitul ăla de Întrerupător și să stingem tot. Vreau să mergem sus. — Calmează-te, calmează-te, Îi șoptesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
englezilor în general, așa că-i acordă toată atenția, sperând să-i pătrundă secretul. Între timp, complotiștii încearcă să găsească o cale de a-l introduce pe fotograf în rezidență, dar după ce unul din câinii doamnei Privett-Clampe îl atacă, pentru că se furișa printre răsadurile de flori, refuză să mai încerce. Oricum, din moment ce maiorul (care, pretinde Flowers, este plin de remușcări pentru că nu-și mai amintește ce face când se îmbată) nu se mai atinge de Pran, ci doar face mișcări spasmodice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
posesorul ei să nu-și rătăcească drumul. Nu se poate face asta fără tobe pentru că spiritele comunică între ele prin tipare de sunete, așa că tobele scot sunete înăbușite și fac mișcări convulsive arcuindu-se una peste alta, umplând acele tipare, furișându-se și dublându-se pe măsură ce o mască este trecută peste fața pacientului să alunge spiritul de acolo. Una câte una, făcliile sunt așezate pe trupul lui: pe spate, pe ceafă, pe coapse, umeri și piept orientându-l, legându-l definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]