8,881 matches
-
de la Aix-la-Chapelle pentru a merge să-i convertești pe saxoni, cu sabia în mînă, asemeni lui Carol cel Mare, ori a echipa o flotă pentru a te duce să propui Sudanului sau Egiptului să se creștineze, sînt întreprinderi foarte stranii. Furia cruciadelor a trecut; să dea Domnul să nu mai reînvie niciodată! Războiul, în general, naște atîta nenorocire, rezultatul lui e atît de nesigur, iar urmările sînt atît de dezastruoase pentru o țară, că principii nu vor putea reflecta niciodată îndeajuns
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
hotarul de Beltiug. — Cocosteaua voastră de prunci! Cu Partidul vă puneți voi, mă? Cu Partidul?... Ăsta era tata, primarul Răteștilor, ajuns seara acasă, adică tot În clădirea primăriei unde locu iam noi și suduind mai mult de uimire decît de furie: „Cocos teaua voastră!“ Și astfel am Înțeles eu că Partidul, al cărui nume Îmi mai zumzăia uneori pe la urechi, era ceva tare de tot, de la oraș, care avea puterea de a dărîma mori, ca noi să nu ne mai muiem
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în păr, desculți, înfrigurați, dar în viață : așa cum promiseseră, veniseră de Crăciun. Să împodobească bradul. Într-un târziu , lângă foc, povestiseră cum s-a întâmplat cu furtuna, cum fuseseră zvârliți de valuri încoace și încolo, fără să vadă nimic decât furia mării, și cum, măturați de zidurile de apă care năvăleau de peste tot pe corabia care se răsucea în loc, apăruse un bătrân de nu se știe unde, cu barba înspicată și pletele albe, sprijinindu-se într-o cârjă mai înaltă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cutremur s-a stârnit atunci! Așa că păzeau bine orașul și oricine umbla fleaura noaptea era băgat la beci pe urmă scos și biciuit în piață, în văzul tuturor, și-l lăsau acolo, mai mult mort decât viu, dar frica și furia tot nu le trecea... Și nu romanii erau cei mai răi. Nuuu, ai noștri se-ntreceau și cu frica, și cu răzbunarea: vorba ceea: ferească Dumnezeu de frate-tu dușman și de văru-tu prieten! Uite-așa mă tot socoteam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la cravată, Silvestre!.. Vom avea și noi unul cu cravată în familie! Tu-ți dai seama, bărbate!? Și tocmai când femeia credea că l-a îmbunat cât de cât, Silvestru al ei a fost cuprins de un nou val de furie, de parcă a turbat de-a binelea. Stai să vezi! Nu te zori, Savetă! Ca să știi și tu ce podoabă am crescut... Îl întreb eu cum îi cu școala de la Cluj și el îmi răspunde că la Cluj îi cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
etcetera printre alții cu același statut deși am auzit, din nou, cuvinte frumoase despre mine (unele din complezență festivă, desigur). Și, crede-mă, nu băusem decât două pahare de șampanie, nu fusesem atrasă în capcană de celebra votcă rusească... O furie subită m-a aruncat asupra stăpânului meu, care stătea, aparent inofensiv, abandonat într-un colț al apartamentului. Am luat șevaletul, l-am izbit de podea, de pat, de șifoniere, de pereți, până când am reușit să-l distrug. Am avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aș fi dorit să mă chircesc în acel colț al tabloului, dacă Hristos n-ar fi rostit, cu doar câteva clipe înainte, cu o sublimă resemnare, cuvintele fatale: "Unul dintre voi mă va trăda!" Tabloul, devenit un teritoriu al groazei, furiei, revoltei și durerii apostolilor, este încărcat de electricitate. Un apostol singur pare ceva mai puțin îngrijorat. Pare. Of, Doamne, ce mult aș da să nu știu că Iuda este trădătorul! Dar vreau să fiu așezată acolo, ca și cum n-aș ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aproape de capătul misiei lui: "Mortul. Pe mort cum îl trec?"... Pălăriosul ieșit din minți nu mai înțelege nimic: "Ăăăă? Cum adică?"... Roboțelul ruginit nu se lasă: "Scriu una bucată mort? Așa-i tipicul la procesul meu verbal?"... Pălăriosul dă drumul furiei din el: "Bă, tu-ți Dumnezeii cui ți-o pus creionul în mână, mortul îi ființă, îi om, nu-i obiect. Cum să scrii, boule, una bucată mort?"... Roboțelul dă cu batista pe parbrizul nădușit și încearcă savant: "Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu disperare de mine, cerșindu-mi protecție. Rămâne plăcerea de a fi obosit în fața lumii, pe care la un moment dat, nu o mai bagi în seamă; nu mai reacționezi, nu te mai grăbești; nu-ți mai pasă. Totuși rămâne furia, căci există energie în tine de consumat. Și rămâne o poezie a plăcerii carnale, pe care o simți de la distanță. Și mă bucură că am posibilitatea de a mă privi în perspectivă, de a mă privi privindu-mă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
O:Te voi privi în ochi când voi vorbi cu mine. Ui crede-mă, vei ști când o voi face. (Iarăși unei persoane ce vorbește fără să știe : Mă bucur că știi atâtea despre mine. Despre tine ce știi? Stare: furie, tăcere apăsată, gesturi, forme și figuri, sincronizare perfectă, forță extremă și mare, privire străpungătoare. Nu pot să fiu atentă să nu se întâmple lucruri neplăcute, eu trebuie să trăiesc cu cele plăcute. Soarele răsare pentru noi. Ce altă dovadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
el. E înalt, plăcut,(chiar plăcut), părul să zicem închis, vreo trei centimetri, și se așează comod. Nu voi spune nimic nimănui. Nici nu te-am văzut, nu știu cum arați, îmi feresc privirea de a lui. (Atunci, uită-te mai bine.) Furie, neputința, dar, ciudat, nu e chiar atât de neplăcut. Închid ochi preț de câteva momente. Mi-e rău. As vrea să mă duc la baie. Se poate? Se ridica, mă ridic și eu. Nici o mișcare greșită. Doar o încordare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se termine rău totul. Acum stă lângă mine și facem o înțelegere. Cât îmi place să zâmbesc! Și acum îmi zâmbesc mie, oglindindu-mă în ochii lui. Ce priveliște încântătoare. · · · · În zilele noastre, Iași, Alexandru. El mă jigni cu dispreț, furie și nedreptate. Eu mă săturasem de toate, știam că nu dă doi bani pe mine, că nu are idee ce impact au cuvintele lui asupra mea, cât sufăr.... câtă nevoie am de el, să mă îmbrățișeze, aline, creadă, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu are idee ce impact au cuvintele lui asupra mea, cât sufăr.... câtă nevoie am de el, să mă îmbrățișeze, aline, creadă, așa că nu avea rost să prelungesc agonia mea ( înțelesesem asta de curând, lăsând în urmă un gol, o furie din cauza unei eliberări totale, turbate, fără suferință, să îmbete și apese pe crudul vid al realității, fără măsură; disprețuiesc toată simțirea pe care mă chinuisem s-o cultiv, perfecțiunea unor simțiri care să fie exact așa cum le visam, doream, tânjeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lângă mine am scos un țipăt de spaimă. De recunoștință că era el ( moment în care l-aș fi pupat) profită. Ce crezi că faci? Calmul lui era înfiorător pentru că eu știam că, deși se stăpânea ireproșabil, e nebun de furie pe mine. De ce mă întrebi? Întreb eu demn, fără reproș, indiferentă și surprinsă de faptul că el s-a interesat. Deși furioasă, emoția, teama când el m-a întrebat, ironic, "De ce?" m-a făcut să nu mă pot întoarce când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
geanta, s-a deschis, s-au împrăștiat lucrurile ce le avea, ne-am grăbit să le adunăm și ca să ies din încurcătură te-am sunat pe tine să vii cu mașina. Nu te-a dat dracului? — Ca să vezi, Gelule, toată furia și-a stăpânit-o, făcându-mă doar neatent. Și când ne-am lovit în capete, din repezeala cu care adunam lucrurile, nici atunci nu și-a ieșit din fire. Am apreciat foarte mult această atitudine a ei. Dacă ar fi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de nobil. M-ai impresionat prin felul tău de a fi din prima clipă. Alta mi-ar fi tras niște înjurături și niște palme atunci în parc de nu m-aș fi văzut. În schimb, tu 54 ți-ai stăpânit furia cu multă demnitate. Poate că și asta m-a făcut să te admir și să te iubesc. — Iarăși declarație de dragoste? — Iarăși și iarăși și de câte ori îmi vei permite. Le-am vorbit și colegilor mei despre tine. —Apropo, unde lucrezi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
numai de vorbele ei nu-i ardea, cum a venit Cecilia care spunându-i că s-a întâlnit cu Georgeta, el și-a închipuit că insinuează ceva ca să l necăjească și ea. Fiind un pachet de nervi, mi-am revărsat furia pe tine. Dacă-ai ști cât m-a durut gestul tău, Matei! Dar ce să mai vorbim acum. Crezi că pe mine nu m-a durut acea ieșire tâmpită a mea? Mi-am dat imediat seama că am greșit și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dădea forța să treacă peste ele, să le îndepărteze ca și când n-ar fi existat; de aceea căsnicia lor era armonioasă. Uneori se certau ca la ușa corului. Își amintea de cuvinte hazlii sau expresii pe care și le spuneau la furie și de care râdeau și ei când rapid se împăcau. La toate aceste amintiri Matei în toată durerea lui zâmbea, parcă așteptând-o să iasă din comă să i le spună și ei, să râdă împreună. Din nefericire, acum, Cecilia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată, când era nevoie, și mai ales în astfel de cazuri, ea recurgea, în mod invariabil și precis, la politețe, adică la bunul său simț, care nu știa niciodată să dea greș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi „imposibil de combătut”. Dintr-odată, însă, pe neanunțate ușa camerei sale se deschise violent și se izbi, cu zgomot mare, de perete. În pragul ei, era Victoria. Arăta precum nu mai arătase niciodată; se vedea că-i neagră de furie; era de-a dreptul schimbată la față. „Ei, drăcie! Iar va trebui să dau jocul meu de șah pe un scandal... Sper măcar să fie un scandal măreț, unul demn de mine și de mama. Doar acelea îmi rămân mie în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
analizând înaintea meciului fiecare modalitate de a lovi a adversarului, știe bine, în timpul lui, cum și în ce direcții trebuie 1 Vrând nevrând (în limba latină). 180 Rareș Tiron să se ferească cu succes. De regulă, în astfel de momente, furia Victoriei se învolbura și mai mult, tot sângele i se urca repede la cap, se aprindea la față și începea să tremure de nervi. Se tulbura foarte tare. Aproape că zvâcnea ficatul în ea. Devenea de-a dreptul incapabilă să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi de nerealizat. - Nenorocitule! Cum de ai putut să-mi faci tu mie una ca asta? Răspunde, nu minți!, și iarăși se năpusti asupra lui Șerban cu lovituri dure, într-un elan de înflăcărare febrilă și atât de violentă, încât furia parcă-i furase mințile cu totul. În astfel de situații limită, adesea această furie îți dă puteri nebănuite, dar asta doar pentru o scurtă vreme, căci, peste foarte puține momente, cazi din nou în slăbiciunea din care te ridicaseși tu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca asta? Răspunde, nu minți!, și iarăși se năpusti asupra lui Șerban cu lovituri dure, într-un elan de înflăcărare febrilă și atât de violentă, încât furia parcă-i furase mințile cu totul. În astfel de situații limită, adesea această furie îți dă puteri nebănuite, dar asta doar pentru o scurtă vreme, căci, peste foarte puține momente, cazi din nou în slăbiciunea din care te ridicaseși tu puternic, puțin mai înainte. Întocmai la fel făcu și femeia, fiindcă, văzând că se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu forme bizare. Știu că mulți pot uita de timp doar făcând snorkeling în apropierea unei stânci. Dar, în ciuda întregii bucurii a contactului cu natura, fără exagerări. În anumite circumstanțe același peisaj poate suscita teamă. Când în ocean se declanșează furia uraganului sau pe vârfurile Alpilor suflă puternicul föhn, când furtuna zăpezii ne șuieră rece pe față sau ceața ne învăluie în timpul coborârii cu schiurile, când se termină oxigenul în scufundare, natura își arată cealaltă înfățișare, amenințătoare, uneori chiar înspăimântătoare. Natura
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
asociate cu o nevoie permanentă de a primi informații despre copilul adoptat. Winkler și Keppel 164 semnalau și ei prin studiile lor trăiri profund negative, de pierdere, care, potrivit studiilor lui Condon 165 pot lua forma unei tristeți profunde, a furiei și a vinovăției. Aceste trăiri se mențin la fel de intense pe perioade foarte lungi de timp166, chiar de peste 30 de ani167 cu momente de accentuare în special la evenimente dedicate mamei și copilului sau în preajma zilei de naștere a acestuia din
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]